miercuri, 23 decembrie 2009

Ploaia mi-e muzica

Se vedea deodata in strada, se plimba asa pur si simplu, de data aceasta doar el cu sine insusi. Voia sa se umble lumea cat vedea cu ochii dar nu avea decat strada. Era o noapte intunecata, fara luna dar chiar nu conta. Ploua incet cand a iesit pe usa, a plecat in susul strazii, tot el, doar el. Tigara ii fumega in mana, tragea incet din ea. Mergea incet si se gandeam la toate lucrurile dar numai la unul. Incet incet si-a dat seama ca incepuse sa ploua tot mai mult, incepuse sa-si dea seama ca ii era frig. Apa venita de sus ii siroia pe fata si, trecand de guler ii ajungea pe piept. Mergea pe strada prin ploaie si nu putea sa se opreasca, nu putea sa se adapostesca si nici nu vroia sa o faca. Vroia sa simta ploaia cum se strecoara spre sine si cum il invaluie, vroia sa simta starea ei, o imbratisa, o primea cu pieptul gol. Mergea prin ploaie si zambea. Si se gandea la…
« Da, la tine ma gandeam la cine altcineva, da la tine nu te mai intreba atat. Cine altcineva sa ma faca sa rad in ploaie. Cine altcineva sa ma faca sa caut ploaia si sa o iubesc,… pentru ca am inceput sa iubesc ploaia. «, gandea numarandu-si pasii…si zambea…
Ploaia incetase sa mai fie acel ceva nedorit si s-a transformat in sentiment. Sentimentul de libertate si fericirea se intalneau in aceeasi clipa pe acelasi pieptul, picatura de ploaie cu bataia inimii sale.
Asculta rapaitul vesel si sacadat al ploii care se suprapunea peste bubuitul inimii. Incepuse sa sune a muzica…

sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Povestioara mea, Robert Vlase, 9 ani

Dragilor, am primit acum cateva zile de la o buna prietena un alt mesaj trist ca orice tragedie cu adevarat dureroasa care se intampla in lumea asta si care trece neobservata intre toate problemele noastre cotidiene. Am intrat pe blogul care imi fusese indicat, blogul lui Robert si i-am citit poveste sau mai degraba cosmarul. Am sa fiu sincer cu voi , imi doresc sa il ajut in masura posibilitatilor mele limitate, ma gandesc pe de alta parte ca sunt in jurul nostru persoane care pot ajuta, sau pur si simplu oameni ca noi, un milion ca oameni ca noi care pot ajuta cu foarte putin si impreuna sa facem o minune cat o viata.
Un alt ajutor importat ar fii sa transmiteti mai departe acest meraj sau link-ul catre blogul cu pricina si astfel sa-i dam o sansa micutului, o sansa de care noi nu avem nevoie acum.
Dragi bloggeri uitati pentru o zi de orice altceva si daruiti-i acestui copil macar o sansa.
Vlase Elisabeta: 0723072149
Vlase Dan:0723272114
Pentru donatii sunt doua conturi deschise la Piraeus Bank,
titular de cont : Vlase Elisabeta-Elena
Donatii in RON: RO89 PIRB 4222 4052 5100 1000
Donatii in Euro: RO55 PIRB 4222 4052 5100 2000
Va multumesc din suflet!

vineri, 27 noiembrie 2009

Ultima noapte de toamna intaia noapte de iarna

Frunzele cad acum incet
Peste pamant si se petrec
In iarba verde de-asta vara
Ce este pregatit-acum sa moara

Din verde galbena este acum
Padurea teilor batrani
Tot aramiul covorului de lut
Intre copaci se regaseste-atat de mult

Iar libelula a-ncetat sa zboare
Cuiburi pustii zac parasite
Pe crengile golase ce sfichie
La ordinul vantoaselor-rafale

Cerul cel luminat de soare
E greu acum, pufos, fara culoare
Trimite parca implacabil
Toata suflarea intr-un somn labil

Stropi grei de ploaie se arata
Si cad din cer cu toti odata
Unii se aseaza-ncet pe crengi
Trag frunzele, in jos spre somn de veci

Din apa stropii se preschimba
In alta apa, aducatoare de dorinta
Toata faptura ce-o numim natura
E alba-acum, e de beteala cucerita

Si toamna cea atat de trista
In iarna bucuriei se transforma
Melancolia toata e-alungata
De pretioase clipe de magie alba

duminică, 22 noiembrie 2009

Vot in capitala Europei

Am incercat astazi sa-mi pun votul neinsemnat pe una dintre hartiile acelea cu care se sterg apoi la fund politicienii timp de patru ani...in fine nu asta este ideea. Cum locuiesc temporar in Belgia, dupa cum probabil stiti:D, am fost sa votez la Bruxelles. Am dat de o frumusete de coada de vreo 100 de metrii chiar in fata ambasadei: Am fost foarte norocosi toti de la coada sa prindem o mica tornada acolo pe strada, care ne-a facut ciuciulete. Am stat la coada aceea vreo 40 de minute, pana presat de timp am plecat in alta directie. Ei bine da, nu am votat, am avut intentia dar..., poate peste doua saptamani.
Oricum nu am stat degeaba la coada, ci i-am cunoscut pe alegatori: doi studenti casatoriti...intre ei, ea masteranda, el implicat in cercetare, amandoi din Moldova noastra. Am cunoscut un fagarasan de-al meu cu palinca si politica pe post de pasiuni. Am mai cunoscut si doua fete dintre care una lucra de 4 ani in Belgia, eu am banuit ca asistenta, asa mi-a trecut mie prin cap. Mai era si o doamna care facea comparatie intre valoni si flamanzi pentru ca fusese colega de munca cu cele doua etnii, aprecia flamanzii.
In final as vrea sa multumesc din suflet ambasadei Romaniei la Bruxelles pentru organizarea acestui prim tur al balciului numit alegeri prezidentiale. Astept cu nerabdare reprezentatia finala.

sâmbătă, 21 noiembrie 2009

joi, 19 noiembrie 2009

miercuri, 11 noiembrie 2009

Elucubratii intre ieri si azi

Ieri vroiam sa scriu un post despre echilibru si balante, cred ca ma obsedeaza balantele, dar am lasat textul nesalvat si apoi l-am sters. Azi nu mai vreau sa scriu despre echilibru pentru ca nu mai cred in el dar cu siguranta cred in balante. Astazi mai cred si in deconturi si note de plata, cred in momente cand ne vine si noua randul la ceva ce trebuie sa meritam pentru ca altfel nu inteleg rostul unor astfel de momente.
Ieri vroiam sa scriu despre momente triste dar vroiam sa scriu despre asta pentru a putea vedea mai bine momentele frumoase care ne lumineaza. Astazi culmea vreau sa scriu doar despre momentele frumoase pentru ca le vad si inca le mai astept pe unele dintre ele sa vina. Pe altele le vad trecand, duse departe…
Ieri vroiam sa scriu despre persoane atat de frumoase care imi apar in viata si dau culoarea si parfumul, astazi vreau sa scriu dimpotriva despre cele care pleaca din preajma si nu se mai intorc, frumoase sau urate aceste persoane, nici nu mai stiu.
Ieri vroiam sa scriu despre singuratate si alienare, astazi pur si simplu nu ma vreau sa scriu despre asta pentru ca nu imi mai pasa. Cum imi spunea cineva odata: asta-i viata baiete...
Si ieri si azi vroiam sa scriu ceva despre ceva dar nu puteam sa ma hotarasc daca sa o fac sau nu. Azi m-am hotarat totusi sa scriu asa, aberand…


marți, 3 noiembrie 2009

Prispa

Ridica ochii, ma priveste
Privirea calda ma orbeste
Ii vad lumina de pe chip
Standu-i in fata si ma-ntreb

De ce e trista, de ce e plansa ?
De ce durerea nu-i ascunsa ?
De ce imi ia mana si-o saruta ?
De ce simt rasuflarea uda ?

