Toate supereroinele femei, gen Cat Woman, sînt minciuni. Femeia are o singură superputere: mirosul.
Și cînd zic mirosul, să nu credeți că știți la ce mă refer. Pentru că
nu știți. Ceea ce e miros la noi, la ele e MIROS. Cîinii fac meditații
cu ele cînd chiar vor să aibă miros, iar căprioarele nu sînt decît niște
nesimțite în raport cu femeile.
Oriunde intră, oriunde se duc, pe oricine cunosc, primul lucru pe
care-l fac e “Hei, ia să miros eu, să vedem despre ce e vorba”. Hm, și
mai totdeauna este vorba de ceva nasol, de un miros stătut, de un damf
nespălat, de o bășină camuflată în parfum de viorele.
De ce credeți că la unele cățele li se zice “Fetița”? Nu, nu e un
nume așa, la întîmplare. E vorba de o cățea care are un simț al
mirosului mai dezvoltat.
Femeile se parfumează ca să pună un strat protector între ele și
lume. Lumea înseamnă împuțiciune, stricăciune, lumea înseamnă “Bleah”!
Ați observat că femeia, din cînd în cînd, vomită. Cică o apucă “o
criză de bilă” sau nu știu ce altă obscuritate medicală. Nimic mai fals.
E vorba de o cură de scîrbă. Pur și simplu, corpul ei nu mai rezistă în
pestilențialitatea acestei lumi și atunci se pune pe vomitat. Se
eliberează, se descătușează. E ca atunci cînd le apucă plînsul. E un alt
fel de plîns.
De fapt, profită de orice chestie ca să vomite: ah, cred că mi-a
căzut greu sfertul ăla de sarma, buorrr! Ah, cred că prea am mîncat cu
poftă frunza aia de salată, buorrr!
Vrăjeală – de fapt, îi pute tot, o chinuie mirosul!
Nu simt nimic, dar aud monstruos
Bărbații nu au nici un simț dezvoltat. Pot să mănânce cu un câine
mort lângă ei, nu-i deranjează mirosul, pot să pășească printre mormane
de șosete, nu le văd, și poți să le zici de o sută de ori “Du-te și tu
să plătești întreținerea!”, nu aud. Într-o singură situație li se ascute
simțul auzului: când sunt într-o mașină. Nu, nu încep să audă voci,
încep să audă tot felul de zgomote, iar asta se întâmplă chiar și când
nu sunt la volan. Pe orice scaun s-ar afla, stau cu urechile ciulite și,
la un moment dat, îi șoptesc conspirativ soției:
– Sssss… ai auzit?
– Ce să aud?
– Un zgomot, așa, ca un bârâit, la roata din spate-dreapta, un bufnit
ritmic la roata din stânga-spate și un piuit vesel la roata din
stânga-față? La roata din dreapta-față nu se aude nimic.
– Mie mi se pare că nu se aude nimic, în general. Doar pute un pic. Ți-ai schimbat șosetele?
– Da.
– Atunci sunt gaze de eșapament de afară. Mută și tu aerul pe circuit intern.
– TACI! – strigă și îl vezi cum își încordează urechile.
– …
– Se aude și un zgomot la motor, așa, ca un fornăit subtil, iar din
direcția tobei se aude așa, ca și cum ai da cu o sârmă pe o tablă.
– …
– Ah, și stai! De undeva de pe bord se aude un țârâit. Cred că
trebuie să mergem urgent la service. Vai, vai, cât de tare țârâie, trage
imediat pe dreapta!!!
– Da, e telefonul meu, care sună.
Uneori, bărbații se agită noaptea-n somn, se foiesc, mormăie, uneori
sar în sus, speriați. Nu, nu au avut un coșmar. Au auzit, prin somn, cum
îi bătea lanțul unei biciclete care trecea prin fața blocului, în timp
ce mașinii care-a depășit-o îi huruia o bujie.
sursa: http://www.catavencii.ro
