Drumul vesel dulce-acrisor

Dulce iluzie

2012-01-16T09:02:00.005+02:00

Citeam linistit cand Raluca mi-a batut la usa si mi-a intins o farfurie cu minunatia pe care o vedeti mai jos. M-a pufnit rasul in prima faza si apoi m-a apucat de fotografii. Am savurat prajitura timp de cinci minute intregi: delicios. Am masluit apoi cartea sa para mai tragic si am apasat pe buton

Toate astea apropos de micile minunatii care ne fac sa zambim.

Ritmul naturii

2012-01-13T20:42:00.010+02:00

Stau amandoi fata in fata, iar el o priveste insistent fara sa o scape o clipa din vedere. Ii urmareste fiecare amanunt cu atentia unui insetat care priveste curgerea apei inainte de a se cufunda in ea. Isi doreste sa spuna ceva inteligent inainte de a…
- Din momentul in care te-am vazut nu m-am mai putut gandi la altceva decat…la tine. Mi-am intiparit adanc in memorie formele tale, imbujorarea ta proaspata...

Se opreste si asteapta o reactie, ea sta nemiscata si nu ii spune nimic. Il deruteaza complet, spera sa auda orice, sa vada un semn, o aprobare sau...orice. Sta nemiscata si tacuta ca la inceput, pare ca nici macar nu il priveste. Nu mai poate sa se opreasca acum, a spus prea multe…

- Din momentul in care te-am vazut am stiut ce vreau de la tine. Te doresc cum nu am mai dorit nimic in viata mea pana la tine. Vreau sa te “devorez” la fel cum prezenta si tacerea ta ma “devoreaza” pe mine in interior. Vreau sa vin mai aproape de tine, sa iti simt gustul primavaratic.

Din nou se lasa tacerea, ea tace si nu schiteaza nici un gest…

- Stiu ca am gresit, stiu ca am ritmul meu, mi-as fii dorit sa fii fost altfel dar…asta-s eu. Vrea insa sa stii un ultim lucru: vei fii a mea indiferent de cat timp va fii nevoie, iti promit asta…

....Capsuna mea :)))))

Prima zi in 2012 este 9 Ianuarie

2012-01-08T21:50:00.000+02:00

In sfarsit s-a intamplat si m-am intors. A trecut si Craciunul si Revelionul, a inceput si noul an, au trecut mai bine sau mai putin bine toate. A trecut si prima saptamana si primul week-end. Maine incepe déjà a doua saptamana si fiecare dintre noi ne intram in propriul ritm si implicit si eu, chiar daca mai tarziu.

Ideea este ca eu am lipsit vreun an din propriul ritm dar sunt din nou aici, in felul care este numai al meu. Cred ca am luat o pauza de la mine un an si acum m-am intors si nu am sa spun ca sunt mai destept si mai optimist dar cu siguranta mai experimentat si cu mintea fara nici un dubiu mai clara. Planul este déjà facut, sunt gata sa-l execut.

Este pentru prima data cand ajung acasa anul acesta, printre oamenii care imi sunt vreau nu vreau familia mea…mai degraba vreau, pentru ca mi-am dat seama ca ei sunt cu bune si cu rele oamenii care tin la mine neconditionat, in ciuda lucrurilor care n-or fii fost perfecte in ultimii ani, dar ei sunt familia mea si imi sunt cu siguranta dragi.

A fost frumos acasa, a fost buna ciorba mamei si frumoase sfaturile tatei chiar daca eu oricum mananc si fac ce imi vine mie…macar are cine sa mi le daruiasca. A fost de asemenea frumos printre prieteni week-end-ul asta si printre oameni pe care i-am cunoscut acum.

Frumos a fost insa, si asta este cel mai important, ca mintea mea in sfarsit merge in sensul protrivit. Anul asta incepe in sfarsit si ma readuce unde trebuie sa fiu.

Maine incepe a doua saptamana din 2012, doar ca numaratoare incepe de la zero, pentru ca maine este pentru mine prima zi din noul an.

Repet din nou ce am tot spus in ultima vreme…este bine acasa.

Gura Humorului

2011-12-21T09:19:00.009+02:00

Am asteptat atat de mult week-end-ul asta la Gura Humorului incat numaram zilele pana la momentul plecarii. Imi era dor de prietena mea draga de acolo, de Doamna Uta si asteptam sa-i revad pe copii ei. Din pacate drumul pana acolo nu este deloc scurt, din fericire este bun si usor ca si configuratie. La dus drumul mi s-a parut normal insa la revenirea in Bucuresti parca nu se mai termina, poate si pentru ca am facut un detur prin Iasi si am prelungit totul cu ceva, habar n-am...
Locul si oamenii sunt fantastice in zona, oamenii care imi sunt prieteni acolo fiind cu adevarat deosebiti prin veselia si dragostea pe care o emana.
Intotdeauna am crezut ca nu poti sa-ti umpli cateva zile stand acolo insa m-am inselat amarnic. Suceava se gaseste la 30 de km de casa unde am locuit noi, exista o multime de manastiri frumoase si diferite pe o raza de 100-150 de km, iar cireasa de pe tort este partia de schi si piscina cu spa ce se gasesc chiar in Gura Humorului. Cam atat despre Bucovina prietena cu mine...

Ina, Stefan, Stefan, Ancuta

Foto

Living

Cetatea Sucevei

Hotel in zona

Dupa 10 ani

2011-12-13T09:56:00.015+02:00

Sambata ne-am adunat intr-un club din Brasov multi dintre prietenii care faceam in gasca chefuri in timpul facultatii, cam acum 10 ani. Clubul Remember a fost cel care mi-a dat ideea sa sun adunarea pentru ca muzica este cea pe care o ascultam in vremurile acelea. A fost o intalnirea absolut deosebita in care cred ca fiecare a retrait perioada aceea de la 20 si ceva de ani, nu ca asta la 30 si ceva ar fi neaparat proasta. Am primit felicitari pentru idee si m-am bucurat si pentru asta. Mai departe am sa las fotografiile sa spuna ce nu ar putea descrie vorbele mele...

10 motive pentru care sunt recunoscator

2011-12-08T10:09:00.005+02:00

Se termina anul asta frumos si urmeaza un altul care simt ca va fi si mai si, iar acum in prag de iarna timpurie ma gandesc la motivele pentru care ar trebui sa fiu recunoscator in viata iar aseara am inchis ochii si mi-am facut lista…

Sunt recunoscator pentru familia mea care ma asteapta acasa in fiecare luna si ceva si care imi raspunde la telefon de fiecare data cand ii sun, pentru mama mea care imi gateste mancarurile cele bune, pentru tatal meu care ma surprinde acum mai mult ca niciodata cand ii vad numele pe ecranul telefonului si caruia i-am citit zambetul pe fata cand l-am imbratisat pentru prima oara; si mai ales lacrimilor bunicii cand ma strange in brate
Mai sunt prietenii cei care ma fac sa ma simt recunoscator cand imi spun ca ma iubesc si cand rad si plang cu mine si cu care ciocnesc din cand in cand un pahar de vorba si de vin. Sunt recunoscator ca sunt atat de multi si atat de…oameni si ca ma fac sa simt ca sunt norocos ca ii am.
Si multumesc pentru faptul ca ma trezesc in fiecare dimineata la 7 sa merg la munca intr-un loc ce a incetat sa ma mai enerveze chiar daca a incetat sa ma si motiveze. Ma bucur ca sunt sanatos cat sa merg, sa vad si sa ating si ma bucur ca sunt putin nebun cat sa ma plimb de noaptea pana dimineata, sa dansez un week-end intreg si sa iubesc toti oamenii care imi ies in drum.
Vorbind de oameni, sunt recunoscator ca intalnesc in fiecare zi oameni care imi zambesc, oameni care imi cer uneori un umar si o alinare, oameni care se bucura de o cafea si o vorba buna impletita in doua, oameni care imi spun ca sunt un om frumos, oameni cu care merg la teatru, in parc...
Ma bucur si de femei frumoase care imi spun ca pot sa fac orice sau de femei care nu ma cred ca pot sa imping luna pe coltul de cer pe care il doresc sau de femei care ma tin de mana pentru a le putea da din caldura mea sau de femei care n-au habar ce isi doresc si sunt deosebite prin asta. Sunt recunoscator pentru Mos Craciunul din mine si pentru Duhul Lampii care rasare dintre secrete.
Sunt atat de recunoscator pentru toate lucrurile frumoase care mi se intampla zilnic sau saptamanal, planuite sau intamplatoare. Sunt bucuros pentru cafeaua de sambata la pranz pe soare, pentru concertul lui Tandarica, pentru muzica din telefon, pentru invitatia la teatru, pentru masina de spalat dusa cu greu, pentru ornatul casei in doua duminici de noiembrie, pentru drumul la Humor pe care inca nu l-am facut…
Recunosc ca am mintit in titlu, nu sunt doar 10 motive ci de zeci de ori mai multe si as putea scrie inca pe atatea…

O seara de teatru

2011-12-05T16:15:00.005+02:00

Aseara am fost la teatru si am vazut "TV Show" in scenariul si regia lui Mihai Razus. Nu am sa insist pe piesa de teatru in sine care nu mi s-a parut ceva iesit din comun totusi ne-a facut cu siguranta sa radem. A participat pe scena si Vasile Calofir pe care prietenii mei Stefan si Raluca il au de cunoscut in agenda...poveste lunga.

Ce am remarcat este atmosfera extraordinara si curata in "sala" de teatru care este de fapt o cafenea/restaurant cu scena si se numeste...cafeneaua si nu atmosfera...Godot.
Am verificat pe site-ul lor meniul (http://www.godotcafeteatru.ro) ...de spectacole si nu de mancare si am gasit o paleta variata de lucruri interesante care pot sa-ti umple inteligent, cultural si haios atat o dupa-amiaza cu prietenii cat si seara alaturi de o femeie frumoasa.
Noi am fost aseara 11 oameni si ne-am facut rezervare din timp pentru ca altfel nu am fi gasit masa libera. Intrarea a fost 20 de lei de persoana si din punctul meu de vedere a meritat.
Locul are o anumita eleganta si finete pe care numai locurile cu scena o pot avea. Este un paradox ca se gaseste la mica distanta de localuri unde ne betiveam acum cateva saptamani. Ce diferenta este intre camasa alba si tricou...:)

Cu un mar si o melodie...se face primavara!

2011-11-24T15:32:00.003+02:00

Azi chiar m-am trezit ca am o zi de cacat asa fara nici un motiv. Nici nu am muncit cine stie ce, nici nu ma roade vreo problema deosebita, nici macar nu s-a intamplat mare lucru, pur si simplu nu se legau lucrurile.
Aici intervin prietenii uneori fara sa isi dea seama si fac minuni fara nici macar sa zica o vorba iar asa te schimbi cel mai bine, cand nu este nevoie sa te convinga nimeni ca totul e ok si ca ai de ce sa zambesti, ci mai ales cand iti dai tu seama singur.
Dragos, "Colegu' cu aparat foto", a trecut pe la mine pe la birou, asa, cam dupa pranz si mi-a lasat o farfurie cu niste felii de mar. Parca m-a aprins deodata, parca a invartit cheia in contactul motorului meu diesel...stiti voi porneste mai greu.
Ceva mai incolo, tot Dragos imi zice: "Auzi, nu vrei sa-ti pun o melodie, sa-mi spui daca iti place"...

Trecand peste faptul trist ca este Laura Stoica, melodia este divina, iar atmosfera din videoclip revigoranta, asa ca...traiesc o noua zi...in aceeasi zi. Merci Dragos! :)

S-a dat liber la lumina...

2011-11-21T09:09:00.009+02:00

Inca un week-end s-a terminat ieri seara, de data asta unul scurt de vreme ce nu a tinut pana azi dimineata :D. M-am obisnuit sa nu am timp sa respir timp de 2 zile si trei nopti, asa ca in povesti, mai ales ca mi se intampla atat de multe lucruri minunate demne de povestit pe blog unele si de bucurii personale altele. Cu toate ca anumite istorioare trebuie sa ramana nespuse sunt un milion de alte lucruri faine care trebuie sa "explodeze" in povesti:

Duminica am inceput sa impodobim pentru Craciun pe exterior casa de la Bucuresti in formula completa de bataie: Raluca, Stefan si Alboosh plus o oala de gogosi "servite" de Raluca dupa reteta personala ;).
Aveam un chef de catarat cum nu va puteti inchipui asa ca ne-am apucat de alpinism pe la 12 dupa ce am tot baut cafea si am coborat ultima data de pe scara la 7 seara. Toata activitatea a pornit mai greu cu frica de inaltime, planuri si negocieri si s-a transformat intr-un raset si o distractie totala finalizata intr-o minune. La sfarsit am si udat activitatea cu cateva beri asa ca sa inmultim rasetele.
Acum casa este plina de beculete si gauri si de multa veselie asa cum ti-ai dori cand se apropie perioada anului care se recomanda astfel.

Stefan ma iubeste :)

Procesul creatiei...by Alboosh :)

Trupa s-a adunat mai intai in hol...
Spirit timpuriu de Craciun

Minunatie luminoasa

Videoclipul nu este nicidecum intamplator ci este aici pentru ca Raluca mi-a facut capul calendar cu albumul asta, Sarumanaaaaa:))))

Acasa

2011-10-20T22:14:00.004+03:00

Sunt momente cand te simti linistit si impacat, cand simti ca ai invins, cand te simti in siguranta inconjurat de o caldura fireasca, cand totul in jurul tau pare si este firesc, cand nu trebuie sa faci nimic inconfortabil, cand toate par si sunt la locul lor, natural.
In astfel de momente te simti acasa.

In sfarsit...acasa.

Ce-ar fi...

2011-10-20T13:33:00.005+03:00

Ce-ar fi sa-ncepem prin a ne gandi

O urma de frumos s-avem in fiecare zi

Ce-ar fi sa incercam sa daruim vietii

O sansa minunata la umbra tineretii

Ce-ar fi in locul dureros-incrancenatei tristeti

Sa gustam din cupa bucuriilor de peste zi

Ce-ar fi sa lasam in urma uri

Inlocuindu-le cu manunchiuri de iubiri

Ce-ar fi sa nu urcam din noi norii pe cer

Ci din launtrul nostru sa trimitem sori

Ce-ar fi toamna cand frunzele coboara pe alei

Noi sa traim a verii miresme si culori

Ce-ar fi dac-am avea sclipiri in ochi

Nu lacrimi si regerete si tristeti

Ce-ar fi daca in fiecare colt indepartat al mintii

Am regasi intotdeauna bucuria aventurii sortii

Ce-ar fi in noi sa ne simtim frumosi

Si calzi si minunati si luminosi

Ce-ar fi daca in fiecare clipa am zambi

Pentru ca viata este scurta, orice-ar fi...

Ce-ar fi...

O lady si un inger

2011-10-11T11:46:00.001+03:00

In viata fiecaruia se gaseste macar un om care aduce ce nu reusim uneori sa gasim singuri, si anume liniste, claritate, idei noi. Ar trebui cel putin sa fie un astfel de om pentru fiecare. Cazul meu este unul norocos pentru ca eu am mai multi astfel de oameni.

La sfarsitul de saptamana trecut am primit un impuls de echilibru de care aveam nevoie pentru a-mi regasi calea de urmat, un impuls cum nu am mai primit de mult. Sigur ca este bine sa te descurci singur dar nu poti sa existi singur.

Omul despre care vorbesc imi aduce intotdeauna liniste si ganduri frumoase, poate prea frumoase prin natura dramului de naivitate curata pe care o traieste. A reusit sa sadeasca in mine acel ceva deosebit care vine numai dintr-o persoana frumoasa, a reusit sa trezeasca in mine o felie de constiinta pe care o simt pulsind acum si de care ma bucur din nou. N-as putea sa spun ce cuvinte au adus schimbarea, insa cu siguranta stiu ca energia emanata a avut rolul ei.

Bunica este acest om de care vorbesc si nu doar atat, este si o parte din sufletul meu. Ea este cea care poate face minuni, doar ca de data asta insa n-a fost doar ea...am spus déjà ca sunt norocos.

Club Cortina din Corbeanca

2011-09-26T15:16:00.005+03:00

Sa nu credeti ca as fii dat-o atat de tare pe cluburi incat sa fac comentarii despre unul sau altul pe blog, nicidecum. Am fost in clubul numit in titlu pentru ca acolo s-a desfasurat o nunta la care am fost invitat in week-end. Despre nunta nu vreau sa comentez pentru nu ma pasioneaza, insa vreau sa vorbesc despre locatia in sine. Cica inainte de a fii restaurant/club multi-functional ar fii fost resedinta privata pentru faimoasa familie Tantareanu. Nimic deosebit pana acum doar ca sa vezi ce mai casa, curte si resedinta.
Intri pe poarta si ai in fata o parcare de 10 locuri si cateva garaje inchise. Pe stanga ascunsa de un perete de arbori exista o casa de oaspeti cu etaj care ar putea fii ea in sine o vila, tot pe stanga este si piscina. Ceva mai pe drepta se mai gaseste o alta cladire a carei intrebuintare n-am gasit-o (este posibil sa fie doar un zid). Latura indepartata a curtii este cu iesire la lac si este la un nivel inferior fata de nivelul strazii si are in apropiere un ring de dans circular in aer liber cu diametrul de vreo 10 metri.
Casa in sine este uriasa si construita pe doua nivele folosind topografia in panta a terenului si are o terasa mare in jur dotata inclusiv cu gratar si o masa lunga de vreo 20-30 de persoane. Peste tot in curte se gasesc diverse fantanele, arteziene si caderi de apa artificiale si de asemenea o multime de potecute amenajate.
Daca stai si te uiti cu atentie la toata curtea iti dai seama ca este enorma, ca si casa si are in interior o multime de detalii fantezisto-luxoase inghesuite si costisitoare.
Vedem toata ziua la televizor si in ziare o multime de bogati si ne obisnuim cu sume ametitoare de bani trecand pe langa urechile noastre dar de fapt nu realizam dimensiunile decat cand trecem pragurile unor astfel de case. Eu am trait sambata o experienta fantastica fara nici o legatura cu invidia sau alte sentimente negative ci mai degraba declansatoare de uluiala si surprindere.
Poate am sa gasesc niste poze facute la nunta sa-mi intelegeti surpriza si mirarea de sambata.

"Gloria" zilelor trecute...

2011-09-12T13:56:00.004+03:00

Aseara ma suna cineva si ma intreaba daca nu am chef sa mergem la un film impreuna cu o prietena de-a ei si cu prietenii prietenei:D, cica filmul se numea Green Lantern. M-am uitat repede pe YouTube...ceva SF cu niste extraterestrii si am zis, hai fie n-o sa adorm:"Bine, mergem!".