Ceva imi spune foarte-ncet
Ceva sopteste si n-aud
Buzele-ncerc sa le-nteleg
Cuvintele-ncerc sa mi le-aleg

Vine spre mine si ma strange-n brate
Si-i simt pe obraz lacrimile
Atat de multe si fierbinti
Curg intr-una si nu stau cuminti

Ma uit din nou si-acum o vad
Cine e ea si inteleg
De ce apropierea-i familiara
Imi simt limba, imi e amara

E mama draga-mi si e trista
M-asteapta-n prispa casei si e plansa
Numara clipele ce trec in van
Eu o privesc prin vis, nu mai apar…

duminică, 1 noiembrie 2009

Olanda

Sambata, dupa ce mi-am terminat munca, adica pe la ora 15, am plecat pentru un w-end la niste prieteni in Olanda, la granita cu Belgia, langa Breda. Am facut vreo 150 de km pana la Zevenbergen unde stau niste prieteni de-ai lui Catalin/Athos. I-am cunoscut pe Catalina si Tony si pe fiul lor Stefan care au fost niste gazde foarte prietenoase pentru mine si Catalin. Stam la ei acasa pana maine dimineata cand vom porni pe drumul de intoarcere. N-am apucat sa vedem Breda din cauza vremei nu prea prietenoase dar totusi astazi ne-am urcat pe biciclete si am facut 14 km si 140 de metri, asa ca sa fiu precis, vizitand imprejurimile la fel de verzi ca si in Belgia. Evident ca ne-am oprit din cand in cand si am facut cateva fotografii pe care am sa vi le arat mai jos:


Dovada ca am ajuns in Olanda :D
Ferma olandeza traditionala in stil 1900 Am gasit o casuta de vis cu un mic iaz langa
Catalin si TonyAlboosh calare
Un peisaj superb de toamnaPod pentru biciclisti Cateva case aveau "curtea din spate" acvatica Centrul orasului Zevenbergen
Mi-as fi dorit sa vizitam si Breda dar vremea ne-a stricat dupa cum spuneam planurile. Pentru urmatoare pimbare prin Olanda promit sa ma intorc cu poze de la Amsterdam.

duminică, 25 octombrie 2009

Familia Nebunica & prieteni

Tocmai am cazut la propriu din avion din nou in Belgia. Am sa-mi urez "Bine m-am intors!":D.
A trecut concediul, gata s-a terminat, sunt din nou la munci. Minunea a durat noua zile si ce bine a fost. Am in fata cand ma uit in oglinda una bucata Alboosh reloaded.
Am bifat vizita de durata medie la Brasov, adica ACASA, pigmentata cu doua vizite de o seara in locul unde am vazut lumina pentru prima data in lumea asta , adica la Fagaras. Am vizitat in treacat si un club prin Brasov, noi vroiam sa stam mai mult dar oamenii nu ne-au vrut ca era totul rezervat.
La Brasov am beneficiat de un pranz in familie, ce l-as vrea traditie la cat de des ma duc prin zona. Tot la Brasov am bifat intalniri cu ceva prieteni si...cam atat. Ajunsesem de sambata si joi am considerat ca este cazul sa revin la capitala pentru alte momente frumoase.
La Bucuresti stau la niste prieteni de familie tare simpatici si ticniti...in felul lor:D. Cand zic ticniti vreau sa spun foarte haiosi. Joi seara cand am ajuns i-am prins la masa. Ce mai seara deosebita a fost, ca mai poante, ce mai whiskey...asta este Familia Nebunica.
De vineri pana duminca am continuat sa-mi vad prieteni si persoane dragi mie. A fost un week-end absolut deosebit care a incheiat apoteotic concediul de toamna.
Acum sunt din nou in sufrageria noastra de Belgia, cu fratii mei muschetari si imi scriu memoriile de concediu. Maine incep ultima etapa din anul asta dar nu incep oricum ci motivat, determiat, vesel si mai ales zambitor.
Va salut din nou cu drag din indepartata Belgie:)!

