One eye crying, one eye laughing

 

Ce-mi place!

Doamna Toamna!

 

Dune 2021

L-am vazut, la fel ca lumea buna, pe net dar l-am vazut, de doua ori si jumatate. 

Intai l-am vazut la o calitate execrabila, cu sunet si imagine de nimic si nu m-a impresionat, in definitiv stiam povestea, mi s-a parut lent. Oricum ar fi acopera destul de greu cartea, nu ajunge prea departe in poveste. 

A doua oara l-am vazut de calitate si s-a transformat intr-o capodopera. Personajele sunt incredibile, cele negative sunt tuse fantastice, sper exemplu baronul Harkonnen: cateva imagini, 2-3 scene, dar ce forta, ce teama si ce repulsie fara sa fie slinos cum au fost alte ecranizari.

Este o poveste religioasa mai mult ca niciodata, lenta dar puternica, plina de fineturi. Este si violenta dar este mai degraba lasata la latitudinea imaginatiei decat evidenta, cateva tuse ici si colo care lasa sa fie ghicita.

Filmul nu impresioneaza prin imagini si nici nu simti nevoia, poate doar intalnirea lui Paul cu viermele, fata in fata. Impresioneaza prin coloana sonora. Tot la coloana sonora sunt tot felul de limbaje pe care eu, sincer, nu am reusit sa le atribui, dar sunt incredibil de nimerite in poveste.  

Dune este tot cea am asteptat si mai mult, regizorul si-a pus amprenta intr-un stil extrem de personal, se vede o alta viziune, atent studiata, mai amanuntita pana la lentoare. Am vazut celelalte filme, doua sau trei, facute dupa carte, si erau bazate pe actiunea cartii nu pe esenta povestii. 

Dune 2021 este ceva diferit intr-o cinematografie bazata pe consum, nu se simte consumul, nu se simte viteza secolului acesta, pare arta, atat cat ma pricep eu la arta. 

Astept de la finalul acestui Dune, continuarea, va dura dar va veni. Acum am sa ma asez si revad jumatatea a sasea.

Ce-mi place!!!

Ce-mi place!!!

Ce-mi place!!!

Revelatie

 Cand mi-am dat seama cat potential zace nedescoperit in noi, ca oameni, am simtit ca asta este revelatia pe care am asteptat-o toata viata. Am tot incercat sigur, de-a lungul existentei mele, sa scap de frustrarile si fricile pe care le aveam, sa scap de piatra de pe suflet pe care o caram de o vesnicie si uneori am reusit sa o mai usurez, insa, in general gandurile s-au intors iar bolovanul a ramas intodeauna pe umeri.

La un moment dat m-am resemnat cu ideea ca ma mint singur, ca nu ma pot schimba si ca voi trai intr-o zbatere interioara toata viata, insa m-am inselat…oarecum.

De schimbat nu te schimbi, ci intelegi ce ti se intampla. De zbatere nu scapi, ci o subtiezi, o transformi si o accepti. Nu va fi nicodata perfect, nici tu nu vei fi dar surpriza…se poate mai bine decat stii tu, MULT mai bine.

Trebuie intr-adevar sa se alinieze anumite planete, dar daca s-a putut la mine, se poate la oricine. La un moment dat matusa mea care este psiholog mi-a recomandat o colega terapeut pe care am inceput sa o frecventez de o buna perioada de timp. Nimic nu vine repede si nici usor, trebuie rabdare, trebuie sa dezvalui ceapa care esti tu, strat cu strat. Era o perioada in care am inceput sa citesc mult, carti despre oameni, si terapia mi-a asezat practic mesajele din carti. Cum spuneam, s-au asezat planetele.

Ce a urmat si a crescut a fost acea revelatie: am devenit mai puternic, am inteles de unde vine totul, am acceptat, m-am impacat cu mine si nu m-am mai judecat, si nu i-am mai judecat nici pe ceilalti. De fapt nu este chiar atat de perfect dar comparand cu zbuciumul pe care il stiam din trecut era raiul pe care il asteptasem. Era oricum o perioada linistita din viata mea asa ca nu a tulburat aproape nimic pacea instalata.

