Reciclarea este viata!

  Am inteles modul si importanta reciclarii in Belgia unde daca nu aveai bunul-simt sa separi gunoiul te costa bine la buzunar. A  inceput sa ma doara sufletul cand m-am intors in tara cand aveam o sticla sau un PET si ma duceam sa le arunc in gunoiul menajer asa ca am continuat sa strang gunoaie mai departe.

  De 6 luni adun gunoi si langa biroul de la munca cu tristetea ca nu am vazut alti colegi sa faca acest lucru ci mai mult am vazut plastic in cosurile de gunoi, dovada ca nu au inteles nimic din faptul ca strang sticlele de bere de pe masa cand este cate o zi de nastere. 

  Ca fapt divers, am fost chemat la masina intr-o zi de o colega sa imi dea o punga de sticle pe care le adunase. Fata era foarte entuziasmata de faptul ca imi facea 'cadou' gunoi. Am intrebat-o contrariat ce sa fac eu cu punga si i-am explicat ca daca vrea sa recicleze poate sa o faca si ea.

Doua saptamani de gunoi la munca

  La incaput am aruncat reciclabilele la containerele selective dar am renuntat dupa ce am aflat ca din lipsa de masini sau de organizare firma de salubritate le rastoarna peste gunoiul menajer iar logica reciclarii este incerta.

  Am cautat apoi moduri de reciclat si am gasit ca solutii container special de la Kaufland (se vede mai jos) dar si spatiu special la Metro. Am speranta ca fiind mari companii nu isi permit gafe de imagine si sa duca PET-urile la groapa de gunoi. 

   Mi-as dori ca lumea sa constientizeze cat mai repede faptul ca ne facem noua un bine luand aceste masuri si sa ne salvam de valul de plastic din iarba, cat inca nu ne sufocam. Eu am cam obosit sa strang gunoaie la munca si sa alerg prin oras sa le arunc dar deocamdata nu ma voi lasa. 

  Am incercat sa le explic colegilor cand imi mai dau cate o sticla faptul ca o fac pentru copiii lor si pentru ei, nu pentru mine.  

   Spor la reciclat!!!

Poiana sezon 18

 

3 lumanari

Ritmul perfect

Caut emotie peste tot in jur

Urmaresc atent, privesc, ascult

Inca astept, sper sa descopar

Cevaul ce-as numi ritmul perfect

Poate fi-un sunet langa altul

Ascultate, asezate in magnific sir  

Ce transforma existenta in miracol

Transmit neintrerupte bucurie si delir

Tablou infatisand minune si iluzie

Clipita de lumina imortalizata nemiscata

Declic incremenit pe frumuseatea lumii

Bucurie, desfatare zugravite pe retina

Pot fi cuvinte uimitoare, asezate

Toate in versuri, legate-n dulce poezie

Ce zugravesc duios pasteluri fericite

Umpland euforic inima si ratiune

Mana framanta gingas lutul aramiu
Transforma glia rece cu tandrete
Daruieste lumii vesnic-timpuriu
Geneza creatoare intru voiosie

Fie ca este muzica, priveliste sau poezie

Fie ca le creez, le caut sau imaginez

Ritmul perfect este parfumul patimii mele

Lirism prin pasiune este tot ce imi doresc

We will rock you!!!

Nu poti sa nu fii avut langa tine un radio toata viata ta sa nu fii auzit de un milion de ori cateva dintre melodiile lui. Nu se poate sa nu fii stiut cu ce geniu ai impartit aerul o perioada si cat de tragic-devreme s-a sfarsit talentul lui. Nu poti sa nu te fii dus macar odata la un concert si sa nu te fii trecut fiorii cand toata audienta a cantat la unison melodia de suflet. Nu poti sa fii om si sa nu ti se umple ochii de lacrimi macar pentru o fractiune de secunda cand vezi filmul asta. 

Toate astea vin din Bohemian Rhapsody si din geniul lui Freddie Mercury, unul dintre omenii care a schimbat lumea in timpul existentei sale. Eu am lacrimat, am simtit si fiorii, am zambit si am batut din picior ritmul in seara asta cand am vazut acest film intens despre Regina care ne-a schimbat adolescenta.

Ce-mi place!!!!

The Mono Jacks

  Am fost aseara in Expirat la concert The Mono Jacks. Recunosc ca nu stiu mai mult de 2-3 melodii care suna destul de bine, dintre care "Un sfert de secunda" mi se pare geniala. Oamenii au talent, creeaza (de apreciat avand in vedere ca sunt atatea formatii care canta cover-uri aiurea) dar din pacate la cele mai multe melodii parca au avut acelasi fond muzical de ajunsesem sa nu mai stiu daca este melodia care-mi place sau alta pe care nu o stiam. 

Ma cam plictisisem spre final in acelasi ritm si asteptam sa aud Sfertul despre care scriam mai sus.         Au cantat-o ultima si am cantat si noi odata cu ei. Inchipuiti-va 200 de oameni care canta la unison, pentru ca stiam cu totii versurile, inchisi intr-o incapere nu cine stie ce mare. Uau, au fost cinci minute pentru care m-as duce din nou sa-i vad. Am pus mai jos un filmulet ce seamana oarecum, doar ca prestatia este la exterior si nu are acelasi impact, dar totusi ascultati cum canta oamenii pe fundal...inaltatoare atmosfera, inaltatoare speranta si veselie.

