"Iubite tata", asa incepe Franz scrisoarea catre tatal sau dar parca ar fi fost scrisa de mine, sau de el catre al meu parinte. Cred ca am suferit amandoi de un tata tiranic doar ca eu am fost mai norocos. Mai cred ca tatal meu a facut tot ce a stiut si a fost capabil sa faca, asa facem toti. Nu stim sa facem mai mult si nici mai putin ci exact cat suntem construiti sa facem, nu este vina noastra.
Revenind la carte, este ceva special ce merita citit intr-o viata de om. Am primit-o cadou de la un om ce ma cunoastre foarte bine si asta a facut-o cu atat mai nimerita. Trauma copilului Franz continua mai departe, in haosul interior al adultului Kafka, mandru necontinuator nesigur al mostenirii parintesti. Intrebarile si anxietatile sunt melanj durerors in existenta unui om. Kafka nu a avut curajul sa ii dea direct aceasta scrisoare celuilalt Kafka si i-a transmis-o prin mama sa care i-a returnat-o la cateva zile, astfel ca tatal nu a avut niciodata ocazia sa afle gandurile intortocheate ale fiului.
O carte minunata pe care va recomand sa o cititi!!!!
