You will never get over me

Despre o tara plina de tampiti care isi merita smecherii

N-am mai scris despre astfel de lucruri pana acum dar este un inceput pentru toate.

Saptamana asta am simtit ca are un rost sa mai ramanem putin in tara asta plina de... de unde sa incep... probleme, necivilizatie...si asa mai departe.

Saptamana asta justitia romana si-a facut treaba cu care era datoare de vreo 20 de ani, cu mici exceptii ce intaresc regula. Saptamana asta au fost condamnati la ani de inchisoare cu executare cativa smecheri cu bani care nu au crezut si despre care nu am crezut nici noi, prostii de la televizor, ca vor ajunge dupa gratii. Saptamana asta am asistat la un episod de normalitate pentru civilizatia la care tot speram in fiecare zi, definita de niste reguli, drepturi dar si obligatii, care trebuie respectate intr-un singur fel: al legii. 

Dupa episoadele Nastase si Becali, au urmat si pentru tartorii fotbalului din Romania sa afle ca traim intr-o tara in care se mai intampla si lucruri normale cu oameni anormali. 

Toate bune si frumoase pana aici. A fost putin mai bine ca saptamana trecuta, gandindu-te ca si saptamana care urmeaza, vor fi mai multi oameni in Romania care se vor gandi de doua ori inainte sa incalce legea cu exemplul proaspat in minte. Deci deja doua saptamani mai normale, este ceva....

Tampitii din titlu sunt manelistii si otv-istii care au sustinut tot saptamana asta ca fostul fotbalist, actual puscarias Popescu ar trebui gratiat ca si recompensa pentru serviciile aduse tarii. Aici nu vorbesc de oamenii din fotbal sau de politicieni pentru ca astia sunt clar oamenii interesului si nu te poti astepta de la ei la verticalitate sau pur si simplu il cunosteau personal si trebuiau sa spuna ceva frumos. Vorbesc despre oamenii normali care cer ca un om care si-a facut meseria cat a putut de bine si care trebuie apreciat pentru asta, trebuie de asemenea iertat pentru o fapta prin care a incalcat legea. Ca si cum ar avea legatura una cu alta.

Acelasi cor de tampiti a fluierat a spatiu vid in creier si cand l-au condamnat pe celalalt Becali, iertandu-l pentru cateva donatii pentru furtul din buzunarele noastre. Cat de prost sa fii sa iti ierti propriul hot, mai ales cand vorbim de genul asta de hot.

Ca si concluzie nu pot decat sa imi doresc sa vad alte astfel de stiri cat mai des, si chiar daca sunt "puscariati" preferential niste baieti, macar intra unii dintre cei care merita unde le e locul, pentru ca oricum nu indraznesc sa sper ca vor merge toti unde trebuie. La final nu pot sa spun decat ca iubesc termenul cu executare. 

Jurnal de proprietar

Cine ma cunoaste stie ca sunt un tip « calculat », daca este unul mai prieten zice ca sunt zgarcit, eu zic ca este doar invidios…in fine nu este neaparat despre asta vorba.

Cap 1. Preludiu

Acum vreo 6 luni am zis ca trebuie sa ne luam apartament de doua camere, da’ n-aveam toti banii. Cand zic toti banii vreau sa zic ca acum suntem in tandreturi cu vreo doua banci. Primul pas a fost sa mergem pe la vreo cateva targuri imobiliare pe la Casa Poporului. Am zis noi asa pe mintea goala ca ne permitem un noua’j de mii maxim. Am luat cateva pliante care sa se incadreze si ne-am uitat care banci sunt mai interesante. Intr-un final am ajuns la Kiwi Finance care sunt niste consilieri financiari « pe felie » cu niste banci grecesti. Am verificat si erau ok conditiile, asa in mare.

Intre timp la sfaturile parintilor cu copii dintre prietenii nostri ne-am sucit catre o camera in plus, iar uitandu-ne la simulari de rate am coborat maximul la un optzeci de muritori de foame.