   

Intre Lille de vara si tomnatish Duisburg

   Am inceput asta vara prin a pleace cateva zile la Lille, pana aici nimic deosebit. Mi-am luat ca de obicei bilet de avion, mi-am inchiriat masina si gasit cazare. M-am urcat in avion si iata-ma in Franta via Belgia. Am trecut pe la birou si am ajuns in final la adresa hotelului, unde ma ducea GPS-ul. M-am uitat eu cam mirat prin jur pentru ca nu vedeam nici o cladire care sa semene a hotel, era doar o zona rezidentiala. Am batut la usa adresei respective si iata-mi si cazarea. Mi-a deschis un tip pe la 55-60 de ani zambindu-mi larg. Mi-a cazut fata cand am aflat ca ma cazasem in...gazda. Habar n-aveam ca si la francezi se gasesc chestii din astea, bine, nu se compara nici pretul (90euro cu mic dejun) nici locul. Proprietarii, un cuplu, aveau afacerea asta de ceva ani, el se ocupa 100%, ea lucra in imobiliare. Aveau 3-4 camere cu baie pe care le inchiriasera pana atunci si unor alti romani. 

   Pana la urma sederea a fost dintre cele mai placute, camera de 4 stele (cu tot cu toaleta), amabilitatea la superlativ (s-au trezit la ora 5 cand pleacam la treaba sa imi serveasca micul dejun) iar curticica din spate a servit de locatie pentru o tigara si o bere.

"Hotelul" in care am locuit

   Vineri ne-am intors din Germania, alta deplasare de serviciu, obositoare dar foarte interesanta. Ne-am invartit pe autostrazile nemtesti aproape 1000 de km. Nemtii ne-au intampinat cu respectul si rigurozitatea ce ii caracterizeaza. Din nou zile obositoare incheiate in liniste si deliciu . Am ajuns seara in zona hotelului, ne-am zambit si intretinut cu gazdele, ne-am cazat, am coborat la restaurant, am baut o bere racoritoare de oboseala si am plecat prin zona marginase a Duisburgului. 

   Ne-am plimbat pe strada pe care locuiam pana am ajuns in camp. Pe drum am vazut niste case de un bun-simt extraordinar, toate in aceeasi linie de design de caramida. Oamenii erau in fata casei si supravegheau copiii jucandu-se, ne-au salutat-le-am raspuns, doi jockey isi plimbau caii, cate o masina ici si colo.

   Am mai fost si prin alte parti prin cartiere de genul asta si de fiecare data te copleseste linistea si normalitatea lor, incepi sa zambesti si sa uiti de tristeti. 

Hotel

 Cartierul linistit

Cata pace puteai sa gasesti in toamna nemteasca!!!

 Duisburg in centru 

Orasul

Se vad in zare atat de-amestecate

Lumini si umbre haotic aruncate

Pare un dans cu ritmuri diferite

Un nor de contemplare si de sentimente

Se simt in aer parfumuri jucause

Facute din dezamagire, plamadite din iubire

La ceas de primavara timpurie

Salcamul se-amesteca duios cu iasomie

Privind catre pamant, in ceata conturate

Turnuri nesfarsite alaturate de ruine joase

Contraste ale zilei ce tocmai ni se scurge

Deopotriva din nehotarata viata si din calendare

O groapa isi cauta rostul unei existente

Strapunge roca dura, patrunde strada rece

Fisura in armura omului din mine

Sapata-n straturile ce m-ascund de lume

Melanj de sunete, este amestec de culoare,

Lumina si intuneric deopotriva este

Orasul populat neincetat de contradictie

O fiinta ce respira viata prin pasiune...

Un gand isi striga nasterea si creste ...orasul sunt eu!!!

Oradea, centrul din vest

 Am trecut in vara in vizita cateva zile prin Oradea, am vrut sa vedem minunea din vest. Minunea este acolo, la locul ei cum se vede si in fotografii. Centrul Oradei arata atat de ...budapestian. Cladiri vechi renovate, strada la locul ei. Verde si apa poti sa gasesti intr-o zi de vara  si sa le imbratisezi racoarea. 

  Am locuit la un hotel fara staif la doua strazi de centru si am incercat sa vedem tot. Orasul nu impresioneaza vizual dar aici vei gasi malul verde al Crisului Repede unde se aseaza tinerii la o sticla de vorba si batranii la un apus de soare. Tot aici vei gasi Nymphea, un parc acvatic care poate fi interesant dar mai cu seama trebuie sa vizitezi cetatea Oradei si turnul primariei care vegheaza de la inaltime, maiestuos,  asezarea.

Palatul Vulturului Negru

 Cateva opere de arta ale tinerilor oradeni

 Teatrul de stat Regina Maria

 Vedere din Piata Unirii

Turnul primariei

Piata Unirii din turn

Crisul repede si sinagoga Sion

Apus peste Cris

  Oradea este unul dintre orasele din Romania despre care nu stii cu adevarat ca exista, mai ales daca vii din alta parte a tarii dar care iti poate da un puls de normalitate si liniste. Cum admiratia trece prin stomac nu poti sa nu mananci la restaurantul lui Adrian Hadean, MEATic.