marți, 20 octombrie 2009

De la Parlamentul European vedere

Pozele sunt din sezonul vara-toamna, doar ca le-am gasit acum si m-am gandit ca ar fi interesante de vazut. Prea multe nu stiu sa va spun asa ca va las sa le priviti pur si simplu fara alte comentarii. Odata ajunsi acolo veti gasi dupa cum vedeti in poze multa sticla si beton, totul impersonal si rece dar oarecum impresionant. Sunt locurile unde EBA si Gigi ne reprezinta interesele:
Gasiti si putintica romana la Bruxelles zilele astea
Ultima data cand am ajuns la Bruxelles in vizita am ramas placut impresionat de oras. Da, stiu ca ma contrazic acum dar pana la urma Bruxelles-ul nu arata asa de rau.

luni, 19 octombrie 2009

Acasa

Am aterizat dupa 3 luni din nou la Baneasa, am ajuns “acasa”. E drept ca pentru mine Bucurestiul nu este chiar acasa. De fapt Bucurestiul privit din capatul culoarului de la “sosiri” nu poate fi “acasa” pentru nimeni. Glumeam cu un coleg din Belgia vineri ca simt deja poluarea iar narile imi freamata de placerea unui miros familiar.
Este greu sa-mi fac o idée despre ce se mai intampla la noi dupa doua zile, mai ales ca nu mai am obisnuinta si nici timpul sa ma mai uit la televizor. Totusi este greu sa eviti intrigile politice ieftine de care auzi la tot pasul, sau comentariile personajelor deja consacrate in si de media noastra.
Ce pot sa spun este ca am intalnit in avion o adunatura pestrita de domni la costum care erau ceva reprezentanti ai administatiei locale si care fusesera probabil in vizita de lucru la Parlamentul European. “Domnul presedinte” se adresa “Domnului vice” care la randul lui ii raspundea “Domnului primar”, mi s-a facut greata de atat respect. Oamenii aceia n-aveau ce sa caute acolo cum probabil nu au ce sa caute in functiile respective.
Intre timp am ajuns si la Brasov. Acelasi drum de trei ore cu microbusul cum faceam odata, aceeasi nesimtire romaneasca in care barbatii stau tolaniti in scaune si privesc o femeie care merge in picioare…in fine.
Am gasit Brasovul acoperit de frigul toamnei si de frunzele ei galbene, fara zapada care mi se promisese la telefon. Orasul meu este la fel de frumos cum il lasasem, de data asta sunt chiar “acasa” si va scriu din nou, acum din varful patului meu:).
Ma uit pe geam si vad locurile familiare, atat de familiarul si prafuitul gri din tara asta, dar este praful nostru.
Nu mai cred in tara asta, nu mai cred in oamenii acestia dar cred ca praful asta este al meu si mai cred ca este si datoria mea sa ma apuc sa-l matur.
Nu sunt un patriot nici macar unul fals dar pentru mine Brasovul este raiul si este “acasa” si nici o verdeata belgiana nu ma va convinge sa-l alung din inima mea.

Ma bucur sa va regasesc dragilor!

duminică, 18 octombrie 2009

Foaia goala

Stau chiar acum, am un creion in mana

Si-o foaie goala-n fata mea

Incerc s-astern ceva pe ea

Dar gandu-mi zboara tot degeaba


Si trece timpul fara mila

Si mintea-mi este de argila

Argila groasa si galbuie

Nici un cuvant nu voi a scrie


Nu vreau, nu pot nici nu mai stiu

Cred ca-mi doresc altcineva sa fiu

Si-altundeva eu m-as vedea

Nu cu creionul si hartia


Nici versurile parca nu mai sunt

Atat de simple ca odat

Cuvintele sunt incalcite

Iar vorbele-mi sunt obosite


Sunt obosite sa mai iasa

Sunt obosite sa vorbeasca

De dragoste si implinire

De drum si-a lui menire


Dar stai ma uit din nou pe foaia goala

Nu mai e goala, e plina de cerneala

Iara povestea singura s-a asternut

O poezie,..... in sfarsit..

marți, 6 octombrie 2009

Toamna

A venit toamna intr-un final si parca m-a transformat. Cu soarele au plecat multe lucruri. Am pierdut pasiunea de a scrie si de a fotografia, de a vedea si de a calatori. Am pierdut pasiunea in sine.
A venit toamna si a venit timpul sa plec pentru un timp. Sunt dezamagit de mine si nu vreau sa transmit dezamagirea in ce scriu si arat asa ca am sa ma opresc aici. Nu vreau sa transmit decat ceva frumos pentru ca totul in jur pare a fi facut din dezamagiri oriunde m-as uita si eu nu vreau sa scriu decat despre lucruri frumoase. Nu stiu pentru cat timp voi fi plecat, poate fi o zi, poate fi o luna, poate pana la primavara...nu stiu.
Poeziile mi-au murit in minte si ochii nu-mi mai cauta pozele. Nu vreau sa scriu ceva in care nu cred de aceea scriu acum acest post. Vreau sa va multumesc pentru ca ati fost alaturi de mine "pe drum". Daca veti vrea sa imi vorbiti totusi imi veti gasi adresa pe aici pe undeva.
Nu este un "adio", este mai degraba un "pe curand". Ma voi intorce mai puternic si mai zambitor.


Cu bine dragi mei:)!

duminică, 4 octombrie 2009

Gent

Am avut un w-end de rahat, unul din ala pe care vrei sa-l uiti. Ma simt mai obosit decat vineri cand respiram usurat ca a venit sfarsitul de saptamana. Am avut un singur moment frumos in tot w-end-ul asta de uitat: am fost la plimbare in Gent, vreo ora si ceva ca ne grabeam ca nebunii in alta parte. Astazi pentru o ora mi-am gasit linistea. Vremea a fost superba si nu rece cum ne speriase sambata. Am sa va arat niste poze pe care le-am facut in locurile care mi-au atras atentia:


Prin centru

O strada

Turn Biserica din fiecare centru de orasCeaiul, soarele si linistea au fost nepretuite

Gent-ul merita vizitat mai mult decat ora pe care i-am acordat-o noi astazi, cel putin asa mi s-a parut la prima vedere. Oricum trebuie vizitat cu rabdare si cu placere nu alergat si imbufnat cum am fost noi astazi.

joi, 1 octombrie 2009

Jocul

La ceasul cind ziua ingana noaptea
Cand umbrele imbraca viata
Imi este clipa marilor destainuiri
Si intrebarilor ce-asteapta intre tainuiri

De ce-am plecat ?
De ce as incepe sa ma-ntorc ?
Unde-am ajuns ?
Unde sa fug ?

O suta de-ntrebari imi trec
Acum prin mintea grea
O suta de idei se intrec
Sa-mi fuga spre aiurea

Aiurea-mi este acum naluca
Spre Nicaieri ma duce viata
Drumul ma poarta-nspre trecut
Ma-ndeparteaza atat de mult de tot

Drumul nu se masoara de acum in pasi
El se masoara in batai de inimi
Drumul fugii de-orice vis
Drumul vietii catre finalul hotarat

Acum, atunci sunt iar la fel
Caci timpul s-a oprit in loc
Secundele au inghetat instant
Acum astept inert al meu soroc

Iar drumul s-a oprit si el
Si ma priveste-acum mirat
El e stapanul meu cel inutil
El imi rastoarna soarta iar si iar

Iar jocul isi urmeaza ne-ncetat
Cursul parsiv si-nselator
Si imi arata fara rost
Ca el e singurul invingator

duminică, 27 septembrie 2009

Muzica mi-e viata

M-am tot gandit la lucrurile fara de care nu as putea trai. Telefonul l-as arunca de la etaj cu bucurie, de masina n-as avea nevoie daca s-ar putea sa merg la serviciu cu metroul (totusi sa am grija ce imi doresc :D), singurul lucru fara de care nu imi dau seama cum as putea trai este mp3. De fapt vreau sa spun ca viata imi este muzica si muzica imi este viata. Nu ma puneti sa va cant ca sunt afon complet cu toate ca imi place sa cant singur, dar cereti-mi sa va dau o melodie buna, cred eu.....
Imi incep ziua in masina in drum spre munca, cam vreo 20 de minute cu Thunderstruck al celor de la AC/DC ascultat la maxim mai ales cand sunt singur in masina:

La birou ascult in surdina si cu drag ceva jazz pe care mi l-a aratat Andrei/Aramis, ceva de la Chet Baker, muzica pe care am auzit-o acum cateva saptamani si am adoptat-o imediat:

Andrei nu este singurul care mi-a imbogatit urechea, inima si cultura muzicala. Un alt muschetar dintre noi, Catalin/Athos, "tatal" nostru, mintea limpede, mi-a daruit-o pe Ilse de Lange si al sau Miracol din voce de care m-am indragostit pe loc:

Seara cand ajung acasa camera imi rasuna de muzica ce imi este atat de draga, cea a lui Tracy Chapman :


Cand sting lumina la sfarsitul zilei si turtesc perna este o singura doamna care imi canta cu atata pasiune si aceea este iubita mea Loreena McKennitt:

Desigur ca sunt si alte muzici pe care le ascult dar acestea sunt meldiile care imi incanta urechea in perioada aceasta, ele si autorii...

duminică, 20 septembrie 2009

Luna de la fereastra mea

De dimineata cand m-am ridicat
Din patul meu m-am indreptat
Spre inc-o alta zi banala,
Numita de noi toti normala

Am pornit din draga lume-a mea
Dintre formele ce-mi sunt visarea
Am pornit incet, fara de-avant
Inspre lumea de dincolo si-atat

Lumea de dincolo de mine
Unde ne pierdem identitatile de sine
Unde sunt doar un pion de lut
Ce isi trudeste trairile de suflet frant

Si ziua-mi trece incet si trist
Fara samanta de artist
Fara nici urma de sclipire
Nici vorba de simtire sau traire

Si seara vine incet
Iar inima porneste mai alert
Si-mi bate acum in ritm nebun
Cand soarele transforma orizontu-n scrum

Si noaptea zilei se transforma in lumina serii
Atunci cand vii la marginea ferestrei
Acum imi simt inceputurile zilei
Atunci cand imi apari in pragul vietii

Si negura simtirii intregii zii
Dispare ca luata de vraja unei magii
Este doar mana ta atat de calda
Pe frumtea mea innourata

In ochii tai uit de orice povara
Pe pielea ta pierd constiinta amara
Iar vocea ta atat de draga
Ma face sa imi uit durerea daca…

O clipa doar o clipa mi-ai trecut
Prin ne-nsemnata mica zi si mi-ai zambit
Si totu-njurul meu este schimbat
Si eu sunt cu totul altul : mandru barbat

Lumina magica a lunii
Imi trece incaperea si taciunii
din focul ei imi sunt atat de-aproape
De suflet si de minte imbratisate

joi, 17 septembrie 2009

Antwerpen Central Station

Gara originala a fost construita intre anii 1895 si 1905. Cladirea de piatra cu sala de asteptare si domul urias a fost ‘desenata’ de Louis Delacenserie iar imensa hala de metal si sticla lunga de 185 de metri si inalta pana la 44 de metri de arhitectul local Clement van Bogaert. Edificiul garii este privita ca una dintre cele mai interesante si reusite cladiri din Blegia din punct de vedere arhitectural fiind gratulata in 2009 de catre jurnalul american Newsweek cu cu locul 4 in topul statiilor de tren din lume.
In 1998 au fost demarate lucrarile pentru adaptarea la trenuri de mare viteza care sa faca legatura cu celelalte gari din Antwerpen si evident cu alte orase. Intreaga lucrare a costat 1,6 miliarde de euro. Primul tren de mare viteza a intrat in gara in 25 martie 2007.
Gara are 14 trasee ordonate pe 4 nivele :
Nivelul +1 : Statia originala cu 6 terminale aranjate in doua grupuri despartite de o deschidere care permite o viziune de ansamblu asupra nivelelor inferioare
Nivelul 0 : Case de bilete si zona comerciala
Nivelul -1 : Situat la 7 metri sub nivelul strazii gazduieste 4 terminale de tren
Nivelul -2 : Situat la 18 metri sub nivelul strazii gazduieste ultimele 4 terminale cu acces la tunelul de sub oras.
Acum oricat de interesante ar fi informatiile, pozele spun cel mai mult pentru ca pe mine m-a impresionat minunatia de beton si otel nu tabelul cu date:

Bine ati venit!
Statia veche Domul

Statia de sticla si otel cu 4 niveluri de sus in jos

Am vazut un univers paralel prin geamul acesta
Personajele cu care v-ati obisnuit: doi miri atipici

Sunt convins ca Antwerpen-ul are lucruri mult mai importante si impresionante de aratat si demonstrat insa nu trebuie ratata si gara centrala pentru ca este cu adevarat coplesitoare.

sâmbătă, 12 septembrie 2009

Balconul si povestea lui

Statea sprijinit pe balustrada balconului, usor lasat spre afara. Fata ii era inexpresiva si privea in gol. Fumul albastrui al tigarii se ridica molcom spre cer. Uitase de tigara si ea arsese aproape de tot la el in mana. Din interior se auzea tremuranda o nota de jazz cantata la pian. Iubea jazz-ul de ceva vreme, se potrivea cu ce iubea...
Statea acolo pe balcon si astepta. Fumase parca nerabdator cateva tigari. Le fumase sau le lasase sa arda singure mai degraba. Nu putea sa-si adune gandurile deloc. Nu putea sa focalizeze dincolo de ceata din fata ochilor, de ceata gandurilor. Astepta ceva...
Nu mai stia exact de cand statea acolo in felul acela si nici nu ii pasa. Timpul se oprise pentru el la un moment dat si nu mai voia sa treaca. Exista odata cu timpul...
Vazu ceva miscandu-se in capatul strazii si se trezi din starea de reverie ca la un semn. Simti in sfarsit tigara fierbinte din mana. Grauntele de foc ajunsese la piele si o agresase fara mila.
Umbra din capatul strazii avansa incet si nesigur spre balcon, spre el. Uitase de ganduri, de tigara si de balcon, uitase de orice altceva. Cu simturile intinse la maxim vana cu privirea silueta subtire, sorbea mireasma strazii in cautarea unui parfum...
Se apropiase mai mult si incepu sa o recunoasca din visele lui. Era exact cum si-o imaginase ca va fi cand va fi...
O rochie colorata care ii acoperea trupul gingas, pantofii usori din picioarele zvelte si parul atat de matasos care ii cadea moale pe umeri si se oprea acolo. Nu vedea toate acestea dar stia ca asa era..."Cat de frumoasa...!"
Ea se opri sub balconul sau si ridica privirea in sus, ii zambi pur si simplu. Cel mai frumos zambet. “Hai, vino!” ii clipi usor. Zambira amandoi si el fugi ca un nebun pe scari. Ajunse jos si isi zambira din nou ca pentru o continuare a “povestii balconului”. Isi atinsera usor mainile, si le prinsera strans si pornira in susul strazii. De data asta fara priviri in gol, fara ganduri...erau doar doua maini impreunate. Se mai auzea doar nota de jazz in urma lor...

duminică, 6 septembrie 2009

Inginerii Muschetari

Astazi se implineste o saptamana de cand m-am mutat de la casa din Ingelmunster si haladui prin Menen, o localitate simpaticuta de prin aceesi Belgie, normal. Am avut si niste paripetii ca am inceput duminica trecuta doar cu trei canapele, doua paturi cu dulapuri aferente minus lumini prin casa, minus electrocasnice, vesela si altele. Intre timp am chiar si net. Ce mai bogatie...:D!
Intre timp am receptionat si doi colegi noi-nouti si unul mai vechi dar....taaaaare simpatic
Acum stam ca boierii intr-un apartament de trei camere si doua bai plus una bucata bucatarie. Vreau sa spun ca am inceput sa mananc cald ceea ce este bine. Sa ne vedeti cum suntem noi ca patru studenti dar cu ceva bani in buzunar. Viata faina ce mai.
Dar hai sa facem prezentarile:
Incepem cu casa de afara: etajul doi pe colt

Interior: camera asortata cu bucatarie

Locul meu preferat este insa micul balconas care ne aduce deasupra strazii. Am infiintat un scaun pe balcon si stam pe rand si urmarim spectacolul strazii.