Cap 2. Cautare

Am umblat vreo 4-5 luni in cautari. Ne doream undeva cat mai in centru pe banii astia, cat mai mare, cat mai jos, cat mai verde si cat mai nou…normal. Am batut toate ansamblurile imobliliare noi cu preturi de bun simt, in zone acceptabile si cateva apartamente vechi. Am tras urmatoare concluzii :

1.       Apartamentele vechi sunt mici si…vechi frate, in blocuri vechi, in zone inghesuite si in intersectii

2.       Bucurestii Noi este plin de tigani.

3.       Ansamblurile din Baneasa sunt ori goale(Felicity), ori scumpe(Greenfield), ori goale-scumpe

4.       Unii cer niste preturi la Baba Novac si Mihai Bravu de te crucesti

5.       Totul se negociaza, unii mai mult ca altii

6.       Metroul este esential (cam stiam inainte de a incepe)

7.       Unii au cumparat apartamentele pe care le vindeau acum la niste preturi…uau (ghinion)

8.     1000 euro/mp este pretul in general, doar ca lumea se joaca cu mp-ul : util/construit, cu balcon/fara asa incat termenul de comparatie nu este intotdeauna acelasi

Cap 3. Finala

Au ajuns in finala doua ansambluri noi diametral opuse : unul in Baneasa altul pe Basarabiei. Primul mare, linistit, frumos, mediocru construit, izolat, IEFTIN si al doilea mai mic, in miezul orasului, la metrou, construit mai bine, SCUMP. Am renuntat la primul dupa ce pornisem operatiunea, de frica parerilor de pe net care se cam potriveau in realitate. A ramas al doilea care era scump

Cap 4. Start joc

Al doilea este alesul,  mai jos pretul, mai mic apartamentul si asta a fost. Acum mingea era la Kiwi si banci in teren. Am umblat cu actele la care nici nu te gandesti, cat pe ce sa ratam, dar n-am ratat. Cu cateva zile inainte de Craciun a venit si mosu’ si asta a fost ultimul cartus. Am invatat ca in afara de cheltuielile pe care le-am anticipat sunt o multime de alti bani de « aruncat » care insa prin comparatie cu cea de 30 de ani sunt maruntisuri :

1.       Actele notariale de cumparare si ipoteca sunt aur

2.       Rata de schimb

3.       Agentie

4.       Asigurare peretilor

5.       Impozit

6.       ….

Cheltuielile continua …

Cap 5. Ne pregatim …

Nu ne-am mutat deocamdata ca trebuie curatat si carat. Nu am curatat pentru ca trebuie reparat. Dezvoltatorul trebuie sa mai repare niste maruntisuri. Am zis ca nu era cazul sa insistam anul trecut de vreme ce erau aproape sarbatorile asa ca am sunat anul asta. Oamenii astia de la care am cumparat cu un purcoi de bani niste pereti, oscileaza acum intre nesimtire-sictir si promisiuni aruncate peste umar. Asteptam, sunam si ne rugam sa termine sa prinda trei lemne in perete si sa agate o usa in balamale si se misca cu viteza melcului turbat.

Astazi ar trebui sa fie gata si mie imi e frica sa sun sa nu-i deranjez :), vedem diseara.

Cap 6. Ianpoi in viitor...cu casa

Este déjà Februarie si noi ne-am mutat. Invatam acum pe ce parte este lumina sau clanta usii de la baie, pe intuneric, dimineata. A trecut setul asta de draci si il asteptam pe urmatorul ne bucuram de calm si de vecini.

PS La taxe si impozite la Sector 2 am intalnit o stare de amabilitate in totala antiteza cu legendele urbane. Niste functionari calmi si explicativi, obositi e drept pentru ca era ora 18. 

 

Despicable Me - The Saga

Mori de ras, eu sunt mort deja...dupa film.


Partea a doua:


 Vizionare distractiva....

Alegria dupa Cirque du Soleil

Spectacolul "Alegria" a lui Cirque du Soleil este ceva impresionant, rulat cu succes in ultimii 20 de ani si acum ajuns la final. Sambata a avut loc unul dintre ultimele spectacole la Romexpo la Bucuresti. Am facut parte dintr-o audienta care la final a aplaudat cu frenezie si incantare minute in sir.

A fost mai putin circ cum te-ai fi asteptat si mai multa coregrafie, lumina si mai ales muzica. Muzica a fost o incantare fenomenala, costumele de o frumusete deosebita, totul pus in scena fantastic. Noi spectatorii ne-am trasnformat in copii fericiti pentru doua ore. Din pacate nu pot sa ilutrez in imagini pentru ca ne-a fost interzis de la inceput sa filmam sau sa fotografiem pentru siguranta "circarilor".

Recenzie personala: o incantare, o splendoare

O recenzie mai detaliata si mai profesionista se gaseste aici:

http://www.iconcert.ro/recenzie-cirque-du-soleil-alegria-bucuresti.html


Muzica minunii Alegria: 

Funny Prague

Am vazut multe lucruri simpatice plimbandu-ne prin Praga, plin de locuri de cheltuit banii, de la bere la plimbari cu barca.

