18 februarie 09

Am inceput ziua la 6:40 cu ritualul diminetii.
A urmat un drum de 50 de km pana la Brugge. Aici ma astepta prima surpriza. Oamenii schimbasera masinile de dimineata si uitasera ceva materiale importante in masina pe care o lasasera acasa. Asa ca da-i o tura pana acasa inca 100 de km dus-intors. Pe la 10 eram pentra a doua oara langa Brugge cand imi suna telefonul. Era Rik-un lider de proiect si imi cerea sa iau de la echipa din Brugge o cheie de la un utilaj si sa o duc urgent pe un santier din Bruxelles. In concluzie inca 100 de km facuti la "botul calului".
La Bruxelles pe santier nu era nimeni care sa deplaseze nacela autopropulsata asa ca m-am urcat eu. Cu ceva instructiuni telefonice si cu ceva ajutor de la niste oameni de pe santier am dus utilajul la locul potrivit.
A urmat drumul de intoarcere pana la Brugge, evident inca 100 km. Era deja ora 13. Am ramas pe santier pana la 15:30 dupa care am pornit spre birou-vreo 75 km. In drum am trecut si pe la un alt atelier. Am ajuns la birou la 16:30 si m-am asezat la calculator o jumatate de ora mai tarziu. Spre casa am plecat pe la 18 si ceva.
Ca evenimente marcante pot sa adaug ca am intrat in bucatarie pentru niste spaghete si in baie pentru masina de spalat, actiuni care asteptau de cateva zile.
Dupa aproximativ 450 de km facuti astazi cred ca am si eu dreptul sa ma culc la 22 dupa ce inchid calculatorul..

Exista si la ei...da?!

Azi a cam nins in partea de Belgie pe care o cotrobai eu. Am vazut in sfarsit ca ne mai asemanam si noi cu ei sau mai degraba ei cu noi.

Aveam cam 70 pe autostrada si vreo 30 in rest, mai ca m-am simtit ca acasa intr-o zi superba de iarna cu "nameti " si nebunie in trafic. Este drept ca ar mai fi de spus ca ei au fix doua zile de iarna pe an si in concluzie nu dispun de utilaje, sare si alte dracovenii. Este drept ca nu prea folosesc nici macar anvelope de iarna dar astea sunt doar scuze. Traiasca iarna ca i-am vazut si eu odata pe belgieni cu pantalonii in vine :) !

"Hai sa ne ratacim...!"

Azi era o zi frumoasa cumva intre soarele drag de primavara timpurie si vantul taios de iarna, iarna care incepe sa fie tarzie cu ficare zi care trece. Eu si Viorel ne-am deplasat pana la Bruxelles cu niste treaba. Planul era ca dupa ce terminam ce aveam de facut sa dam o raita prin oras. Cum era destul de racoare am cazut de acord sa ne intoarcem totusi spre casa.
"Hai sa ne ratacim...!" ne-am zis si asta se traducea sa o luam spre casa ocolind autostrada. Am pornit din Bruxelles pe autostrada si la prima iesire am facut la dreapta. Astfel am mers cumva paralel cu drumul pe care il faceam de obicei si care ne ducea pe langa Gent.
In mod normal ar fii trebuit sa dureze cam 1 ora iar noi am reusit sa-l "scurtam " la vreo 3. Am pierdut ceva timp dar am castigat niste privelisti extraordinare si o senzatie de libertate si independenta pe care ti-l da mersul "unde vezi cu ochii".
Belgia nu este nici pe departe tara contrastelor cum este Romania, este mai degraba o monotonie a frumosului si bunului-simt. Belgia nu este avantajata de forme de relief impresionate dar stie sa-si foloseasca curbele dealurilor pentru a arata ca o tanara domnisoara supla intr-o rochie de primavara frumos colorata, care ii pune in valoare formele.
Asa ca astazi pot spune ca am avut intalnire cu o frumoasa domnisoara care mi-a soptit o poezie in flamanda.