Apoi au venit momentele complicate: am vrut altceva in cariera si siguranta dobandita m-a ajutat sa fac urmatorul pas spre provocare si ce provocare am gasit. M-au apucat din nou intrebarile si fricile, acum iesit din confort dar de data asta le-am controlat si atunci cand esti capabil sa zambesti si sa fii stapan pe tine lucrurile vin mai usor, pentru ca le si iei mai usor.

Am prieteni si cunoscuti care traiesc acum ce simteam eu acum 2 ani si nu ma inteleg cu adevarat cand le spun ce potential zace in ei, ca pot fi si ei impacati. Oameni care incerca sa controleze si sa blocheze ganduri in loc sa le inteleaga radacina. Realitatea exterioara este alta decat ne imaginam noi, doar sa o vedem. Nu sunt de condamnat pentru ca iti este greu sa intelegi cat de confortabil poate sa fie in interior cand toata existent ta a fost frig.

Grey in colours!

Ce-mi place!!!

De la noapte la zi si marea!

Ce-mi place!!!

Mamaia verilor noastre

 Sunt pe plaja la Mamaia si transmit live schimbarile si dezamagirile. Este liniste acum si plaja este lata si nu mai este inghesuiala, asta de cand au depus inca 100 de metri de latime de plaja. Aici se incheie partile bune ale unei saptamani la Mamaia si ne tot intristam si ne tot miram ca nu suntem in stare sa ne ducem in oricare alte zone ale globului unde clientul se poate relaxa cu adevarat.

  Am gasit totusi un hotel decent ce se numeste Splendid si desi este pe partea cu lacul Ovidiu nu incurca foarte tare. 

   De cand s-a latit plaja adancimea marii a crescut langa tarm astfel incat copiii au o zona mult mai ingusta de joaca, in concluzie toate familiile s-au mutat cu catel si purcel in praful din Navodari.

  Sigur Bamboo si Buboo si alte stabilimente sunt pline in continuare doar ca nu mai sunt vizibili clientii pe plaja si in statiune.

  Mancarea ramane o tristete si recunosc, noi suntem niste fitosi dar in afara de niste pizza si burgeri decenti nu gasesti altceva. Sigur nu pun in discutie alde Fratelli si alte fitzarai dar nu gasesti o ciorba buna (sau n-am cautat-o noi bine). Am mancat bine in piata Ovidiu din Constanta de vreo doua ori.   Am mancat intr-o seara o salata naclaita si doua limonade si am dat 80 de lei, te pufneste rasul.

   Sezlongul pare sa se fi ieftinit in Mamaia, intreprinzatorii au mutat ilegal umbrelele de langa faleza langa mare dar nimeni nu-i deranjeaza si evident ca nu dau bon.

  Servirea de orice fel, indiferent daca e restaurant, magazin sau sezlong este in multe cazuri foarte proasta. Oamenii astia, pentru ca fac doar treaba de sezon nu sunt profesionisti si nu le pasa de nimic.

   Plecam din nou cu un gust amar din Mamaia desi am gasit si oaze rare de normalitate si ne juram sa nu mai calcam pe litoralul romanesc 10 ani de azi inainte...pana la anul.😁

Cerul peste mare peste cer

What A Life !!!

Atra Doftana!!!

  Atra Doftana este un loc special si cu toate ca ai crede ca peisajul acestui colt de rai il face special, de fapt mai degraba experienta culinara la care esti "supus" face experienta deosebita. Daca alegi cina fine dining vei trai experienta de a fi servit cu mancaruri iesite din comun pe care le vei avea garnisite, fel dupa fel, cu cate un vin recomandat, descris si povestit de catre somelierul locului.

  Servirea este impecabila, masa perfecta in mainile bucatarului casei, camerele sunt pe masura totul culminand in niste momente legate iesite din comunul normalului nostru.

  Se poate lua cu imprumut ori un caiac, ori o bicicleta si poti colinda suprafata perfecta a apei sau umbra groasa a padurii si praful drumurilor de munte.

   Conceptul acesta de turism imi pare ca arata preocuparea proprietarilor pentru ceva mai mult decat banalitatea vietii noatre de turisti plictisiti cu toate ca trebuie sa recunosc, au ales locul ideal pentru a ne oferi perfectiunea.

   Sper sa va dati sansa sa eperimentati minunea de la Atra.

Ceapa, floare, drum, parau

Mimi si Petrica

 Spuneam acum vreo 10 ani ca existenta este ciclica, cel putin asta am vazut atunci si asta vad si acum referindu-ma la cariera pe care o urmez. Atunci ma intorceam sa lucrez la Renault, acum ma intorc, de data asta dupa 15 ani, sa lucrez pentru Holcim. Este surpinzatoare viata asta si modul cum te intoarce ea pe vechile carari.

Cum spuneam, am schimbat macazul si lucrez acum in industria cimentului, interesant, multe de invatat, experiente ce ma asteapta in viitor, oameni noi de cunoscut.

Deja am cunoscut oameni, profesionisti, si despre asta as vrea sa vorbesc. Intregul Holcim este pastorit de oameni cu zeci de ani vechime in companie, cu experienta de nepretuit in domeniu, adevarati cunoscatori ai cimentului in toate fazele si din diverse unghiuri. 

Mimi lucreaza in achizitii si cunoaste probabil fiecare maruntis care trece prin aceste furci caudine. Cunoaste fiecare furnizor si ce poate sa faca acesta pentru compania pe care o reprezinta.

Petrica este betonist, este responsabil de productia betonului in parte din statiile Holcim-ului din jurul Bucurestiului. Omul acesta vorbeste despre meseria sa cum n-am mai auzit pe nimeni. Emana atata pasiune si atata dedicare incat m-a facut sa ma simt mic si copil ascultandu-l. 

Acesti doi oameni, alaturi de probabil multi altii reprezinta o adevarata armata de luptatori antrenati si dedicati ai meseriei. 

Metallica la Moscova - libertate si muzica

Texturi

 

Grano

"Grano" este un restaurant nu foarte ieftin in zona Floreasca din Bucuresti. Am luat micul dejun intr-o sambata aici si ne-a trezit simturile cu aromele pe care ni le-a pus in farfurie. Mai jos sunt doua oua moi invelite in prosciutto si cascaval cu salata atasata. I-am multumit doamnei care ne-a servit pentru ca efectiv ne-a facut ziua mai frumoasa.

Nu era foarte cald in acea dimineata si faptul ca am gasit o insula de soare care servea pe deasupra o cafea buna a contat enorm. Mancarea si servirea au venit sa completeze tabloul inundat de linistea diminetii. 

La acea ora am fost primii clienti, practic am deschis terasa si am putut sa ne bucuram in voie de razele soarelui si sa facem fotografii cu decorul de oglinzi de pe perete. 

Mic dejun delicioas

Ferestre-oglinzi

Campul cu rapita

 

Ce-mi place

Fotografia de iarna si povestea ei

Always Coca-Cola

Doi romantici si o banca in parc

Party boyz 

Eu

 

Lola

Texturi

Din ciclul de greseli omenesti frecvente!!!

 

Ceva diferit!!!

Flori

Badass!!!

Ce-mi place!!!

Sweet

Scrisoare catre tata

 "Iubite tata", asa incepe Franz scrisoarea catre tatal sau dar parca ar fi fost scrisa de mine, sau de el catre al meu parinte. Cred ca am suferit amandoi de un tata tiranic doar ca eu am fost mai norocos. Mai cred ca tatal meu a facut tot ce a stiut si a fost capabil sa faca, asa facem toti. Nu stim sa facem mai mult si nici mai putin ci exact cat suntem construiti sa facem, nu este vina noastra.

 Revenind la carte, este ceva special ce merita citit intr-o viata de om. Am primit-o cadou de la un om ce ma cunoastre foarte bine si asta a facut-o cu atat mai nimerita. Trauma copilului Franz continua mai departe, in haosul interior al adultului Kafka, mandru necontinuator nesigur al mostenirii parintesti. Intrebarile si anxietatile sunt melanj durerors in existenta unui om. Kafka nu a avut curajul sa ii dea direct aceasta scrisoare celuilalt Kafka si i-a transmis-o prin mama sa care i-a returnat-o la cateva zile, astfel ca tatal nu a avut niciodata ocazia sa afle gandurile intortocheate ale fiului.

O carte minunata pe care va recomand sa o cititi!!!!

Brotherhood of man!!!

Unnatural Sun

 

Geneza conceptului!

Ce-mi place!!!

Mrs Robinson

Prima zi de primavara