Filmul era la 7 seara iar noi am inceput sa ne invartim pe la 6 jumate' prin zona cinematografului Gloria. Cand am vazut unde urma sa vedem filmul ne-a lovit melancolia si ne-a unflat rasul: 5 lei biletul, nu ne venea sa credem (cred ca n-au mai schimbat pretul din vremea lui Nea Nicu). Altfel nu ne-am putut plange: am avut doar pentru noi 8 toata sala, de altfel curata si ingrijita cat de cat, cu miros de trecut.

Filmul in sine a fost prea scump la 5 lei, cu o poveste de toata jena, cu un personaj-super-erou care purta o masca verde care-i ascundea o jumatate de nas si cica identitatea. M-a pufnit rasul cand s-a terminat...

Asa ca si o concluzie am vazut un film atat de prost incat mi-e frica sa-i si spun film, dar am descoperit nitel parfum de trecut la pret de nimic.

Accept/resping Facebook

2011-08-09T15:20:00.001+03:00

A inceput sa ma enerveze Facebook-ul, mai ales de cand m-am intors din Belgia, nu ca nu m-ar fi enervat si atunci. In Belgia imi ocupa seara atat de mult timp incat incepuse sa imi fie aproape partener de viata in lipsa unuia real si ma scotea din sarite lucrul acesta.
Revenit acum in patria «mama«, am in general alte preocupari, mai ales seara si nu mai am timp sa imi mai bat capul pe net. Am inceput sa nu mai suport faptul ca ma simt bombardat de tot felul de informatii personale ale diversilor «prieteni«, oameni cu care nu am mai nimic in comun, a caror viata atat de detaliata ma oboseste. Cred ca 50% dintre oamenii pe care ii am in lista sunt departe de a-mi fii prieteni, ci imi sunt doar niste cunostinte pasagere cu care ma vad poate, zic poate, de 3 ori pe an, unde mai pui ca sunt unii pe care probabil ca nu ii voi vedea niciodata.
Nu pot sa nu ma acuz si pe mine insumi de modul in care imi expun viata asa de deschis, in vorbe si fotografii spre informarea unor oameni care sunt total dezinteresati de informatiile pe care le impartasesc si mai rau unor straini care n-au nici o legatura cu mine. Este normal ca viata mea sa nu intereseze pe toata lumea nu acuz pe nimeni de asta, este chestie de optiune.
Scriam o observatie mai in gluma mai in serios pe Facebook cum ca nu vad pentru poze de cuplu, mai ales la nunti decat doar comentarii gen « ce bine va sta impreuna, ce frumosi sunteti…« si ma gandeam: oare chiar toata lumea asta e atat de aratoasa, oare toti gandesc asa unii despre altii ?! Sigur ca e vorba de prieteni, de oameni cu care ne inconjuram si nu putem sa vorbim decat la modul asta despre cunoscutii nostri dar oare Facebook-ul asta nu ne indeamna la nitica ipocrizie…nu ca in viata reala am fii altfel.
Totusi Facebook-ul are, cred eu cel putin doua lucruri bune : ai o ocazie nesperata de a lua contact cu oameni pe care i-ai pierdut din vedere cu mult timp in urma si ai ocazia sa comunici cu oameni aflati peste mari-si-tari.
Ce zic eu mai sus este evident doar o parere personala, poate un pitic pe creier si nimic mai mult asa ca trebuie tratat ca atare. Este la libera alegere a fiecaruia ce fel de informatii se pot posta pe Facebook la fel de bine cum este la libera alegere ce fel de informatii se pot citi de acolo.

Romania pitoreasca

2011-08-02T09:38:00.021+03:00

Cum imi promisese, Bart a venit duminica trecuta in Romania sa facem o vizita in Moldova la manastirile din zona. Vizita s-a extins la mult mai mult, practic la un mic tur al tarii plus inca ceva. Luni am inceput cu Casa Poporului si centrul Bucurestiului si am pregatit plecarea de marti.

Prima oprire in Moldova a fost Piatra Neamt unde am urcat cu telecabina pana pe muntele Cernegura si am fotografiat imprejurimile marete. Am luat masa de pranz in stil italian am mai vizitat putin Piatra si apoi am luat-o spre Tirgu Neamt si apoi Suceava vizitand manastirile Agapia si Dragomirna, cu caracteristici de constructie total diferite dar la fel de impresionante. Seara de marti ne-am petrecut-o la Suceava vizitand in afara de restaurant si ruinele cetatii locale.

Piatra Neamt

Manastirea Agapia

Manastirea Dragomirna

Ruinele Sucevei

Miercuri dimineata am plecat spre Bistrita in drum vizitand Humorul si Voronetul, la fel doua manastiri absolut incantatoare. Odata ajunsi la Bistrita am incercat sa vedem locurile interesante din centrul orasului insa nu pot sa spun ca le-am gasit. Urmatoarea oprire a fost la Cluj unde Bart a facut cateva poze iar eu am luat un pranz tarziu. Am fi vrut sa vedem si salina de la Turda doar ca acolo programul de vizita se termina la ora 15 iar noi am ajuns ceva mai tarziu. Noaptea ne-am oprit la Sibiu la niste prieteni.

Manastirea Humor Manastirea Voronet

Joi dimineata am facut un tur de cateva ore in centrul Sibiului si apoi am plecat spre Bucuresti, insa nu oricum ci pe Transfagarasan. Masina cu care eram ne-a dat ceva emotii insa totul a fost in regula in final. Drumul in judetul Arges a fost destul de prost insa per ansamblu este traseul este acceptabil. In final am ajuns si in Bucuresti trecand prin Curtea de Arges si Pitesti.

Centrul Sibiului Transfagarasan

Vineri nu a fost nici ea o zi de odihna ci am dat o fuga pana la salina din Slanic Prahova unde am vazut o maretie subpamanteana situata la 208m sub pamant cu galerii de 50m inaltime, ceva deosebit si relativ aproape de Bucuresti la vreo 60-80km.

Salina

In w-end au urmat botez, club, restaurant, plimbari pentru a incheia apoteotic o saptamana deosebit-alergata.

Serbia Jelenei

2011-07-02T19:15:00.006+03:00

Ma gandeam la cel putin o suta de titluri pentru postul acesta dar cel de mai sus mi s-a parut intr-un final cel mai potrivit pentru ca in general este bine sa retinem lucrurile frumoase si sa le uitam pe cel mai putin frumoase.

Iata-ma in vama sarbeasca scriind efectiv pe volan o ciorna care va ajunge mai apoi post pe blog cand voi sosi acasa si care contine parte din "aventurile din Serbia", parte pentru ca inca nu pot sa plec: probleme cu acte la vama...

Astazi este vineri, eu am plecat marti dimineata din Bucuresti cu misiunea de a aduce niste materiale pentru firma...

Tank

Drumul dus pana la Baljevac na Ibru: 370 km in Romania si 4-500km in Serbia a fost in sine ceva de povestit. Serbia pentru ca despre ea este vorba este o tara frumoasa, cu oameni minunati spre extraordinari, mai putin unul: tipul care trebuia sa predea materialele. Am intalnit peisaje superbe brazdate de drumuri in general proaste circulate de putine masini, drumuri care nu apareau pe harta GPS-ului dar care aveau pe margine cat de cat indicatoare directionale, sfat: folositi o harta detaliata. Am simtit balcanismul comparabil cu al nostru, dar am vazut curatenie si am ramas cu impresia ca sarbii sunt un popor de oameni gospodari si atenti cu natura.

Am ajuns in Baljevac marti seara pe la 5 si m-am cazat in primul hotel pe care l-am vazut, conduceam de 15 ore. Am gasit o receptionera cu care m-am inteles prin semne si o camera murdara unde am facut un dus cu apa rece pentru ca nu m-am prins la timp cum se da drumul la apa calda:D. Pe parcurs s-a rezolvat problema curateniei iar impresia generala a ramas aceea de ospitalitate si atentie. Dupa dus a sunat telefonul de la receptie si o voce feminina intr-o engleza aproape perfecta cu un usor accent m-a invitat sa cobor pentru a ma induma spre firma pe care o cautam.

Ati ghicit, Jelena era numele vocii, o fata draguta de 18 ani. Impreuna cu prietena ei m-a condus pana la firma cu pricina, undeva pe strada principala. Cand ne-am intors la hotel ne-am asezat toti trei la un pahar de suc si am stat de vorba cateva ore, alaturanduni-se receptionera si un alt prieten de-al lor. Intr-un final ne-am despartit iar pe Jelena cea draguta nu am mai vazut-o...

Ziua de miercuri a fost una a asteptarii si a frustrarii pana joi la ora 17 cand intr-un tarziu am incarcat marfa, am primit actele de transport si am putut pleca spre casa. Drumul a parut mai scurt acum la intoarcere pentru ca ma astepta patul de acasa si pentru ca am fost mai eficient, totusi am facut 400 de km in 6 ore.

Am ajuns la 12 noaptea la Turnu Severin si m-am inscris hotarat in vama cu actele in mana. Vamesii sarbi le-au luat, s-au uitat la mine si mi-au spus nervosi ca nu sunt bune si ca nu pot trece vama. Mie nu-mi venea sa cred si am sperat o minune dar pana si minunile dorm la 12 noaptea asa ca am tras masina in parcare si m-am culcat cum am putut.

Vineri dimineata m-am intors la vama in speranta ca se vor rezolva lucrurile si ca am sa pot trece, nici o sansa insa, am nevoie de acte care sa completeze vraful pe care il am deja.

Intre timp s-a facut ora 13 si printre telefoane si nervi...astept. Sper sa nu raman in w-end aici si sa vin acasa pentru sfarsitul saptamanii...

Up-date: Am reusit sa ajung la 12 noaptea in Bucuresti dupa o cursa cu auto-stop si tren pentru ca masina am lasat-o in vama. La 1 eram la o petrecere a burlacilor planuita de ceva vreme. Urmeaza un nou episod saptamana viitoare: recuperarea masinii si a materialelor...

W-end

2011-06-20T17:26:00.004+03:00

Seara la 12 noaptea zburam ca vantu’ si ca gandu’ dinspre Unirii spre Muncii pe jos. Tocmai incheiasem un week-end plin de evenimente, fain cum ii sta bine unui week-end.
Vineri seara am mai “rupt” o pereche de “galosi” pe un ring de dans prin centru vechi atat de “fitzos” acum, plin de oameni frumosi cu priviri goale.
Sambata dupa recuperare am dat o tura prin Herastrau la plimbare, soare, verdeata si o bere. Seara ne-am facut loc de o limonada in acelasi centru vechi plin de praf, de inghesuiala si de un oarecare farmec gaunos.
Duminica a fost ziua simpatica in care ne-am intrecut la o "suta de sezloange plaja” pe malul unei piscine micute din Bucuresti. Am mancat ceva in timpul zilei, iar seara ne-am dat in stamba la inca o bere in “Valea Regilor”.
La plecare era vreo 23:30 si mi-era un somn de picam si m-am gandit sa merg pe jos pana acasa prêt de 30 de minute sa ma recoresc. Mi-am pus in urechi castile cu muzica si deodata mi-a sarit somnul ca prin farmec, ascultam niste Toto Cutugno destul de ritmat. Cu noua atitudine dansanta pulsandu-mi in vene am pornit in mars vesel spre casa : imi venea efectiv sa dansez :). Pe drum, printre santurile sapate, praf, masini trecand am vazut marsaluind la randu-le vreo doi gandaci negru-luciosi de dimensiuni impresionante si vreo doi indragostiti care se imbratisau la momentul in care muzica lui Toto devenise mai lenta in urechea mea.
Intr-un final am ajuns si in patul meu de imprumut gandindu-ma la ziua de luni care se apropiase destul de mult.

Concluzie: Daca muzica nu e nimic nu e...

Din nou acasa

2011-06-03T12:57:00.002+03:00

“Ai grija ce-ti doresti pentru ca ti s-ar putea intampla”, eu as completa ca "ti se va intampla cu siguranta".
Vineri am luat avionul care ma aducea din Belgia. Cu “arme si bagaje” m-am trezit in “paradisul” de la Baneasa pe la 11 noaptea.
Sambata tura pana acasa, intalnit neamuri, intalnit prieteni, intalnit...toata lumea. Duminica eram inapoi in Bucuresti ca déjà aveam programare luni... la munca.
De atunci prestez zilnic la munci in Rahova cu drag si spor. Am inceput sa profit de avantajele de a locui si munci in Romania: programari de week-end-uri libere, liniste dinspre telefon, vizionari de prieteni uitati in negura timpului, locuit intre prieteni.
Lucrurile arata promitator si par ca s-ar putea imbunatati. Am trecut de faza de “Drum bun!” Belgiei si am ajuns la “Bine te-am gasit!” dedicat Romaniei.
Deocamdata atat dinspre noua aventura veche, depedrum-ul are un nou curs acum.

The last Post: Thank you!

2011-05-28T22:44:00.001+03:00

I have now two feelings inside me in my last moments in Belgium. Happiness I fill first of all thinking that my way is going back to my home or at list to my country, back to family and friends, but is not only happiness, I’m feeling also a big hole. A hole of sadness thinking to my friends and my colleagues I knew here in Belgium, good people that I will leave behind me after more than two years of work and fun together.
At the end after all those years with good and bad moments spent in this beautiful and green country called Belgium, the most important thing seems to be the nice people I was fortunate enough to find in such a small space. A friendship you don’t simply deserve but you build and win in a team. This team we ware together all this time and for that I have only one word to say even if is with sadness in my voice: “Thank you!”
Maybe life still has the magic trick in its bag and we are going to see each other at one point, so I will also say: “See you soon dear friends!”

Pasajul pietonal subteran Sf. Anna

2011-05-15T22:48:00.007+03:00

Am mers astazi pana la Antwerpen si in lipsa de altceva mai practic am vizitat o alta nebunie construita de belgieni: un tunel subteran (evident) care face lagatura intre cele doua maluri ale fluviului care face din Antwerpen unul dintre cele mai mari porturi ale Europei. Datele tehnice le luati de pe peretele tunelului si nu va frecati la ochi ca sunt cat se poate de reale...

Mult drum, mare, locuri faine...de Paste in...Franta

2011-04-26T22:20:00.022+03:00

Planul era cam asa: merg vineri la Paris iar de acolo plecam spre coasta Frantei la oceanul Atlantic si facem acolo Pastele "la botu' calului". Iata ce a iesit:

Ziua 1: Vineri

La 13:00 "decolam" din Menen cu destinatia Paris, unde trebuia sa fiu in jur de ora 17:00. In concluzie nu ma grabeam asa ca am pus pe GPS optiunea "ocoleste autostrazile". Cum vreamea era superba am mers la pas si am facut vreo 4 ore si ceva in schimb am admirat Franta inverzita si colorata cum nu am mai vazut-o pana acum: minunat. Am ajuns la Paris, m-am cazat, ne-am intalnit si am facut planul: mergem pana la Le Mans pe autostrada iar de acolo la Cholet si mai apoi pe coasta pe drumuri nationale.

Ziua 2: Sambata

La 8:00 ieseam din Paris cu destinatia Le Mans. Nu mai stiu la cat am ajuns in fata circuitului de competitii auto dar stiu ca am prins exact o zi de antrenamente pentru celebra "cursa de 24 de ore". Ne-am invartit pe circuit iar una dintre gagicile care era cu noi a dat de doua ori din gene si a convins un paznic sa ne lase pe linia standurilor, unde am admirat bolizii de curse si masinile de securitate... Am terminat in cateva ore de pozat si frecat mainile a oftica si am plecat mai departe. Pe drum ne-am oprit in una dintre multele satuce din Franta care poseda un mic castel-biserica si am facut cateva poze sugestive. Nu as putea sa spun nici macar numele localitatii... Am trecut apoi la Cholet, orasel situat pe traseul turului Frantei la ciclism care spre dezamagirea noastra nu a avut nimic sa ne ofere in scurtul timp petrecut acolo. Am pornit din nou mai departe si am ajuns pe la ora 20:00 la campingul pe care il ochisem pe net si care se afla la vreo 17 km de mare. Ne-am cazat la niste casute simpatice si mici cat niste cutii de chibrituri, ne-am aruncat bagajele inauntru si am fugit spre mare pentru ca ne era deja foame, doar era ajunul Pastelui.
Am ajuns la Les Sables d'Olonne si am trecut putin pe ponton sa luam pulsul oceanului si sa facem poze frumusetii de acolo.
Am luat cina de Paste mancand traditional: pizza si bere, apoi ne-am intors la casuta noastra draga la un pahar de vorba.

Ziua 3: Duminca

Ne-am trezit din nou infometati si am mers la un supermarket sa ne facem cumparaturile iar apoi ne-am bucurat de micul dejun luat pe pietrele de pe tarm admirand marea, in ciuda vremii schimbatoare.

Cum nu era timp de plaja am pornit la vizitat Les Sables si am gasit la recomandarea gazdei noastre de la casute un mic cartier a carui cladiri erau impodobite pe la colturi de scoici si alte "fructe" de mare. Am descoperit de asemenea cea mai mica strada din lumea, chiar omologata in cartea recordurilor care se numea simpatic: La Rue de l'Enfer... In a doua parte a zilei soarele s-a hotarat sa ne faca o surpriza si ne-a dat voie sa facem o plaja din nou "la botu' calului" pentru ca noi eram in blugi si tricouri... Cina am luat-o de data asta la casute pe "gateala" proprie si am terminat astfel o alta zi plina

Ziua 4: Luni

Era deja momentul sa plec asa ca ne-am luat ramas bun si pastere fericita si am zbughit-o spre casa pret de 7 ore si 700 de km pana la Menen.

Cam asta despre Pastele atipic petrecut cu romanii dintre francezi...

Ascensorul funicular pentru barci de la Strépy-Thieu

2011-04-20T19:42:00.010+03:00

Ascensorul de la Strépy-Thieu ridica vapoare pana la 1350 de tone pe o inaltime verticala de 73.15 metri si face legatura intre canalele Meuse si Scheldt. A fost construit intre anii 1982 si 2002 si a costat aproximativ 160 milioane euro. Ascensorul este o minune inginereasca impresionanta de dimensiuni fantastice.

Principiul de functionare este destul de simplu: se umple un cheson de 112x12m si adancime de 4m cu apa pana la 8400 de tone si se ridica cu ajutorul a 112 cabluri de contrabalans si 32 de cabluri pentru ridicare propriu-zisa la inaltimea de 73.15 metri.

Acest ascensor vine sa inlocuiasca alte 4 ascensoare ce dateaza din anii 1888 si 1919 si care ridicau vapoare de maxim 300 de tone la o inaltime de 16 metri folosind pistoane in locul cablurilor, folosite si in momentul de fata doar pentru nevigare recreativa.