 Oamenii fabricau acadele, am stat 30 de min si i-am urmarit fascinati, n-am cumparat:)

 Tipul facea baloane de sapun in piata veche

 Balonarul fotografiat in turn

 Tentatia fructifera

 Barca pe canal, v-ati prins

 Am stat la o bere pe o terasa in drum spre castel...

Praga, punct ochit, punct lovit din toate punctele de vedere. :)

Special Prague

Frumoasa Praga asta, obositoare nevoie mare, mai ales daca te tarai pe jos in fiecare zi cate 6-8 ore. Nu este chiar atat de rau, folosesc anumite cuvinte doar sa par interesant, a fost chiar frumos de fapt.

Iti trebuie macar cateva zile, cazul nostru, 4 zile. Sunt atatea de povestit despre Praga si astea 4 zile incat mi-ar trebui o zi intreaga. Gasesti monumente, biserici, cladiri, gradini, castele, restaurante la fiecare colt de strada,...efectiv la fiecare colt de strada; totul contra-cost. Am facut si vreo 300 de fotografii din toate pozitiile, cateva mai interesante:

Cladire care nu mai stiu ce era...cred ca opera sau primarie...

 Turn langa cladirea care nu stiu ce era....

 Piata mare din cetrul vechi (ne-am urcat in turn)

 Ceas cu zodii, statea lumea ca la urs asteptand sa bata ora fixa (nu stiu ce gaseau interesant)

 Cladiri dansand

 Catedrala din incinta castelului

 Gradinile in trepte din incinta castelului (recomand vizita)

 Intrarea la castel

Vremea a fost destul de inchisa si rece, ne-am incalzit mergand pe jos. Fac si cehii Gulas si tot felul de fripturi cu sosuri, trag si tepe la nota de plata. Berea acceptabila, mult prea laudata fata de realitatea locului. Metrou ok, oameni reci si replica a turnilui Eiffel care trebuia sa umple peisajul se mai gasesc in Praga. Praga este, cred eu, un must walk in viata, cum este Belgia un must drink si Amsterdam-ul un must smoke.

We Can't Be Friends

Ti-am trimis melodia asta vre-odata? Nu, nu mi-ai mai trimis-o, si este asa frumoasa...

I wanna pick you up, I don’t care what time
I wanna drive real fast to some place in town;
I wanna stress you out;
I wanna make things hard;
I wanna take your hand;
I wanna leave this bar;
I wanna wake you up on a driving train that led it’s tracks down inside my brain

I wanna hear your band;
I wanna give it advice;
I wanna meet your girlfriend, she sounds nice;
I wanna take you home;
I wanna feel my age;
I wanna freak you out on a different stage;
I wanna show my teeth;
I wanna keep you fed;
I wanna get you drunk and let it go to your head

so i guess this means we can’t be friends

I wanna be unique;
I wanna be your kind;
I wanna make you hate me then change your mind;
I wanna wear a skirt;
I wanna make mistakes;
I wanna kill you first then take your name;
I wanna tear you apart;
I wanna make your bed;
I wanna break your heart;
I wanna break your head

Fericirea de la numarul 13.

Am gasit-o,... fericirea, sta la numarul 13...non stop.

Ma gandesc la ea

...si ea se gandeste la mine...

...ii ofer o floare

...bem o cafea?!

...ma invita la dans.

Jurnal de bord: astazi

A venit si ziua asta, "inca una si se duse"...

Draga jurnalule de bord, chiar as vrea sa nu ies din multime astazi pentru ca nu am chef sa zambesc, nici macar protocolar...deocamdata. Din fericire cum a trecut concediul de iarna va trece si ziua de astazi si ma voi trezi maine sa ma duc la munca...la naiba, abia astept sa merg la munca maine...sunt confuz:)).

Exagerez, dracu' nu este atat de negru dar este.

Revenind la jurnal, astept sa continui misiunea, orice calculator mai lupta cu virusi, orice motor mai da rateuri, mai ales cele peste care se pune praful functionand.

Sunt multe lucruri bune care se intampla in jurul meu, la fel cum sunt si dezamagiri dureroase, astazi, parca orb nu le vad decat pe cele din urma.

Aceasta este ziua care nu inseamna nimic pentru mine dar care, culmea pare sa insemne ceva pentru unii dintre oamenii din jurul meu, din fericire pentru mine. Sunt tragic si comic in acelasi timp in autoflagelarea care ma caracterizeaza acum si din care nu imi vine sa ies. Vreau sa fiu singur de ziua mea dar din fericire oamenii care tin la mine nu ma lasa singur. Multumesc!

Jurnal de bord: 6 februarie 13...over and out!