Ciclicitatea vietii...ciclice :)

Cuvantul asta, "ciclicitate" m-a tot bantuit cam dupa interviul pe care l-am sustinut la Arhitectura la RTR pentru a fii acceptat ca si membru al echipei Akka in conditiile in care eu trecusem deja pe la Renault si erau niste bife de pus. Complicata explicatia mea nu-i asa?! Ideea este ca m-am intors la Renault, prin prestatarii de la Akka, dupa aproximativ 3 ani de cand le-am dat cu flit primilor. Ceea ce mi-a atras atentia nu este doar faptul ca am revenit la francezii astia ci faptul ca am revenit la acelasi departament cam la 5 metri, pe masurate, de scaunul pe care l-am parasit cu ani in urma. Asta da ciclicitate nu?!

Am regasit o gramada de fete unele mai cunoscute decat altele, care culmea, m-au recunoscut, chiar si dupa nume nu doar dupa fizionomie. Intr-un fel m-am simtit ca acasa destul de repede. Sigur ca s-au schimbat multe persoane, multi au aparut, multi din cei vechi au plecat iar unii, asa ca si mine chiar s-au mai si intors. A fost ciudat sa fac din nou si drumul cu metroul si apoi cu autobuzul pana la locul de munca din Pipera city.

Am constat o frustrare, oboseala si tristete la o colega cu raspundere pe care am gasit-o la birou la 18:30 cand am iesit de la cursul de engleza. Imi spunea ca ar prefera o functie inferioara celei pe care o are acum doar ca nu se poate, venind intr-un fel sa-mi confirme faptul ca faza asta cu cariera este mult supraevaluata. Concluzia: am lipsit cu folos.

Am regasit multi dintre cei cu care fumam si beam in afara programului, insa cat i-am putut gasi de schimbati. Nu pot sa nu ma bucur ca am plecat cand am facut-o si incep sa ma bucur ca m-am intors, macar pentru perioada cat voi ramane...

Cam atat despre noul ghem Akka-RTR din viata mea si despre ciclicitatea vietii...ciclice :)

Corporatismul vietii mele

Orasul ochilor

Gasesti in zare orasul cucerit de frig

Si de o mare alba si pufoasa troienit

Stapan este doar vantul artagos ce trece

Pe strazi inecate-n bezna rece

Afara este noaptea iernilor tarzii

Ce lasa cu greu locul luminii

Unei proaspete si noi zii de februarie

Ce-ncearca sa-si gaseasca loc in calendare

Si tot afara greoi din spate de troiene

Rasar nehotarate mogaldete si alene

Infrunta curajoase muntii rasariti in noapte

Si traverseaza frigul intepator a lungii diminete

Iar pe masura ce ziua face troc

Cu noaptea, si-si castiga curajoasa loc

Fapturile garbovite si grabite se-nmultesc

Peste potecile inguste anevoie se tarasc

Fiintele misterioase sunt acoperite

De straturi de vesminte protejate

Isi lumineaza calea cu doua fante stralucinde

Ce nici frigul si nici vantul nu le pot stinge

Este orasul ochilor ce lumineaza bezna

Taciuni inlantuiti doi cate doi se tot arata

In varful de troian sau capat de poteca

Incet alba intindere se lasa cucerita…

Gheata lui 5 Februarie

Dulce iluzie

Citeam linistit cand Raluca mi-a batut la usa si mi-a intins o farfurie cu minunatia pe care o vedeti mai jos. M-a pufnit rasul in prima faza si apoi m-a apucat de fotografii. Am savurat prajitura timp de cinci minute intregi: delicios. Am masluit apoi cartea sa para mai tragic si am apasat pe buton

Toate astea apropos de micile minunatii care ne fac sa zambim.

Ritmul naturii

Stau amandoi fata in fata, iar el o priveste insistent fara sa o scape o clipa din vedere. Ii urmareste fiecare amanunt cu atentia unui insetat care priveste curgerea apei inainte de a se cufunda in ea. Isi doreste sa spuna ceva inteligent inainte de a…
- Din momentul in care te-am vazut nu m-am mai putut gandi la altceva decat…la tine. Mi-am intiparit adanc in memorie formele tale, imbujorarea ta proaspata...

Se opreste si asteapta o reactie, ea sta nemiscata si nu ii spune nimic. Il deruteaza complet, spera sa auda orice, sa vada un semn, o aprobare sau...orice. Sta nemiscata si tacuta ca la inceput, pare ca nici macar nu il priveste. Nu mai poate sa se opreasca acum, a spus prea multe…

- Din momentul in care te-am vazut am stiut ce vreau de la tine. Te doresc cum nu am mai dorit nimic in viata mea pana la tine. Vreau sa te “devorez” la fel cum prezenta si tacerea ta ma “devoreaza” pe mine in interior. Vreau sa vin mai aproape de tine, sa iti simt gustul primavaratic.

Din nou se lasa tacerea, ea tace si nu schiteaza nici un gest…

- Stiu ca am gresit, stiu ca am ritmul meu, mi-as fii dorit sa fii fost altfel dar…asta-s eu. Vrea insa sa stii un ultim lucru: vei fii a mea indiferent de cat timp va fii nevoie, iti promit asta…

....Capsuna mea :)))))

Prima zi in 2012 este 9 Ianuarie

In sfarsit s-a intamplat si m-am intors. A trecut si Craciunul si Revelionul, a inceput si noul an, au trecut mai bine sau mai putin bine toate. A trecut si prima saptamana si primul week-end. Maine incepe déjà a doua saptamana si fiecare dintre noi ne intram in propriul ritm si implicit si eu, chiar daca mai tarziu.

Ideea este ca eu am lipsit vreun an din propriul ritm dar sunt din nou aici, in felul care este numai al meu. Cred ca am luat o pauza de la mine un an si acum m-am intors si nu am sa spun ca sunt mai destept si mai optimist dar cu siguranta mai experimentat si cu mintea fara nici un dubiu mai clara. Planul este déjà facut, sunt gata sa-l execut.

Este pentru prima data cand ajung acasa anul acesta, printre oamenii care imi sunt vreau nu vreau familia mea…mai degraba vreau, pentru ca mi-am dat seama ca ei sunt cu bune si cu rele oamenii care tin la mine neconditionat, in ciuda lucrurilor care n-or fii fost perfecte in ultimii ani, dar ei sunt familia mea si imi sunt cu siguranta dragi.

A fost frumos acasa, a fost buna ciorba mamei si frumoase sfaturile tatei chiar daca eu oricum mananc si fac ce imi vine mie…macar are cine sa mi le daruiasca. A fost de asemenea frumos printre prieteni week-end-ul asta si printre oameni pe care i-am cunoscut acum.

Frumos a fost insa, si asta este cel mai important, ca mintea mea in sfarsit merge in sensul protrivit. Anul asta incepe in sfarsit si ma readuce unde trebuie sa fiu.

Maine incepe a doua saptamana din 2012, doar ca numaratoare incepe de la zero, pentru ca maine este pentru mine prima zi din noul an.

Repet din nou ce am tot spus in ultima vreme…este bine acasa.

Gura Humorului

Am asteptat atat de mult week-end-ul asta la Gura Humorului incat numaram zilele pana la momentul plecarii. Imi era dor de prietena mea draga de acolo, de Doamna Uta si asteptam sa-i revad pe copii ei. Din pacate drumul pana acolo nu este deloc scurt, din fericire este bun si usor ca si configuratie. La dus drumul mi s-a parut normal insa la revenirea in Bucuresti parca nu se mai termina, poate si pentru ca am facut un detur prin Iasi si am prelungit totul cu ceva, habar n-am...
Locul si oamenii sunt fantastice in zona, oamenii care imi sunt prieteni acolo fiind cu adevarat deosebiti prin veselia si dragostea pe care o emana.
Intotdeauna am crezut ca nu poti sa-ti umpli cateva zile stand acolo insa m-am inselat amarnic. Suceava se gaseste la 30 de km de casa unde am locuit noi, exista o multime de manastiri frumoase si diferite pe o raza de 100-150 de km, iar cireasa de pe tort este partia de schi si piscina cu spa ce se gasesc chiar in Gura Humorului. Cam atat despre Bucovina prietena cu mine...

Ina, Stefan, Stefan, Ancuta

Foto

Living

Cetatea Sucevei

Hotel in zona

Dupa 10 ani

Sambata ne-am adunat intr-un club din Brasov multi dintre prietenii care faceam in gasca chefuri in timpul facultatii, cam acum 10 ani. Clubul Remember a fost cel care mi-a dat ideea sa sun adunarea pentru ca muzica este cea pe care o ascultam in vremurile acelea. A fost o intalnirea absolut deosebita in care cred ca fiecare a retrait perioada aceea de la 20 si ceva de ani, nu ca asta la 30 si ceva ar fi neaparat proasta. Am primit felicitari pentru idee si m-am bucurat si pentru asta. Mai departe am sa las fotografiile sa spuna ce nu ar putea descrie vorbele mele...

10 motive pentru care sunt recunoscator

Se termina anul asta frumos si urmeaza un altul care simt ca va fi si mai si, iar acum in prag de iarna timpurie ma gandesc la motivele pentru care ar trebui sa fiu recunoscator in viata iar aseara am inchis ochii si mi-am facut lista…

Sunt recunoscator pentru familia mea care ma asteapta acasa in fiecare luna si ceva si care imi raspunde la telefon de fiecare data cand ii sun, pentru mama mea care imi gateste mancarurile cele bune, pentru tatal meu care ma surprinde acum mai mult ca niciodata cand ii vad numele pe ecranul telefonului si caruia i-am citit zambetul pe fata cand l-am imbratisat pentru prima oara; si mai ales lacrimilor bunicii cand ma strange in brate
Mai sunt prietenii cei care ma fac sa ma simt recunoscator cand imi spun ca ma iubesc si cand rad si plang cu mine si cu care ciocnesc din cand in cand un pahar de vorba si de vin. Sunt recunoscator ca sunt atat de multi si atat de…oameni si ca ma fac sa simt ca sunt norocos ca ii am.
Si multumesc pentru faptul ca ma trezesc in fiecare dimineata la 7 sa merg la munca intr-un loc ce a incetat sa ma mai enerveze chiar daca a incetat sa ma si motiveze. Ma bucur ca sunt sanatos cat sa merg, sa vad si sa ating si ma bucur ca sunt putin nebun cat sa ma plimb de noaptea pana dimineata, sa dansez un week-end intreg si sa iubesc toti oamenii care imi ies in drum.
Vorbind de oameni, sunt recunoscator ca intalnesc in fiecare zi oameni care imi zambesc, oameni care imi cer uneori un umar si o alinare, oameni care se bucura de o cafea si o vorba buna impletita in doua, oameni care imi spun ca sunt un om frumos, oameni cu care merg la teatru, in parc...
Ma bucur si de femei frumoase care imi spun ca pot sa fac orice sau de femei care nu ma cred ca pot sa imping luna pe coltul de cer pe care il doresc sau de femei care ma tin de mana pentru a le putea da din caldura mea sau de femei care n-au habar ce isi doresc si sunt deosebite prin asta. Sunt recunoscator pentru Mos Craciunul din mine si pentru Duhul Lampii care rasare dintre secrete.
Sunt atat de recunoscator pentru toate lucrurile frumoase care mi se intampla zilnic sau saptamanal, planuite sau intamplatoare. Sunt bucuros pentru cafeaua de sambata la pranz pe soare, pentru concertul lui Tandarica, pentru muzica din telefon, pentru invitatia la teatru, pentru masina de spalat dusa cu greu, pentru ornatul casei in doua duminici de noiembrie, pentru drumul la Humor pe care inca nu l-am facut…
Recunosc ca am mintit in titlu, nu sunt doar 10 motive ci de zeci de ori mai multe si as putea scrie inca pe atatea…

O seara de teatru

Aseara am fost la teatru si am vazut "TV Show" in scenariul si regia lui Mihai Razus. Nu am sa insist pe piesa de teatru in sine care nu mi s-a parut ceva iesit din comun totusi ne-a facut cu siguranta sa radem. A participat pe scena si Vasile Calofir pe care prietenii mei Stefan si Raluca il au de cunoscut in agenda...poveste lunga.

Ce am remarcat este atmosfera extraordinara si curata in "sala" de teatru care este de fapt o cafenea/restaurant cu scena si se numeste...cafeneaua si nu atmosfera...Godot.
Am verificat pe site-ul lor meniul (http://www.godotcafeteatru.ro) ...de spectacole si nu de mancare si am gasit o paleta variata de lucruri interesante care pot sa-ti umple inteligent, cultural si haios atat o dupa-amiaza cu prietenii cat si seara alaturi de o femeie frumoasa.
Noi am fost aseara 11 oameni si ne-am facut rezervare din timp pentru ca altfel nu am fi gasit masa libera. Intrarea a fost 20 de lei de persoana si din punctul meu de vedere a meritat.
Locul are o anumita eleganta si finete pe care numai locurile cu scena o pot avea. Este un paradox ca se gaseste la mica distanta de localuri unde ne betiveam acum cateva saptamani. Ce diferenta este intre camasa alba si tricou...:)