Ascensorul de la Strépy-Thieu

Chesonul cu apa/Chesonul ridicat

Uriasele agregate care fac posibila ridicare Ascensor recreational aflat in patrimoniul UNESCO

Amsterdam night and day

2011-03-21T13:52:00.021+02:00

Amsterdam-ul este unul dintre orasele pe care trebuie sa le cauti pe harta cand vrei sa vezi ceva deosebit, sa-l gasesti si apoi sa-l "calci", asta mi-am zis ieri dupa ce mi s-a incheiat plimbarica pe acele coclauri.

Eram destul de obosit si fara chef sambata, dar am avut noroc de o gasca care m-a tras dupa ea si bine au facut.

The Gang

Am ajuns relativ tarziu pentru a mai vizita multele muzee pe care le gazduieste Amsterdam-ul dar am ajuns aproape la fix pentru o noapte alba. Nu cred ca am vazut vreun oras atat de plin de viata la ore tarzii cum este Amsterdam-ul, cel putin in centru pe unde am stat noi. Senzatia de libertate este omniprezenta peste tot, evident intarita de prezenta arhicunoscutului Cartier Rosu si celebrelor Coffe Shop, in care stiti ce gasiti: sex, drugs and rock-and-roll.

Dark and fun

Orasul este strabatut in lung si in lat de o retea nesfarsita de canale populate ca si Cartierul Rosu de gasculite si ratuste:))))

Green duck soup

A doua zi ne-am intors la locul faptei sa vedem ce a ramas in urma noastra si am gasit un centru frumos si luminos (am avut noroc de o vreme de plaja). Aceeasi aglomertatie placuta si linistita in care bicicletele isi faceau loc cu greu printre frumoasele olandeze, turisti straini si cei 11 romani pierduti in multime.

Lumina, soare si canale Alboosh van Amsterdam

Data viitoare am sa vin mai din timp pentru a include in vizita muzee ca Van Gogh, Nemo (de tehnica), National, cel al figurilor de ceara si sa am timp inca odata sa gust senzatia de libertate pe care nu am simtit-o niciunde altundeva cum am simtit-o pe starzile aglomerate ale Amsterdam-ului la ceas de noapte.

"Civilizatie" belgiana si ...concluzii romanesti

2011-03-12T23:04:00.003+02:00

Imi este greu sa incep comparatia Belgia-Romania, sau analiza ”civilizatiei” belgiene, nu pentru ca nu as avea atatea de spus ci pentru ca nu stiu ce as vrea sa iasa la sfarsit. Scriind fara un plan de start dar dorind sa redau experienta mea belgiana, iata ce a iesit:

Vazut din Romania vest-ul pare civilizat, nu primitor dar civilizat. Acelasi vest pare bogat si risipitor intr-un fel, aruncand lucruri folositoare sau la prêt de nimic. Hai sa le luam pe rand:

Ce inseamna de fapt civilizatie? Civilizatia este definita de un set de reguli si legi de mai multe tipuri, impuse si aplicate. Din punct de vedere strict legal sa spunem, aici in vest, legislatia este intr-adevar aplicata si fiecare membru al sistemului trebuie sa incadreze, altfel trebuie sa plateasca si este costisitor pe toate planurile. Nu trebuie sa credem ca vesticii sunt adeptii regulilor ci doar sunt ingraditi eficient de ele. Desigur ca dupa 50 de ani de respectat reguli exista un anumit reflex si exercitiu dar nu ceva exagerat. Hai sa zicem ca la o simpla comparatie Belgia-Romania avem déjà vreo 2-0.

Daca vorbim de bun-simt si maniere, despre ajutorare si alte atribute mai degraba umane lucrurile déjà se complica, asta si pentru ca sunt detalii care nu pot fi masurate obiectiv foarte bine. Manierele sunt o caracteristica ce masurata la acelasi nivel de educatie avantajeaza de data aceasta pe romani. Bunul simt este un caz la care sincer nu as putea sa inclin balanta pentru ca poti intalni frecvent in Belgia atat oameni care iti zambesc pe strada sau in magazine cat si care dau peste tine pe trotuar si nici macar nu au tendinta de a-si cere scuze. Pe sosea lucurile se schimba complet pentru ca oamenii circula foarte lejer si nu ezita sa-ti dea prioritate si sa-ti faca loc, la acest capitol belgienii surclasandu-ne net. Apropos de asta, stiati ca se poate sofa fara claxon?! Daca vorbim de ajutor reciproc vorbim despre oameni, cam la fel ca si la noi. Ca si concluzie as zice 1-0 pentru ei, nu mai mult pentru ca nu merita chiar daca pe sosea sunt foarte draguti si in general iti zambesc pe unde te prind.

Vorbind despre siguranta fizica si a bunurilor la vedere(furturi) Belgia este din nou peste Romania cu toate ca Flandra unde locuiesc/muncesc eu este total diferita de Valonia(partea vorbitoare de franceza) care este mai “animata” la acest capitol. Aici nu te vei simti in nesiguranta intr-un bar, poate doar in anumite zone din marile metropole ca Bruxelles sau Antwerpen dar acolo nu vei intalni belgieni ci marocani si alte neamuri aliene. Oricum, Belgia-Romania 1-0.

Luand in calcul si capitolul relatii umane, prietenii, relatii extra serviciu, calitatea timpului liber cred ca este singurul capitol la care ii devansam complet in sensul bun al cuvantului. Cred ca suntem mult mai calzi si prietenosi. Ca o observatie personala, este destul de greu sa intri in grupurile de belgieni pentru ca ele se formeaza la adolescenta, avand la baza grupurile educationale sau locale din care evident ca noi romanii lipsim. De asemnea vorbind la modul general, prieteniile apar peste tot chiar daca se leaga mai greu si parca necesita mai multa rabdare si mai mult timp, pe de alta parte la belgieni par mai dezinteresate decat la romani. Totusi de data asta, Belgia-Romania 0-2.

Avutia este un lucru relativ in Belgia, iar cineva imi spunea ca tendinta este de nivelare a valorilor spre un nivel de viata mediu acceptabil pentru toti dar care demotiveaza sau defavorizeaza destul de mult varfurile. Asa ca belgienii in marea lor majoritate au o situatie materiala multumitoare, protectia lor sociala favorizand dezinteresul pentru munca. Pe de alta parte daca vrei sa urci scara sociala vei avea destul de mult de dat din coate. Nu vorbim in nici un caz de risipa, de fapt cred ca belgienii sunt aproximativ la fel de calculati ca noi doar ca isi permit mai multe si nu sunt visatori.

Desigur ca “civilizatia” se bazeaza si pe infrastructura dar nu cred ca este un subiect de luat in seama din cel putin doua motive: 1. Ar fii o infrangere catastrofala pentru romani 2. Aici vorbesc despre oameni si nu despre betoane.

Politic vorbind Belgia este o insula de conflicte, tocmai ea, capitala Europei. Flandra si Valonia isi disputa suprematia si incearca sa-si impuna interesele déjà de cateva luni bune, mentinand o stare de nesiguranta politica datorita faptului ca nu ajung la un numitor comun in privinta guvernului federal. Astfel Belgia a reusit sa doboare recordul mondial detinut in prealabil de Irak, fiind tara cu cea mai lunga perioada fara guvern ales. Felicitari!

Concluzionand la tot ce am spus mai sus nu am sa notez scorul final pentru ca nu acesta este scopul, ci am sa descriu Belgia si belgienii asa cum “o” si “ii” vad eu prin ochii unuia care nu este nici pe departe psiholog sau fin observator si nici nu se crede obiectiv fiind constient ca nu a vazut decat o mica parte din tara asta si a cunoscut doar cel mult jumatate din locuitori (cu valonii nu am avut relatii care sa pot insemna o reala experienta).

Belgia este o tara deosebita, cu multe oportinitati din cele mai diferite, locuita de un popor interesant si frumos cu caracter totusi nordic pe care il invidiez pentru liniste si stabilitate, dar care nu stie sa-si traiasca viata in tinerete, recuperand infinit la varste mai tarzii. Sunt oameni intre oameni ca peste tot, ciudati si prietenosi deopotriva, parca mai putin rai, poate si datorita faptului ca nu au problema zilei de maine dar nici nu sunt cramponati in vise de marire inutile. Cine va veni aici ca si turist sau “locuitor” va gasi si zambete si raceala, va fii marginalizat si ignorat sau dimpotriva acceptat pur si simplu ca om.

Degustare de bere 2 :Paasbieren

2011-03-05T11:00:00.011+02:00

A urmat aseara degustarea de bere "part two": beri de paste. Am aflat acum ca belgienii sunt singurii care au berile dedicate diverselor sarbatori: Craciun, Paste ... si nu dedicate anotimpurilor. Am aflat tot acum de ce la o degustare vinul se aseaza doar pe limba si se plimba in gura iar berea se bea pur si simplu: berea este amaruie.

Poperinge beer museum

Meniul de paste
Floris cu ciocolata

1001 Floris

Berarul lui Mars s-a gandit sa puna eticheta invers

Bere cu aroma de floare

Am cumparat o sticla de St. Bernardus

Ultimele doua beri se comercializeaza doar in Danemarca desi sunt beri belgiene, asa ca am fost printre putinii din Belgia care am avut privilegiul sa le gustam si doamne ce placute au fost.

Japanese experience

2011-02-28T21:20:00.007+02:00

Cand am ajuns in fata restaurantului japonez era sa zic "Hai in alta parte ca nu mananc chinizeste deci nici japonazeste", bine ca am tacut, mai paream si fraier. Mancarea japoneza nu are nici o treaba cu vecina asiatica. In afara da calitatea preparatelor exista si calitatea artei de preparare tradusa printr-un adevarat spectacol. Am comandat ton de nu stiu ce fel si vin rosu. Ne-am asezat in jurul unei mese-plita si am imbracat "halatele" ce se gaseau pe scaune. Bine-inteles am luat contactul cu celebrele betigase: grea misiune, urma sa mananc taitei:D.

Materia prima

Operatiunea taitelu'
Spectacol pirotehnic sau flambarea
Rezultat delicios

Taitei cu oo

Am fost singurul tantalau care facea poze in restaurant, subiect de gluma pentru comesenii mei.

Libertate

2011-02-26T22:35:00.006+02:00

LIBERTÁTE s.f. 1. Posibilitatea de acțiune după propria voință sau dorință; posibilitatea de acțiune conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii din ce în ce mai profunde a legilor de dezvoltare a naturii și societății. 2. Situația unei persoane libere. 3. Independență, neatârnare. [Cf. lat. libertas, fr. liberté].

Aceasta este una dintre definitiile venite din DEX pentru sentimentul pe care il traiesc acum. Da, Independenta! Da, Libera alegere! Da, Dreptul la propriile greseli si la consecintele lor, dreptul la propriile decizii si la rezultantele acestora. Da, acum vad clar, ce este deosebit fata de alte dati este ca nu privesc spre ceva. Este momentul sa imi decid drumul si prezentul fara ca altii sa imi arate diverse “indicatoare”.
Sentimentul este de-a dreptul maret, este ca si cum o imensa piatra mi s-a ridicat de pe umeri si m-a lasat mai usor, este ca si cum as fi suferit de o boala terminala si deodata sunt vindecat...deodata imi vine sa rad. Evident ca libertatea este cumva falsa, vorbind asa in general pentru ca nu traim pe un nor ci suntem “abonati” la o societate ghidata de bani si facturi si diverse indatoriri zilnice si anoste. Dar totusi..., pot macar sa sesizez transformarea, pacea deciziilor si dedicarea personala ce isi face loc in mine.
Sa nu mai fugi de nimic, asta este ideal si asta traiesc acum. Singuratatea nu mai este apasatoare ci doar, pur si simplu,...o realitate. Antidotul sentimentului de singuratate nu inseamna neaparat prezenta cuiva ci prezenta cuiva cumva potrivit.
Cautam cu toti o impacare cu ce este in jur, cu noi, cel putin asta cred ca fac eu. Ma intristeaza oamenii pe care-i vad atat de hotarati in spatele nimicurilor cotidiene ignorand tabloul general...
Mi-am dorit sa scriu Libertatea pentru ca am asteptat-o si am urmarit-o si analizat-o atat de mult si am inteles ca a venit abia cand in sfarsit am simtit-o. Este nepretuita si nu insemna un loc anume sau orice alt loc, nu este legata nici macar de oameni, este doar in mine.

Marti dimineata la Oostende

2011-02-23T13:36:00.007+02:00

Am zis ca am sa pun cateva poze de la marea rece ca norul si iata-le. Ieri dimineata am avut drum la Oostende si am avut o jumatate de ora libera. Imi doream sa vad marea anul asta si sa fac cateva poze. Totul era pustiu si rece si nespectaculos dupa cum vedeti. De fapt marea asta nu e mai spectaculoasa nici vara...

Singurele vietati

O zi cu adevarat frumoasa

2011-02-08T20:33:00.005+02:00

Zilele astea in Belgia sunt niste vremuri de vis, cald, soare, ce mai atmosfera de primavara. O minunatie sa fii afara la 10 grade si sa stai la propriu cu ochii in soara. Azi dimineata in drum spre munca am observat cerul atat de frumos incat nu m-am putut opri sa nu fac o poza, chiar daca cu telefonul. Nu stiu cum se face dar aici, in Belgia cercul parca ar "comunica" cu oamenii asa cum imi place mie sa spun.

Cerul lor

La pranz am iesit cu baietii la aer sa luam masa si am lasat soarele sa ne gadile "barbile" pentru prima data anul acesta, ar eu mi-am pus ochelarii de soare si am facut pe smecherul:D.

Yprado boys(s-d): Geoff, Mikey si Henny

Am un suflu extraordinar de o vreme incoace si reusesc sa imi fac zilele chiar faine, iar ziua de astazi cu soarele asta imbietor de plaja m-a facut sa ma gandesc la mare. Poate va arat in w-end niste poze de la nord:D.

Jurnal de bord: 5 Februarie 2011

2011-02-05T22:43:00.004+02:00

Am reusit astazi sa repet performanta de ieri, si anume de a da un tur de Belgie de vreo 500 de km, pana la Liege si retur. De data cu un camion plin de "marfa" repatriata de la resedinta noastra "rezidentiala" de acolo. De data asta am fost cu Bart si a fost chiar ditractiv comentand diverse chestii care s-au tot intamplat in ultima vreme, band cate o cafea pe drum, intr-un cuvant: barfind si noi ca baietii.

Urasc faptul ca nu am prins pana acum nici o sambata in care sa ma fi trezit mai tarziu de 7 si se pare ca nu scap nici urmatoarea.

Am reusit sa ajung acasa pe la 8 seara, la fel ca si aseara cu doua-trei beri la bord, obicei care este legal pana la sa spunem...a treia.

Maine este o alta zi daca pot sa-i spun asa, sper sa prind si eu un somn cat de cat inainte de...a ma duce din nou la munca.

Una peste alta a fost o zi cu adevarat frumoasa, pe care daca as fi avut de ales as fi petrecut-o altfel dar iata ca ce incepe sa spunem mai putin bine se poate transforma in ceva...simpatic.

Oare cum o fi...?

2011-02-02T21:32:00.006+02:00

Oare cum o fi sa te duci miercuri seara asa pe la 7 la seful tau in birou cu nus ce prostie minora si omu' intr-un acces de chef de viata sa te puna sa stai jos?

Oare cum o fi ca acelasi sef sa te intrebe daca ai chef sa bei ceva si cotrobaind prin frigider sa scoata o sampanie frantuzeasca?

Oare cum o fi sa rupi o sticla in 3 in jumate de ora, vorbind nu stiu ce tampenii, si sa incerci sa ii explici aceluiasi sef ca "stii ca eu sunt cu masina..., cu masina ta:D" iar el sa zica "nu plecam pana nu terminam sticla".

Oare cum o fi sa te urci la volan mai treaz sau nu prea si sa asculti mergand cu 140 tot drumul aceeasi melodie...ca asa s-a nimerit si sa urlii cat te tin rarunchii (ca nu putea fi vorba de cantat):

Pasarea Colibri - Un Cuvant

Asculta mai multe audio diverse

Oare cum o fi sa fi trait tot timpul dupa reguli si sa le mai si incalci asa din cand in cand, macar din greseala?! Va spun eu: O FI FAAAAAIN!!!!!

Gent luminos

2011-01-29T22:54:00.005+02:00

Am dat o fuga astazi in Gent la plimbare si facut poze. Am dat acolo peste nu stiu ce manifestare artistica stradala ce se voia o invitatie pe care am sa fiu sincer nu prea aminteles-o cu toate ca am tradus afisul-invitatie. Era ceva cu etajul al 3-lea al teatrului si cu grupute de maxim 50 de persoane. Cand am trecut spre oras nu am apreciat luminile pentru ca inca era lumina naturala afara.

Gent centerLa prima trecere

Rasare lumina Afis-invitatie

Am inteles la a doua trecere ca de fapt era scris pe asfalt "Hier licht Gent", ceva de genul aici lumineaza Gent-ul. Inspirat am zis eu.

Primavara din iarna noastra

2011-01-21T23:33:00.002+02:00

Trec ultime zile de decembrie
Cu frig si vant ce viscoleste
Zapada alba ce se-asterne-afara
Contrast placut cu toropeala cotidiana

Privind prin ochiul din bucatarie
A geamului coplesit de-a gerului stelute
Compari vesela verdeata de-asta vara
Cu pacea formelor de gheata

Treci ultime momente pretioase
In amalgamul zilelor geroase
Stai la fereastra si privesti afara
Tanjesti dupa caldura, lumina, pacea de-alta data

Cauti caldura-n vatra-ncinsa de bustean
Astepti lumina dintre carbunii arzand in jar
Iar pacea o sorbi in nesfarsita ruga
Din flacara ce valseaza tandru sa se stinga

Dar uneori aceste zile de decembrie
Croite tragic-nedrept sa fie ultime
Pot contrazice mersul natural al firii
Devenind din sfarsit motiv de inceputuri

Caci uneori la o mie de-anotimpuri
Iarna cea rece ce o stim din nesfarsite timpuri
In luminoasa primavara, calduroasa se preschimba
Imbietoare la lungi plimbari prin parcuri...nesfarsita

Asa venit de sub cerul Europei

2011-01-14T22:41:00.004+02:00

Am primit melodia asta superba si plina de viata si m-am gandit sa nu o mai caut pe YouTube asa ca am pus-o aici sa o pot vedea direct, la fel si cei care mai trec pe aici...

