L-am vazut, la fel ca lumea buna, pe net dar l-am vazut, de doua ori si jumatate.
Intai l-am vazut la o calitate execrabila, cu sunet si imagine de nimic si nu m-a impresionat, in definitiv stiam povestea, mi s-a parut lent. Oricum ar fi acopera destul de greu cartea, nu ajunge prea departe in poveste.
A doua oara l-am vazut de calitate si s-a transformat intr-o capodopera. Personajele sunt incredibile, cele negative sunt tuse fantastice, sper exemplu baronul Harkonnen: cateva imagini, 2-3 scene, dar ce forta, ce teama si ce repulsie fara sa fie slinos cum au fost alte ecranizari.
Este o poveste religioasa mai mult ca niciodata, lenta dar puternica, plina de fineturi. Este si violenta dar este mai degraba lasata la latitudinea imaginatiei decat evidenta, cateva tuse ici si colo care lasa sa fie ghicita.
Filmul nu impresioneaza prin imagini si nici nu simti nevoia, poate doar intalnirea lui Paul cu viermele, fata in fata. Impresioneaza prin coloana sonora. Tot la coloana sonora sunt tot felul de limbaje pe care eu, sincer, nu am reusit sa le atribui, dar sunt incredibil de nimerite in poveste.
Dune este tot cea am asteptat si mai mult, regizorul si-a pus amprenta intr-un stil extrem de personal, se vede o alta viziune, atent studiata, mai amanuntita pana la lentoare. Am vazut celelalte filme, doua sau trei, facute dupa carte, si erau bazate pe actiunea cartii nu pe esenta povestii.
Dune 2021 este ceva diferit intr-o cinematografie bazata pe consum, nu se simte consumul, nu se simte viteza secolului acesta, pare arta, atat cat ma pricep eu la arta.
Astept de la finalul acestui Dune, continuarea, va dura dar va veni. Acum am sa ma asez si revad jumatatea a sasea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu