Pierderi si regasiri si iarasi pierdieri si iarasi regasiri...

Se apropie vacanta de vara dupa 6 luni de departari. Vin cele 3 saptamani la care visez in prima jumatate de an cu ochii deschisi, in sfarsit vin...Au trecut din nou 6 luni aici in Belgia si cred ca daca nu as fii venit de Paste as fii innebunit. Oricum cred ca mi-am atins limitele din nou si cred ca am trecut putin si de ele de data asta. Simt in mine nervozitate, simt stress sa-l tai cu cutitul, simt limite ce se zbat in mine si ganduri ce se incaleca fara noima.

Saptamana trecuta a fost una cu adevarat dificila si a culminat cu un week-end epuizant spre groaznic. Au trecut insa, iar saptamana asta a fost ceva mai linistita. Din fericire mai sunt si momente frumoase ca si in seara asta cand am mers la o bere dupa sedinta saptamanala, la o bere cu colegii belgieni si romani, adunatura pestrita si prietenoasa. De fapt asta ma fascineaza si bucura de fiecare data si cred ca am mai vorbit despre ea: prietenia. Va spun un lucru, este falsa imaginea romanului chinuit in strainatate, injosit, cel putin pentru mine este falsa. Sa vezi cum imi spun belgienii "blody romanian" cu haz si cum ne impartim cu darnicie "fuck you"-uri cu zambetul pe buze. Sigur nu este totul roz dar nici negru, este normal. Am primit o invitatie la o petrecere ce va avea loc in august, invitatie ce se vrea o confirmare a ceea ce tocmai am spus tinand cont ca vine dupa ziua de nastere a patronului lui Yprado la care am participat si noi acum ceva timp.

Mai sunt cateva saptamani si vin in tara in supliciul pe care romanii numesc "acasa" sau Romania. Abia ma astept sa calc din nou pe covorul rosu de la Baneasa, in sala de bal unde voi astepta bagaje, in zona de pierderi si regasiri...

Omul si povestea lui

Am trecut prin atatea locuri in ultime vreme si am cunoscut atatia oameni in ultimii ani incat as putea sa scriu o carte despre asta...sau macar un articol. Am auzit atat povesti despre bucurie dar cred ca am auzit de cel putin zece ori mai multe povesti triste.
De la omul care are un copil acasa pe care il vrea mai bine decat el pana la divorturi si copii singuri, de la casnicii destramate pana la sacrificii in numele acestora, le-am auzit pe toate. Oameni disperati si oameni norocosi, am vazut cam din toti cate putin. Este drept ca poti spune ca vezi astfel de povesti si in Romania mergand doar cateva statii de autobuz pana la serviciu nu 2500 de km pana in Belgia, oricum vreau sa spun ca aceeasi oameni ii gasesti si in Belgia, Olanda sau Germania. De fapt visele sau ratarile, dorintele sau problemele sunt aceleasi peste tot fara nici o exceptie.
In Belgia am cunoscut acelasi fel de oameni ca acasa, atat oameni extraordinari, prietenosi si calzi ce se scuza in fata ta cand gresesc chiar daca esti roman insa am cunoscut si belgieni mandrii nu doar cu noi, belgieni care ar face orice ca lumea sa creada ca ei nu gresesc chiar daca o fac. La fel sunt si ei la fel suntem si noi. Sigur ca am intalnit si cazuri atipice de oameni si povestile lor si pe aici dar generalul se prezinta in aceeasi linie.
Ma gandesc uneori cu mirare si bucurie cat de bine m-am adaptat aici si cat de bine ma face sa ma simt Belgia si bastinasii, colegi, prieteni sau necunoscuti.
De fapt asta ramane in urma, o poveste si un altfel de om care am devenit eu printre oamenii calzi care ma inconjoara in Belgia, romani sau belgieni, ignorand povestile si oamenii mai putin frumosi pentru ca altfel daca stai sa pui totul la suflet risti sa ratezi ceva frumos, iar eu nu vreau asta.

Declic-ul de week-end

Cred ca am avut inspiratie la sfarsitul acesta de saptamana sau probabil ca muza mi-a fost alaturi si mi-a tinut mana nemiscata si mi-a indemnat mintea sa caute fotgrafia:

Tablou de mana mea

Rapitorul vazduhului

Lumini intre umbre
Pergamentul din VISE(A)

Catedrala neamului...belgian

Din Germania despre romani si ... greci

1. Drumul
Vineri seara am plecat spre un mic orasel numit Unna situate undeva intre Bonn si Dortmund in Germania. Primul lucru de spus despre cei aproximativ 350 de km si 3-4 ore de sofat ar fii despre drumuri. Autostrazile din Belgia le stiam dar acum am descoperit spectaculozitatea autostrazilor olandeze pe relatia Eindhoven-Venlo si apoi autobahn-ul nemtesc fara limita de viteza: niiiiice:D!.

2. Unna
Am descoperit in Germania micul orasel Unna unde am stat doua nopti, ce sa spun simpatic locul, nu extraordinar dar dragut. Mi-a placut Germania, mai animata, cu magazine deschise omeneste, adica si duminica...

3. Oamenii
Am stat cele doua nopti si o zii la o pereche inedita: Nicole si Gabriel. Ea romanca si el grec la origine, doi oameni foarte ospitalieri care ne-au primit cu bratele deschise. Cei doi tin un mic fast-food cu specific grecesc care se numeste Sorbas Grill pe care va recomand cu caldura sa-l vizitati cand sunteti in zona pentru mancarea gustoasa si ieftina si ospitalitatea deosebita. Ne-au pus sambata in fata o farfurie uriasa cu Gyros de am zis ca crapam mancand.

Gyros-ul

Fast-food-ul cu pricina

Nicole si Gabriel

Nemtiiiii nebunatici

4. Grecii
Am ramas pana duminica dimineata pentru ca am fost invitati la o petrecere greceasca ce urma sa aiba loc sambata seara in zona in care locuiam. Asta a fost surpriza calatoriei noastre: o sala simpla impodobita cu steagul Greciei, animata de faimoasa muzica traditionala dansata cu foc in ritmurile cunoscute de prin filme de inimosii greci si chiar nemti. Am fost cinstiti cu ceva vin specific a carui eticheta chiar nu pot sa v-o reproduc.

A la greaca

Duminica la 7 m-am trezit dupa 4 ore de somn si am luat-o la sanatoasa spre Belgia mea. Frumoasa Germania, fain week-end-ul pigmentat cu o multime de surprize si foarte alert.

Vreau sa mai spun ca nu ma pot lauda cu ultima poza care este in intregime opera lu' colegu' de trupa Athos.

Posesor de insomnie caut somn dulce...

Este ora 01:45, m-am ridicat din pat insomniac si mi-am ascultat bataile inimii pentru cateva zeci de minute asteptand sa ma ia somnul, doar ca somnul este dus. Simt nevoia unei tigari pe balcon si nu am...si mai si ploua afara. Imi trece prin minte sa ies sa caut tigari..la 1 noaptea?!
Deschid calculatorul si incerc sa gasesc ceva pe net, ceva interesant ...si nu gasesc, intru apoi pe blog si ma gandesc oare ce impresie si-o face cineva care intra pentru prima data pe blog, asa din greseala...hm. Ma uit ca nu am mai scris cam de multisor iar fotografiile sunt déjà istorie, sincer sa fiu nu prea imi mai vine...Ma uit cu bucurie cata pasiune am pus in blogul asta si ma intristez ca tot atata pasiune nu mai am acum sa ii dau culoare
Ma gandesc de ce nu mai scriu de ce nu mai fac poze, de ce nu ma mai plimb? Ar fii multe motive: timpul sau lipsa lui mai degraba, ganduri care nu-mi sunt alaturi ci in Romania, pasiuni pierdute, nevoi si dorinte ce ma blocheaza in loc sa-mi fie muze si tot asa....
Imi vine in minte sa fac iarasi un bilant, de 16 luni in Belgia, parca ar fii o viata...dar sincer nu am nici chef sa fiu obiectiv si nici nu cred ca este momentul, iarasi simt nevoia de tigara...
Am ascultat Everlast-ul de pe blog in timp ce am deschis pagina de Word sa scriu din nou despre nimic... dar oare este despre nimic?! Maine am sa public post-ul ca déjà este tarziu iar mie inca nu mi-e somn.



Somn usor Luna si buna dimineata Soare!

Simt...stiu...simt

Simt o durere-acum in piept
Cand respiratia mi-o ascult
Stiu teama ce ma urmareste pe carari
Simt ca o piatra ce imi sta pe umeri

Simt dorul ce imi musc-adanc
Bucati din sufletul cazut
Stiu departarea pentr-a cata oara
Simt asteptarea care ma doboara

Simt clepsidra timpului, in asteptare
Constiinta mi-o ascult,...doar o parere
Imi stiu sufletul parasindu-ma-n bucati
Simt ca fuge unde tu m-astepti

Imi simt inima atat de linistita
Intr-ale tale maini alintata
Stiu ca esti acolo, esti aievea
Simt nerabdarea clipei asteptate

Simt cum sufletul mi s-a oprit din zbucium
Si inima-mi lang-a ta se odihneste-acum
Stiu, un val de fericire ma inunda
Simt ca iubirea ta si-a mea traieste-n noi
Profunda

“Mi-as dori...”, inca o data

Pe 14 mai 2009 scriam « Mi-as dori… », iata ce-mi doresc pe 22 ianuarie 2010

...sa ma trezesc intr-o dimineata in patul meu cu tine alaturi si sa nu ma gandesc la cat mai am pana plec de acasa
...sa-mi aduci la pat cafeaua aburinda, indulcita cu zambetul tau cald
...sa plec la munca si sa-ti iau zambetul cu mine in gand si pe buze
...sa merg cu tramvaiul la munca
...serviciul sa fie la cel mult cinci statii de tramvai
...sa ne fie in fiecare zi vara :)
...sa indragesc ce fac si sa imi indragesc colegii, iubirea este pentru altcineva
...un buchet de flori in mana cand bat la usa ta
...berea rece bauta cu iubitii mei de prieteni la ceas de seara
...sa miroasa a tei in jurul nostru
...sa ma culc in fiecare seara in patul tau
...sa visez ca sunt...cu tine...si sa ma trezesc linistit ca visul este adevarat

Nu-i asa ca se mai schimba cate ceva intre mai si ianuarie....?!

Sunt vedeta in filmul vietii mele...

Trec anii ca vantul in ultima perioada in filmul vietii, sper ca nu vor ajunge sa treaca mai repede ca nu ii voi mai putea numara, parca ar fii filmul-poveste al unui calator.
Se mai schimba lucrurile in timp, macar sa nu treaca si anii astia degeaba. S-a schimbat titularul rolului principal in filmul vietii mele, personaj pozitiv sau negativ, film bun sau prost, s-a schimbat actorul. Vedeta vietii mele sunt eu acum, munca s-a retras in planul doi, asta dupa ce detronase enfanfare tot felul de personaje care nu-si aveau locul: nelinistea, singuratatea...
Am avut o intalnire cu regizorul care m-a placut si mi-a dat rolul principal. Am dat interviu acum de sarbatori iar regizorul mi-a vazut scanteia din ochi si mi-a spus :
« Este momentul sa iei dialogul si sa il inveti cu pasiune, ai talent baiete, si improvizeaza si tu nu-ti fie teama »
Acum oricat de vedeta as fii eu in filmul vietii mele, rolul feminin este cel mai important. Regizorul a gasit in sfarsit pe cineva potrivit. Frumoasa si feminina, gingasa si hotarata, atat de talentata, actrita este centrul atentiei filmului meu. Toti am placut-o din primul moment, regizorul o vede vedeta alaturi de mine, mie mi-ar placea sa o invit la o cafea iar scenaristul este indragostit lulea.
Si pe ea a luat-o regizorul de-o parte si i-a vorbit :
« Fetito, este momentul sa cuceresti publicul. Am planuri mari cu tine, vreau sa schimb filmul asta plictisitor si trist. Tu ii vei da culoare si muzica, esti plina de har. Tu l-ai transformat pe actorul asta dintr-un comediant de duzina intr-o stea, si-a descoperit talentul cand ai aparut tu, si-a descoperit pasiunea de a fii si asta il face cel mai bun actor »
Actrita a zambit si intr-un final a acceptat rolul in filmul vietii mele si invitatia mea la cafea.

Acum…tu esti vedeta din filmul vietii mele...

Povestile de Craciun...exista...

Scriu iarasi de data aceasta in nou nascutul an 2010. Am revenit in Belgia dupa ce am sarbatorit Craciunul, dupa ce am iubit de Revelion, dupa un Revelion cu adevarat deosebit si dupa ce am «savurat« un drum Belgia-Romania si retur totalizand trei zile si jumatate si insemnand cam doi ani pierduti din viata mea.
De fapt vreau sa va spun ca exista povesti frumoase de Craciun sau in preajma lui. Pentru mine toata perioada incepand cu 19 decembrie si terminandu-se pe 1 ianuarie a fost una incredibil de speciala. De fapt am simtit un Craciun continuu, perioada in care am primit cadouri in fiecare zi cum nu s-a mai intamplat niciodata. Am redevenit copil si am inceput sa cred din nou in potriviri de sorti, in destine ingemanate si in toate lucrurile in care nu mai credem dar pe care le descoperim surprinsi atunci cand ni se intampla, atunci cand cuvantul fericit este mult prea banal. Eu traversez o astfel de perioada cand cerul nu este prea departe iar luna poate fii daruita doar prin simpla dorinta si o intindere de mana, momentul in care visele se transforma in realitate.

Ce mod mai frumos sa existi la cumpana dintre doi ani decat iubind…

La multi ani si sa fiti fericiti … macar cat noi !!!

Ploaia mi-e muzica

Se vedea deodata in strada, se plimba asa pur si simplu, de data aceasta doar el cu sine insusi. Voia sa se umble lumea cat vedea cu ochii dar nu avea decat strada. Era o noapte intunecata, fara luna dar chiar nu conta. Ploua incet cand a iesit pe usa, a plecat in susul strazii, tot el, doar el. Tigara ii fumega in mana, tragea incet din ea. Mergea incet si se gandeam la toate lucrurile dar numai la unul. Incet incet si-a dat seama ca incepuse sa ploua tot mai mult, incepuse sa-si dea seama ca ii era frig. Apa venita de sus ii siroia pe fata si, trecand de guler ii ajungea pe piept. Mergea pe strada prin ploaie si nu putea sa se opreasca, nu putea sa se adapostesca si nici nu vroia sa o faca. Vroia sa simta ploaia cum se strecoara spre sine si cum il invaluie, vroia sa simta starea ei, o imbratisa, o primea cu pieptul gol. Mergea prin ploaie si zambea. Si se gandea la…
« Da, la tine ma gandeam la cine altcineva, da la tine nu te mai intreba atat. Cine altcineva sa ma faca sa rad in ploaie. Cine altcineva sa ma faca sa caut ploaia si sa o iubesc,… pentru ca am inceput sa iubesc ploaia. «, gandea numarandu-si pasii…si zambea…
Ploaia incetase sa mai fie acel ceva nedorit si s-a transformat in sentiment. Sentimentul de libertate si fericirea se intalneau in aceeasi clipa pe acelasi pieptul, picatura de ploaie cu bataia inimii sale.
Asculta rapaitul vesel si sacadat al ploii care se suprapunea peste bubuitul inimii. Incepuse sa sune a muzica…