Intoarcere si reintoarcere

2011-01-08T20:22:00.006+02:00

Cand am aterizat pe 22 nu mi-am imaginat ca voi avea niste sarbatori de sfarsit de 2010 atat de frumoase, deosebite si prietenoase cum au fost cele care tocmai s-au incheiat, iar acum la inceput de 2011 va urez sa aveti un an frumos.

Nu am stiut nici ce noroc am avut sa ajung acasa, chiar cu trei ore intarziere, decat a doua zi cand am vazut la televizor Bruxelles-ul impodobit si blocat de un strat gros de zapada.

Craciunul a venit ca un frumos dar la sfarsit de an, cu gust de ceai si miros de iarna, plin de surprize si farmec. Nu mi-as fii imaginat niciodata ca totul poate sa fie atat de simplu si sincer si deosebit cum mi-a fost acest moment atunci.

Intreaga perioada pana la sfarsitul anului mi-a fost plina de intalniri si zambete alaturi de prieteni si familie, de oameni dragi mie si a culminat cu o petrecere de inceput si nu de sfarsit de an, petrecuta intre alti oameni atat de draguti cunoscuti de mine pe cumpana anilor.

Timpul a trecut frumos si totusi mi-a sosit si momentul sa ma urc pe aripa avionul si sa las in urma toate aceste lucruri si momente si sa plec spre a doua mea casa, doar ca acum plec bucuros si optimist, zambind spre un nou inceput care simt ca vine acum alaturi de noul an, proaspat, colorat si cald.

Va strang in brate pe toti si sa ne auzim si mai ales sa ne vedem cu bine si zambind. Multumesc pentru tot!

Craciun de Ieper

2010-12-15T22:13:00.004+02:00

In 2008 am ramas impresionat de modul cum arata Ieper-ul impodobit pentru Craciun, in 2010 mi-am promis ca il voi vedea din nou. In 2008 erau albastre luminitele, era cumva mai intim, in 2010 sunt albe. Ieper-ului ii mai trebuie doar putina zapada sa fie "locul din vis".

Centrul magnific
Patinoarul este acelasi ca acum 2 ani

Strada

Trebuie sa recunosc ca mi s-a parut putin searbad asa impodobit, dar Ieperul are farmecul lui, asa ca i-am facut pozele pe care le vedeti, urmate de un pahar de vin intr-unul dintre baruri.

Degustare de bere

2010-12-12T20:27:00.009+02:00

Am aflat ce stiam de fapt mai demult, si anume ca berea pe care o bem noi in Romania este apa colorata si degeaba. Degustarea la care am participat se referea la Aby-beers adica la berile produse de abatiile stravechi incepand cu multi ani in urma. Fiecare bere are povestea ei, povestea producatorilor. Exista cateva conditii care trebuie indeplinite pentru a fii certificata ca o astfel de bere, una dintre ele fiind reteta traditionala si veche.

Berile belgiene traditionale sunt in general adevarate delicatese care se savureaza asemenea vinului si nu se devoreaza una dupa alta. Cu alcoolizare care incepe de la 5 grade ele pot merge pana la 11-15 grade.

Cele 6 beri pe care le-am degustat cu placere

In final am stat putin de vorba cu prezentatorul "defilarii" multumindu-i pentru expunerea interesanta (in flamanda :D) si apoi am aflat programul si "meniul" urmatoarelor degustari.

Mi-as dori ca fiecare dintre voi sa incerce sa guste o astfel de bere si apoi veti vedea altfel lumea prin paharul aramiu. Daca totusi nu savurati berea, macar savurati viata :).

Degustare de vinuri

2010-11-28T18:19:00.007+02:00

Nu sunt un mare pasoinat de vinuri in asa fel incat sa ma pricep "tehnic", cu toate ca imi place sa le beau. Cu toate astea nu am putut sa refuz invitatia lui Bart la o degustare de vinuri cu achizitie. Este drept ca nu am cumparat nimic dar am inteles cateva reguli despre degustare in particular si despre vinuri in general. Nu mai pun la socoteala ca am gustat niste sortimente de vin si sub indrumarea lui Bart le-am inteles sensul. Nu radeti pentru ca vinul si implicit strugurii din care se face vinul sunt fiinte vii in felul lor.

Am inceput cu vinurile albe, seci, din diverse regiuni ale hartii viticole a Frantei, au urmat vinurile roze si apoi rosii la fel de seci. Spre final am trecut la vinurile dulci, o minunatie. Am aflat si cum se alege un vin si cam la ce fel de mancare se asorteaza. Am observat si mi s-a explicat ca vinurile albe se savureaza la rece iar cele rosi la temperatura camerei.

Am inteles care este modalitatea de degustare, si anume se inspira si se admira parfumul deosebit, apoi se agita usor pentru ca vinul sa se oxigeneze si sa isi deschida si mai mult varietatea de miresme si apoi se gusta si se pastreaza pe limba cateva momente pentru a simti farmecul vinului.

Sala de dans

Domnul din imagine mi-a facut o descriere absolut fascinanta a particularitatilor modului de producere a vinului pe care il prezenta, un vin dulce absolut deosebit pe care daca vi-l puteti permite (sticla de inalta calitate costa 30 de euro) vi-l racomand cu caldura asortat cu o prajitura de ciocolata si o fata frumoasa sau dupa masa, la o sueta cu prietenii.

Opera Divina (vin rosu incredibil si putin scump)
Janasse

Recomandari mele pentru o seara placuta le gasiti mai sus, doar nu incercati sa va astamparati setea ci sa va bucurati limba savurandu-le pana la ultima mireasma.

Eu si vinurile am fost astazi prezentati oficial iar cunostiinta a fost deosebit de placuta la fel ca si seara.

+2

2010-11-24T21:08:00.003+02:00

Astazi au trecut 2 ani de cand am deschis pravalia Alboodepedrum si trebuia sa zic ceva despre chestia asta, trebuia sa trag o concluzie. "Depedrum" incepe sa mearga de-a busilea dar trebuie sa vedem cum va fii cand va iesi cu prima fata asta pe la 15. As vrea sa spun ca blogul acesta mi-a schimbat viata dar de fapt mi-am schimbat-o singur, pentru ca doar singuri ne influentam existenta. Se apropie si aniversarea de 2 ani in Belgia, vine cu repeziciune si va trece si mai repede, asta pentru ca nu prea conteaza.

Anii acestia, ma refer la cei petrecuti in Belgia au insemnat pentru mine o experienta fantastica, umana in cea mai mare masura, gandindu-ma la multimea de oameni care mi-au trecut prin fata si viata si care m-au facut mai bogat cu cel putin un zambet.

La randul lui blogul mi-a dat ocazia sa cunosc oameni atat de minunati si sa ma cunosc si pe mine intr-un fel si sa ma exprim...altfel.

Ideea este ca timpul trece dar nu trebuie lasat sa-si faca de cap, ci, ma gandesc eu ca ar trebui sa-l folosim si sa ne facem de cap la sanul lui.

De fapt in final acest post nu este o concluzie ci mai degraba un "Bine ai venit!" si un inceput de drum nou si altfel, verde si albastru in loc de alb, gri si negru.

"Suflet drag" mi se pare cel mai potrivit acum de vreme ce "Drum spre tine..." invita la o cana de ceai.

Poet nebun

2010-11-18T22:35:00.007+02:00

Cerul acest strain si trist
Se lumineaza peste-artist
Se lumineaza si-i zambeste
Muza il cheama, il doreste

De necaieri incep sa curga
Cuvinte-n versuri ce alunga
Nori negrii de pe cerul plumburiu
Si-aduc in loc un soare aramiu

Iar versul este de pe-acum
Asternut in mintea poetului nebun
Curge incet, far de sovaire
Albul foii de hartie il jupoaie

Isi naste dorintele, ascunse in metafore
Isi coloreaza zambetu-n cuvinte
Si-ntre cuvinte aseaza intelesuri
Si-si culca duios maiastre incantari

Timpurile trec pe nesimtite
Iar pana scrie-a nebunie
Fara odihna, far de-oprire
Zugravind contururi dulci-amaruie

Cantand crampeie puse-n salba
Dintr-o poveste ce se scrie singura
Cu priviri ce spun mai mult
Decat o mie de cuvinte,... si atat

11 Noiembrie

2010-11-11T21:23:00.005+02:00

11 Noiembrie, o zi obisnuita de toamna a anului 2010, intr-un oras atat de frumos dar mohorat acum sub rafale de ploaie si vant. Acum multi anii in 1918, aceasta zi punea capat aici in Ieper si in multe alte parti ale Europei rafalelor de gloate care faceau sa para inofensiva toamna si frigul ce vin in Belgia de la Marea Nordului.
Pe 11 Noiembrie 1918 Ieper-ul era ingropat sub muntii de pamant amestecat cu trupurile a mai mult de 60.000 de sodati care au pierit aici, in transeele umede si reci. Englezi, scotieni, neo-zeelandezi, indieni si pachistanezi si multi altii sunt acum cinstiti in fiecare seara la ora 20 printr-un ritual care le canta amintirea.

Ieper de toamna Mesaje pentru soldati, lume si Dumnezeu

Nume in marea de eroi

Intarea in iad, poarta Menen

Poarta Menen era intrarea in oras si totodata calea catre iadul razboiului, dincolo de ea se gasea frontul.

Ieper-ul a parut astazi mai trist decat insasi toamna, udat din plin de ploaia rece dar mai ales de lacrimile fierbinti.

Roluri

2010-11-10T23:54:00.006+02:00

Inchid ochii si in minte-mi privesc
In sufletu-mi vesel m-oglindesc
Si ma vad jucand sute de scene
Traind mii de roluri si de-antrene

Calul murg ce-l calaresc in colb
Si drumul ce-mi siroaie orb,
Orb la nevoie,orb la dorinta-mi
De a intorce acasa fiul mamii

Apoi sunt vagabond la capat de lume
Si-mi tar haina plina de poveste
Si capul mi-e plecat si inima e surda
Doara privirea-mi arde-a viata

Soldat ranit sunt mai apoi in santul de noroi
Sub tunetul de batalie si dureri
Ma uit speriat spre poza uda de la piept
Acolo unde-mi ascund sufletul uitat

Intr-un final urc muntele abrupt
Si-mi vad camasa in oglida din parau
Urc si numar sub talpi dulce nesfarsire
Si astept luna, o astept sa ma doboare

Lupta mi-e viata, viata imi este a visa
Iarasi poteca pare a-mi fii aleasa
Mireasa si femeia recunosc intr-insa
Iar roluri, un million pan la final m-asteapta

Vreau sa simt in mine acest tot
Barbat si cavaler la fel iubit, soldat
Si vagabond, aventurier si luptator si zburator
Pe toate am sa le traiesc din plin, pe marea scena ...ca actor

Halloween

2010-11-01T21:25:00.007+02:00

De la rusi vine fata, de la americani vine Haloween. Am cautat pe Google cum se scrie pentru ca habar n-aveam. Habar n-aveam ca este Halloween pana n-au venit in seara asta Dragos si fiul sau Tudor sa-mi arate un bostan "prelucrat" pentru eveniment. Am zis sa le fac si cateva poze si apoi am dat-o pe arta frate...

Maestrii bostanieri

Bostanul "operat" Bostan-lumina

Eu personal nu sarbatoresc Halloween-ul dar daca este motiv de baut bere si facut poze...de ce nu... Si Tudor si-a luat partea lui de bomboana, apropos ...Salut Tudor!

Dulce revenire...

2010-10-18T23:01:00.003+03:00

Am trecut prin inca un concediu, am trecut deja de el, sunt din nou in locul meu din Belgia care suna atat de ciudat cand il numesc "acasa". Am tot alergat doua saptamani prin Romania si am insirat kilometrii ca nebunul.

Am insirat si prieteni si o multime de oameni in drumurile mele. Ma simt obosit dupa "concediul" asta care numai concediu nu s-ar putea numi. Mi se pare totusi ca indiferent ce as face, ca indiferent cat de obosit m-as simti ma incarca pe loc cu acea energie pe care numai patul meu mi-o poate da, patul si chipul bunicii. Da, bunica cu zambetul ei si cu sclipirea din ochi cand ma vede si cu lacrimile ei cand inchid iarasi poarta dupa mine cand vine timpul sa plec din nou.

Au fost frumosi prietenii mei cand m-au primit cu bratele deschise si cu paharul de vorba plin, a fost frumos si frigul din Brasov, si soarele de dincolo de Tampa.

Oricat de grea ar fi despartirea de tot ce iubesc, la fel de puternica este motivatia cand stiu ca lasand in urma pragul casei fac ce trebuie...

Joi am plecat de acasa si ce mai drum am avut: ore bune cu microbuzul datator de senzatii, experiente si povesti, acelasi aeroport cat o cutie de chibrituri, doar ca acum mai aventuros ca niciodata, iar avionul, zborul, pline de surprize, mai line ca niciodata...

Iata-ma din nou in Belgia, tara verde si frumoasa, asteptand drumul de Craciun si zilele de iarna si drumurile prin lume, asteptand si surprizele placute...

Noapte...

2010-09-27T22:24:00.006+03:00

E noapte in jurul meu
O noapte plina de-ntrebari
E intuneric in fata mea
Este racoare inca de alaltaieri

Am foaia-n fata si e goala
Si am penita-n mana dreapta
Si mana stanga imi sprijina fruntea
Si lacrimile-mi pateaza hartia

In jurul meu canta o nota trista
Ce imi vorbeste de singuratate
Nu reusesc sa recunosc nici pana nici hartia
De bezna ce-mi fura din vedere

Iar nota imi apasa fruntea
Pana ce bratul imi cedeaza obosit
Capul mi se aseaza brutal pe masa
Fara sa mai simta sprijinul tacut

As vrea macar sa ma cuprinda somnul
Dar linistea parca fuge dinspre mine
Si nu ramane decat dorul
Si durerile ce mi-au sapat urme

In minte, in suflet si in ochi.
Raman asa deasupra foii goale
Strivind penita intre maini
Si-ntre pleoape gandurile grele

Iar nota ma tot urmareste obsesiv
In noaptea sufletului meu
Ma face sa ma simt inofensiv
Spatele se inovoiaie sub sentimente de ateu

Guns and...friends

2010-09-19T21:49:00.004+03:00

Bart m-a invitat ieri la o intalnire cu baietii la el pe dupa-amiaza. Ne-am adunat pe la 6 Bram, Timo, Bart bineinteles, Dieter si eu. Am baut un aperitiv am vorbit de una de alta, ei in flamanda eu cu ei :). Glumesc, chiar daca uneori nu inteleg ce spun Bart a fost intotdeauna destul de dragut sa imi explice de fiecare data.

Dupa ce am trecut de partea cu aperitivul, Bart ne-a aratat impresionanta colectie de arme pe care o poseda. Am realizat cu ocazia asta ca baietii pot sa aiba si altfel de jucarii decat masinile su femeile. Asa ca toata seara ne-am "jucat" ca baietii cu pusti, pistoale cutite fabricate din SUA pana-n Rusia si din Istrael pana-n Belgia. Intr-un cuvant a fost foarte tare. Pe de alta parte este impresionanta responsabilitatea pe care o simti tinand in mana un Kalasnikov.

La sfarsit ne-am apucat de cateva beri, alta flamanda si ceva carnaciori...

Cam asta de spus pentru o seara de sambata...intarind prietenia romano-belgiana.

Panza de paianjen...

2010-09-16T21:54:00.001+03:00

Simt firul invizibil si subtire
Sub picioarele-mi greoaie cum se zbate
Si cum imi tremura tot corpul
Tinand a vietii-mi precar echilibru

Mai simt cum cad in cea urzire-a noptii
Si cum ma prind in plasa sortii
As vrea sa ma desprind din ast paienjenis
Sa fug in libertate, sa fug spre luminis

Ma simt o musca ademenita in capcana
Ma simt pierdut, legat, atat de-nsingurat
Asteptandu-mi vaduva sa vina dupa prada
Viata si soarta ingemanate adesea in urat

Dar sub imperiul fricii ma agat
Incerc sa lupt, totusi, ma fulgera o clipa sa renunt
“Cine sunt eu sa imi provoc menirea?”
Ma intreb si-apoi ma infrunt aievea

In mine ma lupt cu mine, ma rostogolesc
Imi musc tristetea, rup rodul miselesc
Ce ma-ngenunchie si ce ma doboara
Ard fructul fricii, iarasi cenusa o arunc afara

Si ma preschimb intr-o clipita din vanat in vanator
Din musca ma transform in rapitor
Si-mi sfasii plasa ce ma leaga strans
Si-mi inalt zborul departe, spre apus.

A venit toamna...

2010-09-10T21:47:00.003+03:00

A venit toamna cum spuneam, asa ca melodia lui Chris Rea se potriveste...

Doi sergenti

2010-09-08T21:35:00.004+03:00

El: Poate ca auzi tot timpul...
Ea: Ce?
El: Esti o femeie atat de frumoasa!
Ea: (Zambi) Nu chiar atat des...
....
Ea: Nu fa asta!
El: Ce?
Ea: Sa lasi umerii in jos ca si cum ai avea Pamantul in spate
El: M-am inrolat, ma pot trimite oricand...
Ea: Inteleg...
El: Daca vrei sa cauti pe altcineva, cu o meserie mai...
Ea: Ce vrei sa spui?!Suna a ultimatum
El: Eu...
Ea: Mi-am prelungit si eu perioada...
Zambira.
Ea: Si acum ce ne ramane de facut sergent?!
A doua zi clopotele fura acoperite doar de chiotele de bucurie, El in uniforma verde tomnatic a infanteriei, Ea in rochia alba ce era facuta sa fie purtata o singura data..
A treia zi doar urlete de groaza si durere mai puteau acoperi zgomotul bataliei. Alaturi de resturi carbonizate si fiare contorsionate zacea sergentul fericit de ieri, ...cu ochii goi

Desert

2010-08-29T20:30:00.003+03:00

Fir dupa fir, nisipul ii fischia fata brazdata de riduri. Cele cateva zile in soare ii transformasera obrajii in campuri de lupta greu incercate si uscate, uscate si intunecate, ca si ochii. Nu erau riduri ale vremii ci ridurile sorti. Erau ridurile tacerii, durerii si luptei cu sine insusi.
Isi spusese cand please de la marginea desertului ca trebuie sa afle cine este cu adevarat. Acum totul i se parea inutila mandrie. Acum tot ce isi dorea era o picatura de apa si un petic de umbra.

Se uita din cand in cand in urma gandindu-se ca poate este mai scurt drumul inapoi, dar renunta repede. Vroia sa isi urmeze pasii doar inainte, vroia sa isi duca pasii inaintea urmelor.