Brugge in poze

Jurnal de bord 24.01.2009, locatie Brugge, temperatura +7 grade, viteza vantului necomunicata.

Parcare regulamentara

Armasarii de tabla se odihnesc si ei

Sfatul fotografilor

Fetelor, facem un pic de miscare ca am cam amortit?... Aaaa,....ai ceva in cap!

Diiiiii manzule, du-ma acasa ca(u) gandu'!

Viorel

Viorel este seful meu. Un tip dezghetat din Vrancea. Absolvent de constructii, de 32 de ani, cu masterat luat prin Italia, cu nenorocita de cultura corporatista pe care am cunoscut-o si eu. El insa se pare ca a trecut peste "curatenia" marilor companii si a ramas om. Un tip interesant, de la care am de invatat si care m-a ajutat mult aici. Poate nu suntem prieteni -o prietenie se leaga in timp, dar ne intelegem foarte bine. Probabil persoana cea mai apropiata mie aici.
Ieri mi-a fost putin rau de la raceala si culmea cine credeti ca mi-a adus medicamente: seful meu. Si nu numai atat dar mi-a adus si masa de pranz.
Acum ganditi-va si voi la relatia voastra cu seful vostru. Am recunoscut intotdeauna ca sunt norocos cand vine vorba de serviciu.

P.S. Viorel sa stii ca ce am scris este purul adevar nu vreo perie.

Intalnirea "Romania"

Azi am avut intalnirea cu echipa de montatori romani, echipa noastra, echipa "Romania". Aceasta intalnire-sedinta avea ca scop sa prezinte si sa clarifice diverse detalii din organizarea activitatii noastre.
Am avut o parte de prezentare a schimbarilor produse in organigrama companiei, o sectiune dedicata schimbarilor de ordin administrativ, reguli care se cer aplicate, dosare de diferite feluri.
Stiu, va plictisesc dar ideea este de fapt sa va marturisesc ca am iesit foarte multumit de la aceasta prezentare (nu am tinut-o eu) pentru ca mi-am dat seama cat de important a fost pentru oameni sa li se explice lucrurile clar, fara echivoc. Cred ca s-au simtit ca facand parte dintr-un tot, belgieni si romani.
Dupa prezentare a venit o tirada de intrebari la care a raspuns Viorel (seful meu) si care de asemenea a clarificat detalii mai mult sau mai putin importante din viata noastra aici la Yprado.
La sfarsit ultimul cuvant a avut patronul care intr-o maniera entuziasta si entuziasmanta ne-a explicat punctele pe care el le considera importante, atentia de care ne bucuram toti deopotriva.
Ce vreau sa spun de fapt este importanta abordarii directe a oamenilor, fara ocolisuri, acordarea increderii care va da roade pe viitor...sunt convins!

Fiind roman in Belgia,...duminica

Duminica trecuta ma plictiseam de moarte in casa in care locuim. Dimineata dadusem o tura pe la un magazin din apropiere care, culmea era deschis duminica. Da, culmea pentru pe la baietii astia cam tot se inchide dupa ora 18 si duminica. Si cum spuneam pe la 14 am zis ca ar fi cazul sa ies sa ma aerisesc. Cum vroiam sa postez ceva despre Ieper am luat-o intr-acolo. Parchez masina, dau o tura prin centru si fac poze, casc gura si-mi zic:
"Mai am gura de cascat deci mai stau", cu toate ca era cam racorica.

Merg eu prin Poarta Menin (v-am povestit de ea) si dupa dau de un pod. Sub pod ce sa vezi:

O multime de belgieni care se dadeau agale pe gheata. N-aveau nici o treaba! Cu toata familia, cu catel si cu purcel, veseli nevoie-mare (doar sunt belgieni) se dadeau pe gheata. Unii mai nebunateci...


...se dadeau cu bicicletele, doar ii vezi peste tot, de ce nu si pe gheata. Biciclistii nostri s-au departat iar eu...

...le-am mai facut o poza. Apoi le-am vazut pe ele... doamnele Rate...delimitate civilizat si regulamentar de banda.