Locul de unde Alboosh isi asteapta muza

Mi-am imaginat ca fiind cei patru muschetari si va voi spune povestea noastra de la stanga la dreapta:
Alboosh/Phortos pentru ca sunt indragostitul, Catalin/Athos pentru ca este cel mai asezat, Andrei/Aramis pentru ca este cel mai bisericos(i-am vazut pozele de la nunta-deosebite) si Nicu/ D'Artagnian pentru ca este cel mai tanar si agitat

In final nu pot decat sa va urez bine ati venit si sa va spun ca va astept cu mare drag la noi in casa si in viata. In final as vrea sa o salut pe Oana, frumoasa sotie a lui Andrei si sa-i transmit ca barbatelul ei este in siguranta cu noi. Te mai astept Oana!

M-as vrea...

Stateam pe loc si ma gandeam
Cum mi-as dori sa fiu acum
Ce fel de om, cum m-as imagina
Cum m-as vedea de as putea

As vrea sa fiu barbat in primul rand
As vrea iubirea sa-ti aduc in gand
As vrea ca tu sa vezi cum sunt
As vrea sa-mi intelegi intreg avant

As vrea apoi prieten sa mai fiu
As vrea sa scap de-acest pustiu
As vrea s-ajut cu drag
As vrea linistea sa v-o atrag

As vrea mamei fiu bun sa-i dau
As vrea toate durerile sa-i iau
As vrea tatei mandrie sa-i trezesc
As vrea sa ii arat ce dragoste-i nutresc

As vrea bunicii sa ii daruiesc
As vrea din anii mei s-o ntineresc
As vrea sa-i spun ca o iubesc
As vrea din lacrimi sa-i opresc

As vrea un mic copil sa nasc
As vrea sa simt ca mi-l doresc
As vrea un tata bun sa-i fiu
As vrea atat de bucuros sa-l stiu

As vrea pentru strainul de pe drum
As vrea sa-i dau un zambet bun
As vrea si el sa imi zambeasca
As vrea tot binele sa imi doreasca

As vrea sa dau napastuitilor
As vrea indeplinirea viselor
As vrea la timp trecut sa fie tristi
As vrea sa-i vad mai fericiti

As vrea in ultim rand sa fiu eu om
As vrea sa reusesc sa dorm
As vrea sa si visez in somn
As vrea cand ma trezesc sa ma simt don

Nu stiu din cate-am spus aici
Cate sunt realitati si cate frici
Cate imi sunt dorinti si cate adevaruri
Dar stiu ca voi lupta cu ele pan la ceruri.

vineri, 4 septembrie 2009

Andy si ora de dans

Am un coleg la birou care este dansator. Il cheama Andy si nu mai stiu cum. Nici nu vreau sa stiu ca e lung si complicat, asta stiu:D. Dar nu asta conteaza. Baiat simpatic este inebunit dupa Michael Jackson si evindent fiind dansator dupa coregrafia acestuia. Nu stiu daca intelegeti, este fan din ala inrait. Cand i-am pronuntat numele lui Michael in franceza era sa cada pe spate:P.
In fine, mi-a zis zilele astea ca se organizeaza un eveniment dansant undeva in zona Anvers-ului la sfarsitul saptamanii, eveniment la care cica vor participa vreo 600 de dansatori si va fi dedicat lui Michael. Astazi Andy imi spunea ca tine un curs de dans si m-am infipt si eu. La facut poze nu la dansat nu mai carcotiti atat ...:P
Maestrul Andy
Elemente dansante

Oglinda-oglinjoara cine-i cel mai ...dansator din tara Miriapodul dansator
Dancing line
Naluca galbenaDance feedback
Bara suspinelor My Lady

Momentul a fost foarte simpatic cum puteti sa vedeti din poze. Acum mi-a mai ramas un singur lucru de facut, sa invat si eu sa dansez ca este clar ca la poze nu ma pricep:P. Mai trebuie sa gasesc o partenera care sa aiba incredere in mine ca nu o ranesc in timpul actiunii.