Nu mai ramasese nimic din gandurile cu care please la drum, nu mai avea nici o intrebare acum. Tot ce stia ca exista era inclestarea cu care facea fiecare pas, inclestarea fricii, inclestarea supravietuirii. Descoperise in el de-a lungul drumului hotararea de a merge pe o singura cale si sa o urmeze fara sa clinteasca.
Mergea de zile déjà si nu mai stia cat mai avea de mers si cat mai avea...de trait. Miscarea ritmica si robotica a picioarelor era sinonima cu bataia inimii. Stia ca daca se va opri nu va mai putea pleca nicicand. Gandul acesta sumbru ii tinea loc de antren, dansa cumva dansul cu destinul.
Intr-un tarziu privirea impaienjenita ii spuse ca sfarsitul iadului de nisip era acolo in fata lui, gata sa-l imbratiseze. Se intreba intr-un efort de constiinta daca nu cumva mintea infierbantata si privirea nu ii jucau vreo festa ce sa-l doboare de tot.
Covorul de iarba inlocui totusi curand covorul de nisip si ii amortiza caderea dovedindu-se astfel cat se poate de real. Acolo la marginea desertului, prabusit, avu puterea sa ridice privirea si sa vada trandafirul de la marginea desertului.

Nedorminde

2010-08-24T00:25:00.007+03:00

"Nedormindele" sunt conform dictionarului albooshit editie adaugita in seara asta, nedomindele cum spuneam sunt genul acela de nopti in care te trezesti ca nu poti sa dormi. Motivele gandurilor ce nu-ti dau pace sunt in general irelevante.

Ce-ti ramane atunci de facut decat sa iti inviti un coleg la tine, sa scoti berea de la rece si sa pierzi timpul. Nu este necesar sa scoti si aparatul foto din prima, el apare dupa prima bere. Asa au aparut si pozele ...

Luna cea imbietoare

Dupa prima bere (si ultima) a aparut si un CD cu AC/DC dupa care am primit prima lectie teoretica de chitara. In curand am sa-mi pun poeziile pe portativ.

2 in 1

Inca nu ma pricep la chitara dar ma dau artist la aparatul foto.

Sepia din noapte

Incep sa cred ca imi revine cheful de blog...si de somn, om vedea. Noapte buna!

Cu cine am incurcat viata oare?

2010-08-19T21:47:00.000+03:00

Serios acum, cine mi-a luat viata, viata mea? Am impresia de la o vreme ca traiesc viata altcuiva, prea ma chinui sa o fac, chiar nu cred ca este a mea. Daca mai este cineva care se simte ca mine sa ma caute poate ne punem vietile in ordine odata, macar sa fim fericiti, nu vreau prea mult, cred eu...
Unii isi mai gasesc si linistea, unii chiar au tupeul sa fie fericiti, unii chiar au curajul sa mai si viseze, cred ca isi traiesc propria viata, nu ca mine...
Doar ca nu este intotdeuna chiar asa, uneori parca mi se potriveste si viata asta, uneori raman chiar surprins cat de bine, uneori mai indraznesc sa si visez...
Incep sa meditez iarasi, o fii rau, o fii bine?! De fapt exagerez, cred ca uneori imi place sa o fac, ma “alint” cum imi spune un coleg. Acum luand-o logic, ma gandesc la cati semeni de-ai mei este totul clar sau roz, placut si perfect, ideal intr-un cuvant?! Nu prea cunosc astfel de norocosi si atunci ma gandesc ...chiar traiesc viata mea, doar ca nu o recunosc stiu totusi ca intr-o zi am sa o recunosc. Cred ca ne simtim cu totii nesiguri ...uneori, iar alteori ...vietile ni se potrivesc din nimic.

Din vacanta...

2010-08-10T21:59:00.016+03:00

Tocmai ni s-au terminat cele trei saptamani de vacanta de vara, si sunt din nou in fata calculatorului de Belgia. De data asta nu voi vorbi de Belgia ci mai degraba de Romania si de rapusa vacanta.

Prea scurta dar frumoasa, perioada mai sus metionata mi-a dat voie sa vad ceva locuri pe parcursul celor vreo 2000 de km cat am batut cu piciorul sau mai degraba am invartit roata. A fost prilej si de ceva poze cum vedeti ceva mai jos, si de titlurile aferente...

Prima destinatie: Eforie Nord, "perla" a litoralului romanesc. Caldura, inghesuiala ca la coada de la paine inainte de 90, preturile nastrujnice reusesc sa alunge si ultimul visator, EU. Concluzia: merg la bulgari la anu'

Ciupercute

Ultima zi - interzis la scaldat pe motiv piscicol

Pestele-dragon-minune

Intr-o sambata am dat fuga la Sighisoara, alta dezamagire crunta. Orasul uratel, catatea departe de faima ce ii este atribuita. Cel putin am mancat niste mititei buni si deloc scumpi, tot n-am fost degeaba. Concluzia: firma mult prea umflata comparativ cu ce este de vazut.

Turnu lu' peste

Straduta
Infinit de lemn

Traditional de vanzare

Duminica urmatoare am stat in Fagaras la niste prieteni si a fost momentul de o vizita la manastirea de la Sambata de Sus. Frumos locul, intretinut, flori multe, cladiri albe, oameni evlaviosi, doar ca putin sentiment mai inspira locul acesta. Concluzia: religia a ajuns sufletul comertului

Minunata poarta

Manastirea dintre flori

Preotul din perete

Dupa cum ati vazut n-am stat degeaba ci m-am invartit pe ici pe colo si am profitat de timpul meu liber, timp care este acum la timpul tercut...spor la treaba

Pierderi si regasiri si iarasi pierdieri si iarasi regasiri...

2010-07-01T22:27:00.004+03:00

Se apropie vacanta de vara dupa 6 luni de departari. Vin cele 3 saptamani la care visez in prima jumatate de an cu ochii deschisi, in sfarsit vin...Au trecut din nou 6 luni aici in Belgia si cred ca daca nu as fii venit de Paste as fii innebunit. Oricum cred ca mi-am atins limitele din nou si cred ca am trecut putin si de ele de data asta. Simt in mine nervozitate, simt stress sa-l tai cu cutitul, simt limite ce se zbat in mine si ganduri ce se incaleca fara noima.

Saptamana trecuta a fost una cu adevarat dificila si a culminat cu un week-end epuizant spre groaznic. Au trecut insa, iar saptamana asta a fost ceva mai linistita. Din fericire mai sunt si momente frumoase ca si in seara asta cand am mers la o bere dupa sedinta saptamanala, la o bere cu colegii belgieni si romani, adunatura pestrita si prietenoasa. De fapt asta ma fascineaza si bucura de fiecare data si cred ca am mai vorbit despre ea: prietenia. Va spun un lucru, este falsa imaginea romanului chinuit in strainatate, injosit, cel putin pentru mine este falsa. Sa vezi cum imi spun belgienii "blody romanian" cu haz si cum ne impartim cu darnicie "fuck you"-uri cu zambetul pe buze. Sigur nu este totul roz dar nici negru, este normal. Am primit o invitatie la o petrecere ce va avea loc in august, invitatie ce se vrea o confirmare a ceea ce tocmai am spus tinand cont ca vine dupa ziua de nastere a patronului lui Yprado la care am participat si noi acum ceva timp.

Mai sunt cateva saptamani si vin in tara in supliciul pe care romanii numesc "acasa" sau Romania. Abia ma astept sa calc din nou pe covorul rosu de la Baneasa, in sala de bal unde voi astepta bagaje, in zona de pierderi si regasiri...

Omul si povestea lui

2010-06-05T18:50:00.001+03:00

Am trecut prin atatea locuri in ultime vreme si am cunoscut atatia oameni in ultimii ani incat as putea sa scriu o carte despre asta...sau macar un articol. Am auzit atat povesti despre bucurie dar cred ca am auzit de cel putin zece ori mai multe povesti triste.
De la omul care are un copil acasa pe care il vrea mai bine decat el pana la divorturi si copii singuri, de la casnicii destramate pana la sacrificii in numele acestora, le-am auzit pe toate. Oameni disperati si oameni norocosi, am vazut cam din toti cate putin. Este drept ca poti spune ca vezi astfel de povesti si in Romania mergand doar cateva statii de autobuz pana la serviciu nu 2500 de km pana in Belgia, oricum vreau sa spun ca aceeasi oameni ii gasesti si in Belgia, Olanda sau Germania. De fapt visele sau ratarile, dorintele sau problemele sunt aceleasi peste tot fara nici o exceptie.
In Belgia am cunoscut acelasi fel de oameni ca acasa, atat oameni extraordinari, prietenosi si calzi ce se scuza in fata ta cand gresesc chiar daca esti roman insa am cunoscut si belgieni mandrii nu doar cu noi, belgieni care ar face orice ca lumea sa creada ca ei nu gresesc chiar daca o fac. La fel sunt si ei la fel suntem si noi. Sigur ca am intalnit si cazuri atipice de oameni si povestile lor si pe aici dar generalul se prezinta in aceeasi linie.
Ma gandesc uneori cu mirare si bucurie cat de bine m-am adaptat aici si cat de bine ma face sa ma simt Belgia si bastinasii, colegi, prieteni sau necunoscuti.
De fapt asta ramane in urma, o poveste si un altfel de om care am devenit eu printre oamenii calzi care ma inconjoara in Belgia, romani sau belgieni, ignorand povestile si oamenii mai putin frumosi pentru ca altfel daca stai sa pui totul la suflet risti sa ratezi ceva frumos, iar eu nu vreau asta.

Declic-ul de week-end

2010-05-16T21:32:00.010+03:00

Cred ca am avut inspiratie la sfarsitul acesta de saptamana sau probabil ca muza mi-a fost alaturi si mi-a tinut mana nemiscata si mi-a indemnat mintea sa caute fotgrafia:

Tablou de mana mea

Rapitorul vazduhului

Lumini intre umbre
Pergamentul din VISE(A)

Catedrala neamului...belgian

Din Germania despre romani si ... greci

2010-04-20T22:11:00.008+03:00

1. Drumul
Vineri seara am plecat spre un mic orasel numit Unna situate undeva intre Bonn si Dortmund in Germania. Primul lucru de spus despre cei aproximativ 350 de km si 3-4 ore de sofat ar fii despre drumuri. Autostrazile din Belgia le stiam dar acum am descoperit spectaculozitatea autostrazilor olandeze pe relatia Eindhoven-Venlo si apoi autobahn-ul nemtesc fara limita de viteza: niiiiice:D!.

2. Unna
Am descoperit in Germania micul orasel Unna unde am stat doua nopti, ce sa spun simpatic locul, nu extraordinar dar dragut. Mi-a placut Germania, mai animata, cu magazine deschise omeneste, adica si duminica...

3. Oamenii
Am stat cele doua nopti si o zii la o pereche inedita: Nicole si Gabriel. Ea romanca si el grec la origine, doi oameni foarte ospitalieri care ne-au primit cu bratele deschise. Cei doi tin un mic fast-food cu specific grecesc care se numeste Sorbas Grill pe care va recomand cu caldura sa-l vizitati cand sunteti in zona pentru mancarea gustoasa si ieftina si ospitalitatea deosebita. Ne-au pus sambata in fata o farfurie uriasa cu Gyros de am zis ca crapam mancand.

Gyros-ul

Fast-food-ul cu pricina

Nicole si Gabriel

Nemtiiiii nebunatici

4. Grecii
Am ramas pana duminica dimineata pentru ca am fost invitati la o petrecere greceasca ce urma sa aiba loc sambata seara in zona in care locuiam. Asta a fost surpriza calatoriei noastre: o sala simpla impodobita cu steagul Greciei, animata de faimoasa muzica traditionala dansata cu foc in ritmurile cunoscute de prin filme de inimosii greci si chiar nemti. Am fost cinstiti cu ceva vin specific a carui eticheta chiar nu pot sa v-o reproduc.

A la greaca

Duminica la 7 m-am trezit dupa 4 ore de somn si am luat-o la sanatoasa spre Belgia mea. Frumoasa Germania, fain week-end-ul pigmentat cu o multime de surprize si foarte alert.

Vreau sa mai spun ca nu ma pot lauda cu ultima poza care este in intregime opera lu' colegu' de trupa Athos.

Posesor de insomnie caut somn dulce...

2010-03-20T09:18:00.001+02:00

Este ora 01:45, m-am ridicat din pat insomniac si mi-am ascultat bataile inimii pentru cateva zeci de minute asteptand sa ma ia somnul, doar ca somnul este dus. Simt nevoia unei tigari pe balcon si nu am...si mai si ploua afara. Imi trece prin minte sa ies sa caut tigari..la 1 noaptea?!
Deschid calculatorul si incerc sa gasesc ceva pe net, ceva interesant ...si nu gasesc, intru apoi pe blog si ma gandesc oare ce impresie si-o face cineva care intra pentru prima data pe blog, asa din greseala...hm. Ma uit ca nu am mai scris cam de multisor iar fotografiile sunt déjà istorie, sincer sa fiu nu prea imi mai vine...Ma uit cu bucurie cata pasiune am pus in blogul asta si ma intristez ca tot atata pasiune nu mai am acum sa ii dau culoare
Ma gandesc de ce nu mai scriu de ce nu mai fac poze, de ce nu ma mai plimb? Ar fii multe motive: timpul sau lipsa lui mai degraba, ganduri care nu-mi sunt alaturi ci in Romania, pasiuni pierdute, nevoi si dorinte ce ma blocheaza in loc sa-mi fie muze si tot asa....
Imi vine in minte sa fac iarasi un bilant, de 16 luni in Belgia, parca ar fii o viata...dar sincer nu am nici chef sa fiu obiectiv si nici nu cred ca este momentul, iarasi simt nevoia de tigara...
Am ascultat Everlast-ul de pe blog in timp ce am deschis pagina de Word sa scriu din nou despre nimic... dar oare este despre nimic?! Maine am sa public post-ul ca déjà este tarziu iar mie inca nu mi-e somn.

Somn usor Luna si buna dimineata Soare!

Simt...stiu...simt

2010-03-02T20:14:00.002+02:00

Simt o durere-acum in piept
Cand respiratia mi-o ascult
Stiu teama ce ma urmareste pe carari
Simt ca o piatra ce imi sta pe umeri

Simt dorul ce imi musc-adanc
Bucati din sufletul cazut
Stiu departarea pentr-a cata oara
Simt asteptarea care ma doboara

Simt clepsidra timpului, in asteptare
Constiinta mi-o ascult,...doar o parere
Imi stiu sufletul parasindu-ma-n bucati
Simt ca fuge unde tu m-astepti

Imi simt inima atat de linistita
Intr-ale tale maini alintata
Stiu ca esti acolo, esti aievea
Simt nerabdarea clipei asteptate

Simt cum sufletul mi s-a oprit din zbucium
Si inima-mi lang-a ta se odihneste-acum
Stiu, un val de fericire ma inunda
Simt ca iubirea ta si-a mea traieste-n noi
Profunda

“Mi-as dori...”, inca o data

2010-01-23T09:38:00.002+02:00

Pe 14 mai 2009 scriam « Mi-as dori… », iata ce-mi doresc pe 22 ianuarie 2010

...sa ma trezesc intr-o dimineata in patul meu cu tine alaturi si sa nu ma gandesc la cat mai am pana plec de acasa
...sa-mi aduci la pat cafeaua aburinda, indulcita cu zambetul tau cald
...sa plec la munca si sa-ti iau zambetul cu mine in gand si pe buze
...sa merg cu tramvaiul la munca
...serviciul sa fie la cel mult cinci statii de tramvai
...sa ne fie in fiecare zi vara :)
...sa indragesc ce fac si sa imi indragesc colegii, iubirea este pentru altcineva
...un buchet de flori in mana cand bat la usa ta
...berea rece bauta cu iubitii mei de prieteni la ceas de seara
...sa miroasa a tei in jurul nostru
...sa ma culc in fiecare seara in patul tau
...sa visez ca sunt...cu tine...si sa ma trezesc linistit ca visul este adevarat

Nu-i asa ca se mai schimba cate ceva intre mai si ianuarie....?!

Sunt vedeta in filmul vietii mele...

2010-01-13T13:07:00.001+02:00

Trec anii ca vantul in ultima perioada in filmul vietii, sper ca nu vor ajunge sa treaca mai repede ca nu ii voi mai putea numara, parca ar fii filmul-poveste al unui calator.
Se mai schimba lucrurile in timp, macar sa nu treaca si anii astia degeaba. S-a schimbat titularul rolului principal in filmul vietii mele, personaj pozitiv sau negativ, film bun sau prost, s-a schimbat actorul. Vedeta vietii mele sunt eu acum, munca s-a retras in planul doi, asta dupa ce detronase enfanfare tot felul de personaje care nu-si aveau locul: nelinistea, singuratatea...
Am avut o intalnire cu regizorul care m-a placut si mi-a dat rolul principal. Am dat interviu acum de sarbatori iar regizorul mi-a vazut scanteia din ochi si mi-a spus :
« Este momentul sa iei dialogul si sa il inveti cu pasiune, ai talent baiete, si improvizeaza si tu nu-ti fie teama »
Acum oricat de vedeta as fii eu in filmul vietii mele, rolul feminin este cel mai important. Regizorul a gasit in sfarsit pe cineva potrivit. Frumoasa si feminina, gingasa si hotarata, atat de talentata, actrita este centrul atentiei filmului meu. Toti am placut-o din primul moment, regizorul o vede vedeta alaturi de mine, mie mi-ar placea sa o invit la o cafea iar scenaristul este indragostit lulea.
Si pe ea a luat-o regizorul de-o parte si i-a vorbit :
« Fetito, este momentul sa cuceresti publicul. Am planuri mari cu tine, vreau sa schimb filmul asta plictisitor si trist. Tu ii vei da culoare si muzica, esti plina de har. Tu l-ai transformat pe actorul asta dintr-un comediant de duzina intr-o stea, si-a descoperit talentul cand ai aparut tu, si-a descoperit pasiunea de a fii si asta il face cel mai bun actor »
Actrita a zambit si intr-un final a acceptat rolul in filmul vietii mele si invitatia mea la cafea.

Acum…tu esti vedeta din filmul vietii mele...

Povestile de Craciun...exista...

2010-01-04T21:20:00.003+02:00

Scriu iarasi de data aceasta in nou nascutul an 2010. Am revenit in Belgia dupa ce am sarbatorit Craciunul, dupa ce am iubit de Revelion, dupa un Revelion cu adevarat deosebit si dupa ce am «savurat« un drum Belgia-Romania si retur totalizand trei zile si jumatate si insemnand cam doi ani pierduti din viata mea.
De fapt vreau sa va spun ca exista povesti frumoase de Craciun sau in preajma lui. Pentru mine toata perioada incepand cu 19 decembrie si terminandu-se pe 1 ianuarie a fost una incredibil de speciala. De fapt am simtit un Craciun continuu, perioada in care am primit cadouri in fiecare zi cum nu s-a mai intamplat niciodata. Am redevenit copil si am inceput sa cred din nou in potriviri de sorti, in destine ingemanate si in toate lucrurile in care nu mai credem dar pe care le descoperim surprinsi atunci cand ni se intampla, atunci cand cuvantul fericit este mult prea banal. Eu traversez o astfel de perioada cand cerul nu este prea departe iar luna poate fii daruita doar prin simpla dorinta si o intindere de mana, momentul in care visele se transforma in realitate.

Ce mod mai frumos sa existi la cumpana dintre doi ani decat iubind…

La multi ani si sa fiti fericiti … macar cat noi !!!

Ploaia mi-e muzica

2009-12-23T22:41:00.002+02:00

Se vedea deodata in strada, se plimba asa pur si simplu, de data aceasta doar el cu sine insusi. Voia sa se umble lumea cat vedea cu ochii dar nu avea decat strada. Era o noapte intunecata, fara luna dar chiar nu conta. Ploua incet cand a iesit pe usa, a plecat in susul strazii, tot el, doar el. Tigara ii fumega in mana, tragea incet din ea. Mergea incet si se gandeam la toate lucrurile dar numai la unul. Incet incet si-a dat seama ca incepuse sa ploua tot mai mult, incepuse sa-si dea seama ca ii era frig. Apa venita de sus ii siroia pe fata si, trecand de guler ii ajungea pe piept. Mergea pe strada prin ploaie si nu putea sa se opreasca, nu putea sa se adapostesca si nici nu vroia sa o faca. Vroia sa simta ploaia cum se strecoara spre sine si cum il invaluie, vroia sa simta starea ei, o imbratisa, o primea cu pieptul gol. Mergea prin ploaie si zambea. Si se gandea la…
« Da, la tine ma gandeam la cine altcineva, da la tine nu te mai intreba atat. Cine altcineva sa ma faca sa rad in ploaie. Cine altcineva sa ma faca sa caut ploaia si sa o iubesc,… pentru ca am inceput sa iubesc ploaia. «, gandea numarandu-si pasii…si zambea…
Ploaia incetase sa mai fie acel ceva nedorit si s-a transformat in sentiment. Sentimentul de libertate si fericirea se intalneau in aceeasi clipa pe acelasi pieptul, picatura de ploaie cu bataia inimii sale.
Asculta rapaitul vesel si sacadat al ploii care se suprapunea peste bubuitul inimii. Incepuse sa sune a muzica…

Povestioara mea, Robert Vlase, 9 ani

2009-11-28T23:31:00.004+02:00

Dragilor, am primit acum cateva zile de la o buna prietena un alt mesaj trist ca orice tragedie cu adevarat dureroasa care se intampla in lumea asta si care trece neobservata intre toate problemele noastre cotidiene. Am intrat pe blogul care imi fusese indicat, blogul lui Robert si i-am citit poveste sau mai degraba cosmarul. Am sa fiu sincer cu voi , imi doresc sa il ajut in masura posibilitatilor mele limitate, ma gandesc pe de alta parte ca sunt in jurul nostru persoane care pot ajuta, sau pur si simplu oameni ca noi, un milion ca oameni ca noi care pot ajuta cu foarte putin si impreuna sa facem o minune cat o viata.

Un alt ajutor importat ar fii sa transmiteti mai departe acest meraj sau link-ul catre blogul cu pricina si astfel sa-i dam o sansa micutului, o sansa de care noi nu avem nevoie acum.

Dragi bloggeri uitati pentru o zi de orice altceva si daruiti-i acestui copil macar o sansa.

http://robertvlase.wordpress.com/

Vlase Elisabeta: 0723072149
Vlase Dan:0723272114
Pentru donatii sunt doua conturi deschise la Piraeus Bank,

titular de cont : Vlase Elisabeta-Elena
Donatii in RON: RO89 PIRB 4222 4052 5100 1000
Donatii in Euro: RO55 PIRB 4222 4052 5100 2000

Va multumesc din suflet!

Ultima noapte de toamna intaia noapte de iarna

2009-11-27T21:48:00.001+02:00

Frunzele cad acum incet
Peste pamant si se petrec
In iarba verde de-asta vara
Ce este pregatit-acum sa moara

Din verde galbena este acum
Padurea teilor batrani
Tot aramiul covorului de lut
Intre copaci se regaseste-atat de mult

Iar libelula a-ncetat sa zboare
Cuiburi pustii zac parasite
Pe crengile golase ce sfichie
La ordinul vantoaselor-rafale

Cerul cel luminat de soare
E greu acum, pufos, fara culoare
Trimite parca implacabil
Toata suflarea intr-un somn labil

Stropi grei de ploaie se arata
Si cad din cer cu toti odata
Unii se aseaza-ncet pe crengi
Trag frunzele, in jos spre somn de veci

Din apa stropii se preschimba
In alta apa, aducatoare de dorinta
Toata faptura ce-o numim natura
E alba-acum, e de beteala cucerita

Si toamna cea atat de trista
In iarna bucuriei se transforma
Melancolia toata e-alungata
De pretioase clipe de magie alba

Vot in capitala Europei

2009-11-22T23:33:00.004+02:00

Am incercat astazi sa-mi pun votul neinsemnat pe una dintre hartiile acelea cu care se sterg apoi la fund politicienii timp de patru ani...in fine nu asta este ideea. Cum locuiesc temporar in Belgia, dupa cum probabil stiti:D, am fost sa votez la Bruxelles. Am dat de o frumusete de coada de vreo 100 de metrii chiar in fata ambasadei: Am fost foarte norocosi toti de la coada sa prindem o mica tornada acolo pe strada, care ne-a facut ciuciulete. Am stat la coada aceea vreo 40 de minute, pana presat de timp am plecat in alta directie. Ei bine da, nu am votat, am avut intentia dar..., poate peste doua saptamani.

Oricum nu am stat degeaba la coada, ci i-am cunoscut pe alegatori: doi studenti casatoriti...intre ei, ea masteranda, el implicat in cercetare, amandoi din Moldova noastra. Am cunoscut un fagarasan de-al meu cu palinca si politica pe post de pasiuni. Am mai cunoscut si doua fete dintre care una lucra de 4 ani in Belgia, eu am banuit ca asistenta, asa mi-a trecut mie prin cap. Mai era si o doamna care facea comparatie intre valoni si flamanzi pentru ca fusese colega de munca cu cele doua etnii, aprecia flamanzii.

In final as vrea sa multumesc din suflet ambasadei Romaniei la Bruxelles pentru organizarea acestui prim tur al balciului numit alegeri prezidentiale. Astept cu nerabdare reprezentatia finala.

...pe perna mea

2009-11-21T18:31:00.009+02:00

Zambind in noaptea mea

2009-11-19T20:47:00.009+02:00

Elucubratii intre ieri si azi

2009-11-11T19:04:00.006+02:00

Ieri vroiam sa scriu un post despre echilibru si balante, cred ca ma obsedeaza balantele, dar am lasat textul nesalvat si apoi l-am sters. Azi nu mai vreau sa scriu despre echilibru pentru ca nu mai cred in el dar cu siguranta cred in balante. Astazi mai cred si in deconturi si note de plata, cred in momente cand ne vine si noua randul la ceva ce trebuie sa meritam pentru ca altfel nu inteleg rostul unor astfel de momente.
Ieri vroiam sa scriu despre momente triste dar vroiam sa scriu despre asta pentru a putea vedea mai bine momentele frumoase care ne lumineaza. Astazi culmea vreau sa scriu doar despre momentele frumoase pentru ca le vad si inca le mai astept pe unele dintre ele sa vina. Pe altele le vad trecand, duse departe…
Ieri vroiam sa scriu despre persoane atat de frumoase care imi apar in viata si dau culoarea si parfumul, astazi vreau sa scriu dimpotriva despre cele care pleaca din preajma si nu se mai intorc, frumoase sau urate aceste persoane, nici nu mai stiu.
Ieri vroiam sa scriu despre singuratate si alienare, astazi pur si simplu nu ma vreau sa scriu despre asta pentru ca nu imi mai pasa. Cum imi spunea cineva odata: asta-i viata baiete...

Si ieri si azi vroiam sa scriu ceva despre ceva dar nu puteam sa ma hotarasc daca sa o fac sau nu. Azi m-am hotarat totusi sa scriu asa, aberand…

Prispa

2009-11-03T18:56:00.001+02:00

Ridica ochii, ma priveste
Privirea calda ma orbeste
Ii vad lumina de pe chip
Standu-i in fata si ma-ntreb

De ce e trista, de ce e plansa ?
De ce durerea nu-i ascunsa ?
De ce imi ia mana si-o saruta ?
De ce simt rasuflarea uda ?

Ceva imi spune foarte-ncet
Ceva sopteste si n-aud
Buzele-ncerc sa le-nteleg
Cuvintele-ncerc sa mi le-aleg

Vine spre mine si ma strange-n brate
Si-i simt pe obraz lacrimile
Atat de multe si fierbinti
Curg intr-una si nu stau cuminti

Ma uit din nou si-acum o vad
Cine e ea si inteleg
De ce apropierea-i familiara
Imi simt limba, imi e amara

E mama draga-mi si e trista
M-asteapta-n prispa casei si e plansa
Numara clipele ce trec in van
Eu o privesc prin vis, nu mai apar…

Olanda

2009-11-01T17:05:00.014+02:00

Sambata, dupa ce mi-am terminat munca, adica pe la ora 15, am plecat pentru un w-end la niste prieteni in Olanda, la granita cu Belgia, langa Breda. Am facut vreo 150 de km pana la Zevenbergen unde stau niste prieteni de-ai lui Catalin/Athos. I-am cunoscut pe Catalina si Tony si pe fiul lor Stefan care au fost niste gazde foarte prietenoase pentru mine si Catalin. Stam la ei acasa pana maine dimineata cand vom porni pe drumul de intoarcere. N-am apucat sa vedem Breda din cauza vremei nu prea prietenoase dar totusi astazi ne-am urcat pe biciclete si am facut 14 km si 140 de metri, asa ca sa fiu precis, vizitand imprejurimile la fel de verzi ca si in Belgia. Evident ca ne-am oprit din cand in cand si am facut cateva fotografii pe care am sa vi le arat mai jos:

Dovada ca am ajuns in Olanda :D

Ferma olandeza traditionala in stil 1900 Am gasit o casuta de vis cu un mic iaz langa

Catalin si TonyAlboosh calare
Un peisaj superb de toamnaPod pentru biciclisti Cateva case aveau "curtea din spate" acvatica Centrul orasului Zevenbergen

Mi-as fi dorit sa vizitam si Breda dar vremea ne-a stricat dupa cum spuneam planurile. Pentru urmatoare pimbare prin Olanda promit sa ma intorc cu poze de la Amsterdam.

Familia Nebunica & prieteni

2009-10-25T21:02:00.003+02:00

Tocmai am cazut la propriu din avion din nou in Belgia. Am sa-mi urez "Bine m-am intors!":D.

A trecut concediul, gata s-a terminat, sunt din nou la munci. Minunea a durat noua zile si ce bine a fost. Am in fata cand ma uit in oglinda una bucata Alboosh reloaded.

Am bifat vizita de durata medie la Brasov, adica ACASA, pigmentata cu doua vizite de o seara in locul unde am vazut lumina pentru prima data in lumea asta , adica la Fagaras. Am vizitat in treacat si un club prin Brasov, noi vroiam sa stam mai mult dar oamenii nu ne-au vrut ca era totul rezervat.

La Brasov am beneficiat de un pranz in familie, ce l-as vrea traditie la cat de des ma duc prin zona. Tot la Brasov am bifat intalniri cu ceva prieteni si...cam atat. Ajunsesem de sambata si joi am considerat ca este cazul sa revin la capitala pentru alte momente frumoase.

La Bucuresti stau la niste prieteni de familie tare simpatici si ticniti...in felul lor:D. Cand zic ticniti vreau sa spun foarte haiosi. Joi seara cand am ajuns i-am prins la masa. Ce mai seara deosebita a fost, ca mai poante, ce mai whiskey...asta este Familia Nebunica.

De vineri pana duminca am continuat sa-mi vad prieteni si persoane dragi mie. A fost un week-end absolut deosebit care a incheiat apoteotic concediul de toamna.

Acum sunt din nou in sufrageria noastra de Belgia, cu fratii mei muschetari si imi scriu memoriile de concediu. Maine incep ultima etapa din anul asta dar nu incep oricum ci motivat, determiat, vesel si mai ales zambitor.

Va salut din nou cu drag din indepartata Belgie:)!

De la Parlamentul European vedere

2009-10-20T15:23:00.010+03:00

Pozele sunt din sezonul vara-toamna, doar ca le-am gasit acum si m-am gandit ca ar fi interesante de vazut. Prea multe nu stiu sa va spun asa ca va las sa le priviti pur si simplu fara alte comentarii. Odata ajunsi acolo veti gasi dupa cum vedeti in poze multa sticla si beton, totul impersonal si rece dar oarecum impresionant. Sunt locurile unde EBA si Gigi ne reprezinta interesele:

Gasiti si putintica romana la Bruxelles zilele astea

Ultima data cand am ajuns la Bruxelles in vizita am ramas placut impresionat de oras. Da, stiu ca ma contrazic acum dar pana la urma Bruxelles-ul nu arata asa de rau.

Acasa

2009-10-19T15:56:00.002+03:00

Am aterizat dupa 3 luni din nou la Baneasa, am ajuns “acasa”. E drept ca pentru mine Bucurestiul nu este chiar acasa. De fapt Bucurestiul privit din capatul culoarului de la “sosiri” nu poate fi “acasa” pentru nimeni. Glumeam cu un coleg din Belgia vineri ca simt deja poluarea iar narile imi freamata de placerea unui miros familiar.
Este greu sa-mi fac o idée despre ce se mai intampla la noi dupa doua zile, mai ales ca nu mai am obisnuinta si nici timpul sa ma mai uit la televizor. Totusi este greu sa eviti intrigile politice ieftine de care auzi la tot pasul, sau comentariile personajelor deja consacrate in si de media noastra.
Ce pot sa spun este ca am intalnit in avion o adunatura pestrita de domni la costum care erau ceva reprezentanti ai administatiei locale si care fusesera probabil in vizita de lucru la Parlamentul European. “Domnul presedinte” se adresa “Domnului vice” care la randul lui ii raspundea “Domnului primar”, mi s-a facut greata de atat respect. Oamenii aceia n-aveau ce sa caute acolo cum probabil nu au ce sa caute in functiile respective.
Intre timp am ajuns si la Brasov. Acelasi drum de trei ore cu microbusul cum faceam odata, aceeasi nesimtire romaneasca in care barbatii stau tolaniti in scaune si privesc o femeie care merge in picioare…in fine.
Am gasit Brasovul acoperit de frigul toamnei si de frunzele ei galbene, fara zapada care mi se promisese la telefon. Orasul meu este la fel de frumos cum il lasasem, de data asta sunt chiar “acasa” si va scriu din nou, acum din varful patului meu:).
Ma uit pe geam si vad locurile familiare, atat de familiarul si prafuitul gri din tara asta, dar este praful nostru.
Nu mai cred in tara asta, nu mai cred in oamenii acestia dar cred ca praful asta este al meu si mai cred ca este si datoria mea sa ma apuc sa-l matur.
Nu sunt un patriot nici macar unul fals dar pentru mine Brasovul este raiul si este “acasa” si nici o verdeata belgiana nu ma va convinge sa-l alung din inima mea.

Ma bucur sa va regasesc dragilor!

Foaia goala

2009-10-18T09:32:00.003+03:00

Stau chiar acum, am un creion in mana

Si-o foaie goala-n fata mea

Incerc s-astern ceva pe ea

Dar gandu-mi zboara tot degeaba

Si trece timpul fara mila

Si mintea-mi este de argila

Argila groasa si galbuie

Nici un cuvant nu voi a scrie

Nu vreau, nu pot nici nu mai stiu

Cred ca-mi doresc altcineva sa fiu

Si-altundeva eu m-as vedea

Nu cu creionul si hartia

Nici versurile parca nu mai sunt

Atat de simple ca odat

Cuvintele sunt incalcite

Iar vorbele-mi sunt obosite

Sunt obosite sa mai iasa

Sunt obosite sa vorbeasca

De dragoste si implinire

De drum si-a lui menire

Dar stai ma uit din nou pe foaia goala

Nu mai e goala, e plina de cerneala

Iara povestea singura s-a asternut

O poezie,..... in sfarsit..

Toamna

2009-10-06T20:46:00.005+03:00

A venit toamna intr-un final si parca m-a transformat. Cu soarele au plecat multe lucruri. Am pierdut pasiunea de a scrie si de a fotografia, de a vedea si de a calatori. Am pierdut pasiunea in sine.

A venit toamna si a venit timpul sa plec pentru un timp. Sunt dezamagit de mine si nu vreau sa transmit dezamagirea in ce scriu si arat asa ca am sa ma opresc aici. Nu vreau sa transmit decat ceva frumos pentru ca totul in jur pare a fi facut din dezamagiri oriunde m-as uita si eu nu vreau sa scriu decat despre lucruri frumoase. Nu stiu pentru cat timp voi fi plecat, poate fi o zi, poate fi o luna, poate pana la primavara...nu stiu.

Poeziile mi-au murit in minte si ochii nu-mi mai cauta pozele. Nu vreau sa scriu ceva in care nu cred de aceea scriu acum acest post. Vreau sa va multumesc pentru ca ati fost alaturi de mine "pe drum". Daca veti vrea sa imi vorbiti totusi imi veti gasi adresa pe aici pe undeva.

Nu este un "adio", este mai degraba un "pe curand". Ma voi intorce mai puternic si mai zambitor.

Cu bine dragi mei:)!

Gent

2009-10-04T23:18:00.007+03:00

Am avut un w-end de rahat, unul din ala pe care vrei sa-l uiti. Ma simt mai obosit decat vineri cand respiram usurat ca a venit sfarsitul de saptamana. Am avut un singur moment frumos in tot w-end-ul asta de uitat: am fost la plimbare in Gent, vreo ora si ceva ca ne grabeam ca nebunii in alta parte. Astazi pentru o ora mi-am gasit linistea. Vremea a fost superba si nu rece cum ne speriase sambata. Am sa va arat niste poze pe care le-am facut in locurile care mi-au atras atentia:

Prin centru

O strada

Turn Biserica din fiecare centru de orasCeaiul, soarele si linistea au fost nepretuite

Gent-ul merita vizitat mai mult decat ora pe care i-am acordat-o noi astazi, cel putin asa mi s-a parut la prima vedere. Oricum trebuie vizitat cu rabdare si cu placere nu alergat si imbufnat cum am fost noi astazi.