Intr-un final frigul m-a intors spre casa, unde o saptamana mai tarziu va arat "...un roman in Belgia,...duminca"

Ieper, orasul meu...acum

Voila Ieper / Ypres, orasul pe care vi-l promisesem. Nici n-ai crede ca este un oras nou. In timpul primului razboi mondial a fost "tara nimanui" intre germani si armatele aliate. In 1918 era aproape demolat.
Daca tot vorbim de razboi, belgienii au constuit un monument, Poarta Menin care alaturi de cimitir sa le aduca aminte de soldatii aliati care s-au sacrificat pentru binele lor de astazi. Astfel din 1918 la orele 20:00 se opreste traficul prin poarta si se canta ultima chemare pentru soldatii cazuti.

Primaria distrusa si ea in timpul razboiului a fost reconstruita in 1934 devenind mai apoi si muzeu: "In campurile Flandrei"

Alte cateva poze by Alboosh care vorbesc ele insele despre acest frumos oras plin de istorie:

Daca aveti nevoie de informatii mult mai complete le puteti gasi si pe site-ul orasului unde veti descoperii si un filmulet foarte inspirat care va aduce intr-o lumina deosebita orasul "meu".

http://www.ieper.be/

http://www.inflandersfields.be/stadieper/

Intre Romania si Belgia...cu Blue Air

Sau ..."Cum l-am cunoscut pe Acid sulfuric si perechea lui"

"Va rog sa-mi dati un loc pe culoar"
"Desigur, insa doar in spate"
Am urcat in avion si am constat ca "in spate" insemna chiar pe coada - ultimul rand.
"Buna ziua, eu sunt colegul dumneavoastra de avion in aceasta calatorie"
Asa a inceput placuta conversatie cu cei doi simpatici "proprietari" de scaune de langa mine.
Partea haioasa a fost ca impreuna am format o linie de brasoveni.
Astfel am aflat ca el scrie pentru un mic jurnal lunar care se numeste "Universul Romanesc" si care apare in zona Bruxelles-lui si nu numai. Foloseste pseudonimul H2SO4. Continuand discutia mi-au indicat de asemenea site-ul www.rombel.com pe care il pastoresc impreuna cu alti membrii ai diasporei si in care incearca sa ofere informatii utile in Belgia si teme interesante de discutie pentru comunitatea romana.
Alt aspect interesant este faptul ca sunt pasionati de ciclism si organizeaza din cand in cand mici tururi de regiune pigmentate cu bere pe cate o pajiste verde.
Ce imi ramane de facut este sa-mi caut sa cumpar o bicicleta si sa fac ce am vrut sa fac in Bucuresti...sa o iau la sanatoasa. H2SO4 mi-a promis ca imi va indica un dealer de biciclete care sa imi ofere un pret bun "cel mai bun din Belgia".
La sfarsit am sa fiu corect cu Blue Air-ul si sa spun ca am beneficiat de o calatorie foarte placuta care a respectat orarul intu-totul, iar personalul a fost foarte amabil.

Preluat lepsa de la Ciupi

Preluat lepsa de la Ciupi pe caprarii:

Hai cu fricile:
Mi-e teama ca nu sunt cine cred ca sunt si ca voi descoperi intr-o zi cine-stie ce
Mi-e teama sa ma intorc acasa cu toate ca nu imi plac depedrumurile
As fugi in lume dar mi-e teama ca nu stiu cum si mi-e teama pentru cei dragi
Cred ca fac multe greseli si ma sperie

Hai cu "primele" de 2009:
Prima zi: intre prieteni si familie-din pacate au lipsit persoane dragi
Primul pahar: apa minerala
Prima veste: varsatorii(specia noastra) vor avea succes in 09
Prima tigara: in Bucuresti cu prietenii
Prima imbratisare: foarte dulce...
Primul animal: stiu si eu...in oglinda

Dau lepsa inapoi..asa ca m-a invinetit