Jocul

2009-10-01T00:06:00.001+03:00

La ceasul cind ziua ingana noaptea
Cand umbrele imbraca viata
Imi este clipa marilor destainuiri
Si intrebarilor ce-asteapta intre tainuiri

De ce-am plecat ?
De ce as incepe sa ma-ntorc ?
Unde-am ajuns ?
Unde sa fug ?

O suta de-ntrebari imi trec
Acum prin mintea grea
O suta de idei se intrec
Sa-mi fuga spre aiurea

Aiurea-mi este acum naluca
Spre Nicaieri ma duce viata
Drumul ma poarta-nspre trecut
Ma-ndeparteaza atat de mult de tot

Drumul nu se masoara de acum in pasi
El se masoara in batai de inimi
Drumul fugii de-orice vis
Drumul vietii catre finalul hotarat

Acum, atunci sunt iar la fel
Caci timpul s-a oprit in loc
Secundele au inghetat instant
Acum astept inert al meu soroc

Iar drumul s-a oprit si el
Si ma priveste-acum mirat
El e stapanul meu cel inutil
El imi rastoarna soarta iar si iar

Iar jocul isi urmeaza ne-ncetat
Cursul parsiv si-nselator
Si imi arata fara rost
Ca el e singurul invingator

Muzica mi-e viata

2009-09-27T20:38:00.005+03:00

M-am tot gandit la lucrurile fara de care nu as putea trai. Telefonul l-as arunca de la etaj cu bucurie, de masina n-as avea nevoie daca s-ar putea sa merg la serviciu cu metroul (totusi sa am grija ce imi doresc :D), singurul lucru fara de care nu imi dau seama cum as putea trai este mp3. De fapt vreau sa spun ca viata imi este muzica si muzica imi este viata. Nu ma puneti sa va cant ca sunt afon complet cu toate ca imi place sa cant singur, dar cereti-mi sa va dau o melodie buna, cred eu.....

Imi incep ziua in masina in drum spre munca, cam vreo 20 de minute cu Thunderstruck al celor de la AC/DC ascultat la maxim mai ales cand sunt singur in masina:

La birou ascult in surdina si cu drag ceva jazz pe care mi l-a aratat Andrei/Aramis, ceva de la Chet Baker, muzica pe care am auzit-o acum cateva saptamani si am adoptat-o imediat:

Andrei nu este singurul care mi-a imbogatit urechea, inima si cultura muzicala. Un alt muschetar dintre noi, Catalin/Athos, "tatal" nostru, mintea limpede, mi-a daruit-o pe Ilse de Lange si al sau Miracol din voce de care m-am indragostit pe loc:

Seara cand ajung acasa camera imi rasuna de muzica ce imi este atat de draga, cea a lui Tracy Chapman :

Cand sting lumina la sfarsitul zilei si turtesc perna este o singura doamna care imi canta cu atata pasiune si aceea este iubita mea Loreena McKennitt:

Desigur ca sunt si alte muzici pe care le ascult dar acestea sunt meldiile care imi incanta urechea in perioada aceasta, ele si autorii...

Luna de la fereastra mea

2009-09-20T21:41:00.001+03:00

De dimineata cand m-am ridicat
Din patul meu m-am indreptat
Spre inc-o alta zi banala,
Numita de noi toti normala

Am pornit din draga lume-a mea
Dintre formele ce-mi sunt visarea
Am pornit incet, fara de-avant
Inspre lumea de dincolo si-atat

Lumea de dincolo de mine
Unde ne pierdem identitatile de sine
Unde sunt doar un pion de lut
Ce isi trudeste trairile de suflet frant

Si ziua-mi trece incet si trist
Fara samanta de artist
Fara nici urma de sclipire
Nici vorba de simtire sau traire

Si seara vine incet
Iar inima porneste mai alert
Si-mi bate acum in ritm nebun
Cand soarele transforma orizontu-n scrum

Si noaptea zilei se transforma in lumina serii
Atunci cand vii la marginea ferestrei
Acum imi simt inceputurile zilei
Atunci cand imi apari in pragul vietii

Si negura simtirii intregii zii
Dispare ca luata de vraja unei magii
Este doar mana ta atat de calda
Pe frumtea mea innourata

In ochii tai uit de orice povara
Pe pielea ta pierd constiinta amara
Iar vocea ta atat de draga
Ma face sa imi uit durerea daca…

O clipa doar o clipa mi-ai trecut
Prin ne-nsemnata mica zi si mi-ai zambit
Si totu-njurul meu este schimbat
Si eu sunt cu totul altul : mandru barbat

Lumina magica a lunii
Imi trece incaperea si taciunii
din focul ei imi sunt atat de-aproape
De suflet si de minte imbratisate

Antwerpen Central Station

2009-09-17T23:28:00.011+03:00

Gara originala a fost construita intre anii 1895 si 1905. Cladirea de piatra cu sala de asteptare si domul urias a fost ‘desenata’ de Louis Delacenserie iar imensa hala de metal si sticla lunga de 185 de metri si inalta pana la 44 de metri de arhitectul local Clement van Bogaert. Edificiul garii este privita ca una dintre cele mai interesante si reusite cladiri din Blegia din punct de vedere arhitectural fiind gratulata in 2009 de catre jurnalul american Newsweek cu cu locul 4 in topul statiilor de tren din lume.
In 1998 au fost demarate lucrarile pentru adaptarea la trenuri de mare viteza care sa faca legatura cu celelalte gari din Antwerpen si evident cu alte orase. Intreaga lucrare a costat 1,6 miliarde de euro. Primul tren de mare viteza a intrat in gara in 25 martie 2007.
Gara are 14 trasee ordonate pe 4 nivele :
Nivelul +1 : Statia originala cu 6 terminale aranjate in doua grupuri despartite de o deschidere care permite o viziune de ansamblu asupra nivelelor inferioare
Nivelul 0 : Case de bilete si zona comerciala
Nivelul -1 : Situat la 7 metri sub nivelul strazii gazduieste 4 terminale de tren
Nivelul -2 : Situat la 18 metri sub nivelul strazii gazduieste ultimele 4 terminale cu acces la tunelul de sub oras.

Acum oricat de interesante ar fi informatiile, pozele spun cel mai mult pentru ca pe mine m-a impresionat minunatia de beton si otel nu tabelul cu date:

Bine ati venit!

Statia veche Domul

Statia de sticla si otel cu 4 niveluri de sus in jos

Am vazut un univers paralel prin geamul acesta
Personajele cu care v-ati obisnuit: doi miri atipici

Sunt convins ca Antwerpen-ul are lucruri mult mai importante si impresionante de aratat si demonstrat insa nu trebuie ratata si gara centrala pentru ca este cu adevarat coplesitoare.

Balconul si povestea lui

2009-09-12T00:54:00.003+03:00

Statea sprijinit pe balustrada balconului, usor lasat spre afara. Fata ii era inexpresiva si privea in gol. Fumul albastrui al tigarii se ridica molcom spre cer. Uitase de tigara si ea arsese aproape de tot la el in mana. Din interior se auzea tremuranda o nota de jazz cantata la pian. Iubea jazz-ul de ceva vreme, se potrivea cu ce iubea...
Statea acolo pe balcon si astepta. Fumase parca nerabdator cateva tigari. Le fumase sau le lasase sa arda singure mai degraba. Nu putea sa-si adune gandurile deloc. Nu putea sa focalizeze dincolo de ceata din fata ochilor, de ceata gandurilor. Astepta ceva...
Nu mai stia exact de cand statea acolo in felul acela si nici nu ii pasa. Timpul se oprise pentru el la un moment dat si nu mai voia sa treaca. Exista odata cu timpul...
Vazu ceva miscandu-se in capatul strazii si se trezi din starea de reverie ca la un semn. Simti in sfarsit tigara fierbinte din mana. Grauntele de foc ajunsese la piele si o agresase fara mila.
Umbra din capatul strazii avansa incet si nesigur spre balcon, spre el. Uitase de ganduri, de tigara si de balcon, uitase de orice altceva. Cu simturile intinse la maxim vana cu privirea silueta subtire, sorbea mireasma strazii in cautarea unui parfum...
Se apropiase mai mult si incepu sa o recunoasca din visele lui. Era exact cum si-o imaginase ca va fi cand va fi...
O rochie colorata care ii acoperea trupul gingas, pantofii usori din picioarele zvelte si parul atat de matasos care ii cadea moale pe umeri si se oprea acolo. Nu vedea toate acestea dar stia ca asa era..."Cat de frumoasa...!"
Ea se opri sub balconul sau si ridica privirea in sus, ii zambi pur si simplu. Cel mai frumos zambet. “Hai, vino!” ii clipi usor. Zambira amandoi si el fugi ca un nebun pe scari. Ajunse jos si isi zambira din nou ca pentru o continuare a “povestii balconului”. Isi atinsera usor mainile, si le prinsera strans si pornira in susul strazii. De data asta fara priviri in gol, fara ganduri...erau doar doua maini impreunate. Se mai auzea doar nota de jazz in urma lor...

Inginerii Muschetari

2009-09-06T21:12:00.011+03:00

Astazi se implineste o saptamana de cand m-am mutat de la casa din Ingelmunster si haladui prin Menen, o localitate simpaticuta de prin aceesi Belgie, normal. Am avut si niste paripetii ca am inceput duminica trecuta doar cu trei canapele, doua paturi cu dulapuri aferente minus lumini prin casa, minus electrocasnice, vesela si altele. Intre timp am chiar si net. Ce mai bogatie...:D!

Intre timp am receptionat si doi colegi noi-nouti si unul mai vechi dar....taaaaare simpatic

Acum stam ca boierii intr-un apartament de trei camere si doua bai plus una bucata bucatarie. Vreau sa spun ca am inceput sa mananc cald ceea ce este bine. Sa ne vedeti cum suntem noi ca patru studenti dar cu ceva bani in buzunar. Viata faina ce mai.

Dar hai sa facem prezentarile:

Incepem cu casa de afara: etajul doi pe colt

Interior: camera asortata cu bucatarie

Locul meu preferat este insa micul balconas care ne aduce deasupra strazii. Am infiintat un scaun pe balcon si stam pe rand si urmarim spectacolul strazii.

Locul de unde Alboosh isi asteapta muza

Mi-am imaginat ca fiind cei patru muschetari si va voi spune povestea noastra de la stanga la dreapta:

Alboosh/Phortos pentru ca sunt indragostitul, Catalin/Athos pentru ca este cel mai asezat, Andrei/Aramis pentru ca este cel mai bisericos(i-am vazut pozele de la nunta-deosebite) si Nicu/ D'Artagnian pentru ca este cel mai tanar si agitat

In final nu pot decat sa va urez bine ati venit si sa va spun ca va astept cu mare drag la noi in casa si in viata. In final as vrea sa o salut pe Oana, frumoasa sotie a lui Andrei si sa-i transmit ca barbatelul ei este in siguranta cu noi. Te mai astept Oana!

M-as vrea...

2009-09-06T01:12:00.009+03:00

Stateam pe loc si ma gandeam
Cum mi-as dori sa fiu acum
Ce fel de om, cum m-as imagina
Cum m-as vedea de as putea

As vrea sa fiu barbat in primul rand
As vrea iubirea sa-ti aduc in gand
As vrea ca tu sa vezi cum sunt
As vrea sa-mi intelegi intreg avant

As vrea apoi prieten sa mai fiu
As vrea sa scap de-acest pustiu
As vrea s-ajut cu drag
As vrea linistea sa v-o atrag

As vrea mamei fiu bun sa-i dau
As vrea toate durerile sa-i iau
As vrea tatei mandrie sa-i trezesc
As vrea sa ii arat ce dragoste-i nutresc

As vrea bunicii sa ii daruiesc
As vrea din anii mei s-o ntineresc
As vrea sa-i spun ca o iubesc
As vrea din lacrimi sa-i opresc

As vrea un mic copil sa nasc
As vrea sa simt ca mi-l doresc
As vrea un tata bun sa-i fiu
As vrea atat de bucuros sa-l stiu

As vrea pentru strainul de pe drum
As vrea sa-i dau un zambet bun
As vrea si el sa imi zambeasca
As vrea tot binele sa imi doreasca

As vrea sa dau napastuitilor
As vrea indeplinirea viselor
As vrea la timp trecut sa fie tristi
As vrea sa-i vad mai fericiti

As vrea in ultim rand sa fiu eu om
As vrea sa reusesc sa dorm
As vrea sa si visez in somn
As vrea cand ma trezesc sa ma simt don

Nu stiu din cate-am spus aici
Cate sunt realitati si cate frici
Cate imi sunt dorinti si cate adevaruri
Dar stiu ca voi lupta cu ele pan la ceruri.

Andy si ora de dans

2009-09-04T00:17:00.016+03:00

Am un coleg la birou care este dansator. Il cheama Andy si nu mai stiu cum. Nici nu vreau sa stiu ca e lung si complicat, asta stiu:D. Dar nu asta conteaza. Baiat simpatic este inebunit dupa Michael Jackson si evindent fiind dansator dupa coregrafia acestuia. Nu stiu daca intelegeti, este fan din ala inrait. Cand i-am pronuntat numele lui Michael in franceza era sa cada pe spate:P.

In fine, mi-a zis zilele astea ca se organizeaza un eveniment dansant undeva in zona Anvers-ului la sfarsitul saptamanii, eveniment la care cica vor participa vreo 600 de dansatori si va fi dedicat lui Michael. Astazi Andy imi spunea ca tine un curs de dans si m-am infipt si eu. La facut poze nu la dansat nu mai carcotiti atat ...:P

Maestrul Andy

Elemente dansante

Oglinda-oglinjoara cine-i cel mai ...dansator din tara Miriapodul dansator
Dancing line
Naluca galbenaDance feedback
Bara suspinelor My Lady

Momentul a fost foarte simpatic cum puteti sa vedeti din poze. Acum mi-a mai ramas un singur lucru de facut, sa invat si eu sa dansez ca este clar ca la poze nu ma pricep:P. Mai trebuie sa gasesc o partenera care sa aiba incredere in mine ca nu o ranesc in timpul actiunii.

Cat de "grava" este viata noastra?!

2009-09-01T23:37:00.004+03:00

Am gasit pe blogul Annei o poveste trista si dureroasa. Povestea Alinei, una dintre blogger-ite sau mai precis a tragediei familiei sale. Am sa va dau link-ul daca sunteti interesati. Poate in urma lecturii postului ei veti vrea sa o ajutati. Ar fi cred foarte frumos si foarte uman...

http://opritiplanetavreausacobor.blogspot.com/2009/08/un-comunicat-important.html

Nu vreau insa sa vorbesc doar despre asta, despre ajutor, ci despre senzatia pe care mi-a lasat-o povestea ei. Cel mai mult m-a impresionat in istoria ei descrierea familiei "una fericita, unita si foarte prietenoasa". Cum li s-a schimbat fericirea intr-o clipa, intr-un moment al sortii. Cum s-a naruit tot castelul de carti. Ma intreb eu si va intreb si pe voi acum: Ce tragedii personale pot fi mai mari decat ce i s-a intamplat ei?

Am sa va marturisesc ceva: viata mea nu a fost o simpla plimbare prin parc. Da, intotdeauna probleme personale sunt cele mai mari. Poate voi veti spune ca ale voastre sunt mai grele si pana la urma cine sunt eu sa va contrazic.

Ce vreau sa va spun este ca de saptamana aceasta, dupa ce am citit povestea Alinei ma simt parca mai usurat. Poate suna al naibii de egoist ce am spus. Sunt trist pentru tine Alina, sa stii pentru ca ce traiesti tu este cu adevarat o tragedie. Lumina de soare in aceasta negura esti chiar tu si este fantastic cat de curajoasa poti fi. Ce este frumos este ca v-ati pastrat tot ce aveati inainte, poate cu exceptia fericirii.

Acum ma simt ca un copil cand ma gandesc la ce numeam probleme pana de curand. Dupa ce am citit nu pot decat sa zambesc la cat de naivi suntem. In loc sa ne bucuram de ce avem: de o imbratisare a celui drag sau de un zambet de prieten sau de orice altceva frumos noi ne cramponam de lucruri cotidiene marunte si fara importanta reala.

Eu mi-am jurat sa fiu mai bun, mai intelegator si mai fericit.

Hai sa ne juram cu totii sa fim mai putin egoisti si avand noi liniste sa incercam sa-i redam linistea si Alinei.

Va iubesc dragilor! :)

Bilant

2009-08-31T00:26:00.005+03:00

In seara asta mi se termina un mic ciclu in viata si simt nevoia sa fac un bilant. De maine o voi lua intr-un fel de la zero. De maine lucrurile vechi vor fi noi iar drumul meu va fi altul...deja a inceput.

Am din nou bagajul la usa cum l-am avut de atatea ori in ultimi ani. Nu-mi vine sa cred cat de repede si dramatic mi se schimba viata.

Am venit acum 8 luni si mai bine in Belgia pentru un stagiu de formare ce ar fi trebuit sa dureze 6 luni si care ar fi trebuit sa ma duca in Romania. Asa incepea aventura vietii mele...de pana acum. Atat de mult mi s-au schimbat viata in aceste 8 luni si atat de mult m-am schimbat incat pur si simplu parca nu mai recunosc nimic. Intre timp acele 6 luni se apropie ireversibil de un an iar formarea s-a tranformat in loc de munca stabil care ma va duce totusi intr-o zi spre casa. Sunt lucruri care ma cheama si intr-un final nu poti sacrifica totul...

Profesional si uman sunt cred un om mai bun, este imposibil sa devii altfel la contactul cu o civilizatie care fiind la ani lumina de noi pare extraterestra. Este imposibil sa nu evoluezi ca om in fata unor locuri atat de frumoase si alaturi de oameni minunati. Desigur ca nimic nu este perfect iar daca ma gandesc la greutatile peste care am trecut imi dau seama ca ar trebui sa fiu bucuros pentru perioada petrecuta aici. Am cunoscut oameni placuti atat belgieni cat si romani care mi-au umplut in multe momente sufletul de bucurie.

Astazi am luat masa pregatita de colegii mei in bucataria din casa si a fost un moment atat de placut:

Sunt mandru ca am reusit sa traiesc aceasta experienta fantastica care se numeste Belgia, am cunoscut-o de aproape, am atins-o si am strans-o in brate cu acelasi drag cu care a facut-o si ea.

Intre soare si luna

2009-08-30T03:27:00.011+03:00

La momentul cand ziua se ingana cu noaptea, se duce lupta eterna...

Stapanul universului...

...si luna inca timida

Sirag de lumina

Martorele marii tradari

Dansul in tandem
Soarele muribund aproape invins

Luna a castigat inca o data batalia...pana dimineata

Somn usor! :)

Premiu

2009-08-29T06:25:00.003+03:00

Am primit acest premiu pe blog-ul Cristinei si cum este a doua oara cand se gandeste la mine cand are un premiu il public si eu aici si ii multumesc mult :).

Cum regula spune ca trebuie sa il dai mai departe ma pot gandi la doua persoane care s-ar putea sa-l merite:

Alecs: http://alecs76.wordpress.com/
Lia: http://liarebelyell.blogspot.com/

Dragilor dati-l si voi mai departe si poate se va intoarce de unde l-am primit si eu.

Patru

2009-08-24T00:05:00.003+03:00

In prima zi cand mi-ai vorbit
Atunci pe loc tu ai zdrobit
In mine tot ce-i negativ
Atata de dureros si posesiv

Tu mi-ai soptit intr-o clipita
Sa lupt, o ultima repriza
Cu viata adversar nedemn
ce-i sunt eu. Invingator etern

tu m-ai facut sa cred ca sunt
Cand mi-ai redat un zambet scump
In al privirii colt de rai
A doua oara cand priveai

Spre mine, un biet muritor
Ce existam la capat de ogor,
Din praful ignorantei tu m-ai ridicat
Mi-ai suras, m-ai scuturat

A treia oara cand tu m-ai atins
Pielea ta in pielea mea s-a ‘ntrepatruns
Priveam, vorbeam, ma poticneam
Nu stiam sa tac, nu puteam si nu vroiam

Sa te las sa pleci asa
Fara sa-ti spun ca inima
Imi bate in ritm alert
A patra oara cand mi-ai dat ...primul sarut

Doua pahare de whiskey si doua cafele

2009-08-22T23:58:00.003+03:00

M-am tot gandit cum sa-mi aleg cuvintele cand am scris postul asta cam la fel ca in asta seara cand ti-am spus ca m-am indragostit de tine. Cred ca ti-am spus ca m-am indragostit de tine in amalgamul de cuvinte grabite si stangace pe care ti l-am spus!?
Cand am venit spre tine banuiam ce simt, acum stiu. Te-am vazut dezinvolta si zambind cand ne-am intalnit prima data...ieri si m-am intrebat daca esti aceeasi persoana care banuiam ca ai fi. Erai o surpriza pentru mine si incercam sa te descopar. Ti-am admirat rasul zglobiu si naturaletea cu care m-ai intampinat si m-am lasat cucerit de farmecul lor.
M-ai lasat in fata casei si mi-ai promis ca te voi mai vedea astazi. Simteam nevoie sa fiu cu tine din nou iar Jack a fost prietenul de doua pahare care mi-a tinut companie, el si gandurile mele...
As fi vrut ca ziua de astazi sa nu se mai termine dar iata ca asta s-a intamplat...Mi-a fost dat sa-ti vad si chipul pe care il stiam deja, putin trist si atat de uman. Te-am recunoscut in persoana din fata mea, persoana pe care o intrezarisem deja de departe. Trebuie sa-ti spun acum ca poeziile mele sunt de fapt ale tale pentru ca numai ale tale pot fi, ca nu-mi apartine nimic pentru ca daca nu ai fi fost tu nu ar fi existat nici ele. Totul este al tau si este pentru tine.
Iti multumesc pentru ce simt si pentru cine sunt acum. Tie ti se datoreaza. Iar daca maine imi vei spune nu eu iti voi zambi si iti voi multumi pentru ca ai trecut prin viata mea, pentru ca m-ai facut sa vad lucrurile altfel si pentru ca mi-ai dat samsa sa cunosc o persoana minunata.
Poate ti se par cuvinte mari ce-ti spun acum dar asta imi trece prin minte si suflet si tu m-ai facut sa uit de temerile de a le spune.
Cafeaua din asta dimineata m-a trezit la viata dar nu m-a trezit din vis. Nici nu vreau sa ma trezesc...

Dimineata la 5

2009-08-20T15:49:00.001+03:00

Ieri dimineata trebuia sa merg pe un santier tocmai la Bruxelles si cum sunt 100 de kilometri pana acolo si cum trebuie sa evit traficul infernal a trebuit sa ma trezesc la 5. Era inca noapte afara cand m-am urcat in masina o jumatate de ora mai tarziu. Am iesit pe stradutele care duc in autostrada si dus am fost...
Imi plac tare mult drumurile astea mai lungi pentru ca ascult niste muzica si am timp sa ma gandesc la ale mele. Asta am facut si ieri si a fost minunat.
Ma gandeam cat sunt de linistit si impacat cu mine cum nu-mi aduc aminte sa fi fost niciodata. Unii dintre voi ati folosit aici pe blog cuvantul fericit dar nu as merge chiar asa departe. Fericirea cred ca este starea suprema in care atingem implinirea. As avea curajul sa spun ca m-am impacat cu mine si cu lumea. Este culmea totusi ce spun pentru ca viata mea este departe de a fi perfecta. Este paradoxal ca mi-am gasit linistea departe de casa sau poate ca tocmai asta este motivul...
Sunt departe de familie si de prieteni, astept inca pe cineva in viata mea dar parca nu mai atarna atat de greu toate acestea. Stiu ca ma voi intoarce intr-o zi acasa pentru ca locul meu nu este aici, cred ca ma cauta si ea pe mine cum o astept si eu sau poate este chiar langa mine si asteapta sa deschid ochii. Totul trece intr-un final, toate lucrurile rele se uita si nu vor ramane decat lucrurile frumoase. Cred ca in sfarsit incep sa inteleg despre ce este vorba in aventura asta numita pompos viata mea.
De cand am revenit in Belgia, dupa concediul din vara parca mi-am descoperit ochii si parca vad lumea altfel, in culori. Privirea tulburata de ganduri s-a schimbat intr-un cristal plin de nuante vii si pline de pasiune. Desigur ca astfel de schimbari in viata nu vin pur si simplu, ci datorita unor evenimente despre care insa voi vorbi poate alta data...
Ce simt acum nu este o eliberare traita in urma asumarii unor frustrari ci este un sentiment matur de acceptare a existentei in sine.
Cand am ajuns la Bruxelles déjà se luminase de-a binelea. Negura noptii era acum departe in urma. Incepuse inca o zi din viata mea dar nu era ca oricare alta, ci incepuse cu o mica revelatie.

Zambiti dragilor:)!

Pozele si povestea lor

2009-08-16T23:54:00.013+03:00

Am facut niste poze care mie imi plac chiar mult. Parca nu am avut niciodata o zi in care sa-mi fi placut atat de mult ce era in jurul meu si sa fiu atat de atent la detalii. Desigur ca nici nu sunt un fotograf experimentat si nici nu am pretentia. Nu am nici macar notiuni foarte multe despre subiect cu toate ca intentionez sa le capat. Fac doar poze cu inima si pasionat... Cum spuneam in post-ul anterior am fost la Brugge.

Inainte de a pleca am fotografiat un nufar care a inflorit in fata casei nostre

La Brugge m-am bucurat de stradutele inguste si fermeatoare specifice oraselor medievale cu istorie lunga in urma. Brugge-ul este un astfel de oras iar stradutele care duc spre nicaieri sunt acestea:

Incrucisari de drumuri cu localuri in cladiri de biscuite

Intr-o mica piateta, intre arbori am gasit ...

Dar cum se spune ca oamenii sfintesc locul nu putem avea orase oricat de frumoase si medievale fara niste personaje fermecatoare care sa le dea culoare si viata:

Flasnetarul

Pictorul

Mafiotii inchipuiti

Spectatorii

Fiecare poza are povestea ei si sentimentul pe care mi-l transmite si pe care vreau sa vi-l transmit mai departe. Sper ca simtiti bucuria si pasiunea cu care fac aceste poze.

Brugge-ul apelor

2009-08-16T18:03:00.012+03:00

Mi-a venit un coleg din Romania si cum nu mai fusesem de mult in Brugge am zis amandoi ca ar fi cazul sa ne deplasam incolo. Ieri ne-am urcat in masina si ne-am dus in frumosul oras belgian. Nu aveam in plan decat o simpla plimbare care s-a desfasurat mult mai fain si s-a soldat cu multe poze. Stiati ca Brugge-ul este supranumit Venetia nordului? Este brazdat de-a lungul si de-a latul de numeroase canale care alaturi de aerul medieval fac din acest oras cel mai frumos din Belgia. Nu va vorbesc degeaba de canale pentru ca are lagatura cu pozele. Am trecut pe un pod si iata ce am vazut:

Tur de agrement pe canale

Am coborat si noi si contra 6,70 euro am beneficiat de un tur acvatic al Brugge-ului insotit comentariile acide si simpatice ale "capitanului" care era si ghid. Pe "drum" am facut cateva poze cu minunea curgatoare care da culoare unui oras si asa superb.

La plecare erai intampinat cu flori

Canalele superbe

Mi-as dori ca fereastra de la domitor sa aiba o astfel de priveliste

Dupa o zi de alergat este bine sa te asezi la o masa pe malul apei si sa cinezi in aceeasi atmosfera de vis

Vremea a fost extraordinara, oamenii frumosi si zambitori, noi dornici de cunoastere iar aparatele foto infometate dupa imagini. Mi-au mai ramas ceva poze deosebite, fiecare cu povestea ei dar asta in episodul viitor :P.

Bezna din minte...

2009-08-15T02:24:00.004+03:00

Privea spre neantul din fata sa si nu distingea nimic. Totul era cufundat intr-o bezna totala, ca si bezna din mintea sa. Ce cauta el acolo si mai important unde era acel "acolo"? Cum ajunsese el unde era? Dar unde era? Tot ce mai tinea minte era ziua mizerabila pe care o avusese azi. Dar azi mai era azi sau era ieri ... sau acum o saptamana? Ce se intampla cu el? Isi amintea viu ultima zi pe care si-o amintea, cu toate ca ar fi vrut sa o uite. Parca era luni, parca...se apropia de capatul misiunii sale...

Munca il indepartase de tot ce iubea odata, il trimisese intr-o camera intunecata...cam ca si golul din jurul sau..., doar sa-si indeplineasca misiunea.

Povestea lor fusese una de vis. Se vazusera intr-o seara la un prieten comun si fusesera nedespartiti de atunci. Doar ca el mai avea munca...visul.

Si ea il asteptase, il asteptase ani sa iasa din globul de cristal in care muncea, stia ca ea avusese rabdare. Cat se iubisera odata...dar cum a putut sa-i vorbeasca asa, cine se credea in definitiv, doar ii indeplinise toate visele, o trimisese in locurile pe care le visase, ii daruise tot ce-si dorise... doar sa-l lase sa viseze, avusese un singur vis si el. Dar ea incapatanata nu vroia decat sa fie cu el, dar nu ii daruise tot oare?! Ce mai vroia?! Sa o iubeasca?! Pai nu-i daruise tot, toate bijuteriile din lume...pai daca nu-i asta iubire atunci ce e?! Cum adica nu e, NU E...

Gandurile ii fura intrerupte de o reflexie care ii lumina retina...o umbra, inca una...se intoarse brusc sa vada doua puncte luminoase. Doua stele, asa de aproape una de alta? Pai atunci el unde era sa le poata vedea? Isi concentra privirea in acea directie si se puse in miscare. Mergea acum spre puncte incet si nesigur pe propriile gesturi. Se opri stors de puteri si miji ochii...parca punctele acelea veneau spre el acum, veneau cu viteza. Din doua gamalii se transformasera in doua monede luminoase, doua farfurii..."Offff Doamne!" se auzi strigand in clipa in care se arunca disperat, cu ultimele puteri in laturi cand camionul acela greu trecu micronic pe langa el. In clipa aceea timpul se opri in loc pentru ca el sa-si faca rechiziorul vietii ...vinovat spunea judecatorul iar pedeapsa cu moartea ii era sentinta ...dar avu noroc sa scape de rotile masinii.

Atunci simti clipa de constiinta inundandu-i creierul. Se ridica prafuit din drum si porni de-alungul soselei sper nicaieri... Gasi dupa un timp telefonul acela singuratic ca si el si suna fara sa se mai gandeasca: " Vin, mai asteapta-ma odata!"

Sorocul

2009-08-13T23:47:00.007+03:00

Aseara ai iesit la geam
Si te-ai uitat la cum stateam
Te asteptam sa-mi dai un semn
Sa imi zambesti, sa ma faci demn

Sa te privesc in ochi acum
Sa-ti urmaresc surasul bun
Sa iti citesc scanteia din privire
Doamne, ce ochi, ce amintire!

Cum joaca acum inima feste
Am inainte peisajul de poveste
Tu esti acolo in lumina
Si imi zambesti, imi dai o rima

Doamne ce vaporoasa esti,
Si minunata ca existi
Cum ma privesti si ma asculti
Ma faci sa vreau sa mut si munti

Sa-ti dovedesc cat esti de importanta
In viata mea asta marunta
Cum schimbi in mine orice nazuinta
Si imi transformi nevoile-n dorinta

Sa te aduc aici cu mine
Sa te tin strans sa iti vorbesc in rime
Ti-as povesti ca viata mea
Lipsita de prezenta ta

Nu-si are rost, nici importanta
Si sufletu-mi implora: da-mi o sansa
Sa-ti dovedesc acum pe loc
Ce fel de om pot fi, al tau soroc...

Inca o poveste...

2009-08-11T01:14:00.006+03:00

Privea la cei doi copii care se zbenguiau in fata lui si zambi cand baietasul blond isi intoarse capul si ii ceru aprobarea sa incalece armasarul de lemn. La cei saptezeci de ani ai sai cei doi nepoti il oboseau teribil cu alergatura lor neastamparata, dar erau ai lui amandoi...si ii iubea ca pe ochii din cap. De cand plecase maica-sa ii ducea in fiecare zi in parc pentru ca efectiv nu at fi avut cine. Ce alegere facuse si George sa se insoare tocmai cu femeia aceea, nu contase nici macar sfatul lui de tata. Facuse nebunia aproape din ambitie, parca orbit de furie...Avea cu cine sa semene, gandi si un zambet amar ii aparu in coltul gurii...

Si el isi ratase destinul in felul lui...gandul ii fugi in acea dupa-amiaza de toamna timpurie cand o vazuse ultima data...ce nebun fusese sa o lase sa plece. Inca il bantuia acea zi. Rochia vaporoasa ii taiase rasuflarea inca din prima clipa cand o vazuse. O cunostea ca pe sine, poate ca nu se cunostea pe sine...Cearta pornise parca adusa de vant, dintr-un nimic...Ea se ridicase sa plece si intorsese privirea spre el implorandu-l tacit sa o tina langa el. 'Ce prost am fost!' Privirea lui fugea catre copacii din preajma nu in ochii ei. Incet-incet se departase si se pierdu intre verdeata parcului pana disparuse de tot. Abia atunci tresari si ii urmari cu privirea parfumul simplu de femeie a vietii lui....

Sari ca ars de pe banca, se pipai si se mai calma. Inca nu trecusera cei cincizeci de ani, asta era bine. Atunci realiza 'Ce prost am fost!' Se ridica si o porni in fuga dupa ea, poate mai avea o sansa. O gasi departe pe o banca cu capul in palme, tacuta si plansa. Ii lua capul in palme si ii privi ochii rosi. 'Iarta-ma!' fu tot ce reusi sa ingaime si se lasa pe banca langa ea...

Privea la cei doi copii ce se zbanguiau in fata lui si zambi cand femeia aceea se apropie de ei si ii ridica la nivelul armasarului de lemn. Inca ii distingea silueta zvelta prin rochia pe care o purta, dar mai presus de toate ii citea scanteia din ochi cand il privea...ca acum cincizeci de ani...

despre mine...

2009-08-08T15:35:00.009+03:00

Cand am deschis postarea nu stiam exact despre ce vreau sa scriu, stiam insa ca am atatea de spus...Ce ciudat se schimba ideile in minte si in suflet. Cum devin importante lucruri pe care le-ai uitat, revin datorita unor simple intamplari si in ce scurt timp revin. Sincer nu cred ca am curajul sa spun aici tot ce as vrea sa spun, poate o voi face altfel, candva. Iarasi sincer nu cred ca postarea aceasta va vedea lumina blogului dar asta ramane de vazut. Cred ca nu am fost de multa vreme intr-o dispozitie ca acum. Stiu exact ce este, pentru ca recunosc simtomele, ma cunosc mult prea bine ca sa ma insel.

Imi suna in urechi obsedant si ma deruteaza Chris Rea repetat de prea multe ori...

Este un amestec de fericire si tristete in mine cum nu am mai simtit niciodata. La fel de puternice amandoua se lupta sa ma cuprinda pe de-antregul. Nu vreau sa ma las prada tristetii pentru ca am un vis care trebuie sa mi se indeplineasca, trebuie...Chiar daca totusi visul va muri intr-un final, voi fi totusi fericit ca l-am avut si voi pastra amintirea lui. Emotia visului este si ea uneori la fel de pretioasa ca si visul in sine pentru ca te face sa-ti dai seama ca inca traiesti.

In final cred un singur lucru, ca fiecare dintre noi merita sa fie fericit. Eu cred ca pot sa apuc fericirea de picioare daca...si ea ma vrea...

Up-date: Mi-am vazut visul in luna si mi-a facut cu ochiul-lucreaza pentru mine

Pana si paianjenul parea ca ma cunoaste, auzise si el de visul meu :)

Omul din mine

2009-08-03T23:20:00.007+03:00

Plutesc incet intr-un neant
Plutesc si inima-mi ascult
In jur zaresc nesfarsitul vad,
Vreau un graunte de lumina sa rasad

Arunc samanta spre-a inimii glie
Roua, cateva picaturi, sa tot fie
Iara lumina din inima rasare
Si se ridica catre zare

Cuprinde intregul univers
Si ma cuprinde si pe mine, tot, din mers
Si ma-nvarte ma rastoarna
Ma lasa vlaguit de-atata vama

Un rod de stele vad acum
Toata tristetea este scrum
Toate-ntrebarile au un raspuns
Gandurile toate-mi fug inspre apus

Incet-incet incep sa inteleg
Franturi de amintire incep sa leg
Traiesc din nou un sentiment
Simt inima ca un torent

Alearga parca fara de popas
Nu vreau sa se opreasca, nu ma las
Nu ma slabi, nu ma opri
Alearga langa mine daca stii

Ca sufletu-mi voiesti sa il asculti
Suflarea mea fierbinte sa o gusti
Si ochii sa mi-i tii-n ai tai
Si mainile-mi de gheata sa le-nmoi

Sa faci din mine omul nou...