Raiul pe care il iubesc/urasc

Sa incepem prin a caracteriza termenul de "Rai". In opinia mea Rai caracterizeaza un loc ipotetic sau real, un loc ce se apropie de idealul fiecaruia. Cred ca Rai-ul nu este acelasi loc pentru fiecare dintre noi...in fine...intelegeti voi.

Intr-un fel logic eu am gasit locul care se apropie cel mai mult de Rai-ul meu. Ce poti sa-ti doresti in viata mai mult decat un loc inverzit locuit de niste oameni in general atenti, draguti si civilizati. Vorbesc de un loc plin de posibilitati. Sigur ca veti spune ca in Rai nu mai cauti posibilitati:). Vorbesc de Belgia desigur. Ce v-am descris este Belgia care face sa tremure jumatate din inima mea. Cealalta jumatate insa este rece sau mai rau se strange putin. Iubirea adevarata o simti insa din toata inima, nu din jumatate. Ura vine din jumatate de minte si din cealalta jumatate de inima. Dupa cum vedeti nici mintea nu-i intreaga. Cele doua jumatati spun doua lucruri: "Esti singur!"-inima si "Este locul tau aici?"-mintea. Macar inima stie ceva, mintea pune doar intrebari tampite. Urasc partea mea de Rai pentru ca nu am cu cine sa o impart, cineva cu care, impreuna, sa ne minunam de toata frumusetea din jur, credeti-ma este pentru toti.

Ultima jumatate de minte sta ca proasta si "gandeste" razboiul asta si nu se hotaraste de ce parte este. Cred ca prefer inima, macar stie ce vorbeste...sau nu?! (asta era mintea) :).

De fapt cred ca Rai-ul este in noi...asa ca sa fiu filozof, doar ca nu ma hotarasc ce naiba vreau...

Ultimul cartus...

...sau cum a trecut ultima zi de concediu. De fapt ultimul cartus a fost mai degraba glontul de aur si asta nu pentru ca as fii vanat niste varcolace :), cu toate ca as fi facut-o....in fine :D. Ultimul cartus a intrat pe teava ieri la 4 dimineata cand ne-am trezit sa mergem la mare. Eram deja in Bucuresti si prietenii mei de aici avusesera aceasta idee, de a da o tura pe "litoralul" romanesc. Ne-am urcat cinci in masina si la 8:30 eram in Saturn. De ce Saturn va veti intreba, ei bine pentru ca stiau ei o terasa unde urma sa mancam bine la pranz. Bine pe naiba, si scump pe deasupra. Asta este, bine ca n-am mancat prost mai multe zile la rand :).

Rasaritul l-am prins pe drum

La Saturn vanzoleala mare

Ne-am hranit cu privelistea ca mancarea...

Mai departe am plecat in deplasare la Mamaia. Am zis bine in deplasare ca noi eram printre putinii care am folosit prosopul ca mijloc de sprijin si nu padurea tropicala de "ciuperci". Putem insa sa ne laudam ca am stat pe plaja de la Iaki, ce naiba o viata avem ca plaja...:D

Nu era mingea ei...

Ovidiu-Laura-Raluca-Stefan (dinspre mine spre infinit)

S-a lasat si seara din pacate am mai mancat ceva, la fel de scump dar mult mai bun. Ne-am strans catrafusele si la 10 am rupt-o la drum.

Acum, inainte sa fug spre Belgia ma gandesc cum sa fac sa mai ajung in w-end inapoi. Incep bine nu...?! Salutare Romania oriunde te-ai afla :)

Una rece alta calda...

Am zis azi sa fac ceva poze la Belvedere, pentru cei neavizati este vorba de o parcare care se gaseste pe drumul spre Poiana. Este genul de loc in care noi brasovenii si nu numai aduceam fetele seara sa le impresionam, sa le furam o sarutare sau mai stiu eu ce...:D. M-am dus pana acolo sa vad o priveliste minunata a Brasovului. Este drept ca nu m-a ajutat nici soarele dar nici smogul care pluteste deasupra orasului dimineata...

Ei bine asta era inainte. Acum s-a dus dracului tot. Cum zicea cineva LULA romantism, LULA natura. Au aparut intre timp imbecilii cu vile si dumuri si cretinii cu Q7 si hoteluri si ale dracului de macarale.

Macar am schimbat doua vorbe cu niste bucuresteni simpatici care m-au facut sa sper ca mai avem o sansa...LULA! Una rece.
Acum vine aia calda. Cand am coborat dinspre Poiana am vazut un fel de maraton in parcul din Livada Postii. M-am oprit si m-am dus sa vad care-i treaba. Era un eveniment umanitar cu strangere de fonduri pentru bolnavii de cancer de la asezamantul Casa Sperantei. Participantii la maraton sustineau moral o persoana cu astfel de probleme.

Din pacate in tembelismul meu am reusit sa ratez toate contactele in poza: adresa pe net si numar de telefon, insa daca vreati sa gasiti totusi site-ul puteti cauta "Hospice" si va descurcati voi.
Erau si mesaje ale alergatorilor catre cei dragi:

M-a emotionat un astfel de eveniment la care am vazut o multime de oameni entuziasti si care vroiau sa faca ceva pentru cei de langa ei.
Mai avem o sansa. Una si cu una fac doua...

Perna

In asta noapte m-am trezit
M-am ridicat si am privit
La perna cea de langa mine
Ce neatinsa se mai tine

Se crede ea cea prea curata
Nu vrea sa fie sifonata
De o suvita, de-un capsor
De vreo copila, vreun odor

O perna prea-ncapatanata
Ce egoista ne-ncercata
De-o vreme-ncoace nu mai pot
Sa o conving, e chiar de tot

S-aduc pe ea in miez de seara
Un cap de inger, sa apara
Un par valvoi ce la-ntamplare
Sa se aseze cand in zare

Rasare luna sus pe cer
Tacerea cade ca reper
Al noptii lungi ce ar urma
Din viata pernei, singura

Un lucru insa ma intreb
Caut acum sa inteleg
Oare nu stiu perna s-aleg?
Cat de departe sa mai merg?

Ca perne eu tot am schimbat
Am incercat si am luptat
Eu o concluzie tot trasei
Da, vina este doar a pernei.

Bucuresti -ziua 4

Sar direct la ziua 4 pentru ca inca o povestire despre Fire sau diverse intalniri nu cred ca mai intereseaza pe nimeni iar poze interesante au lipsit cu desavarsire.

Cu toate ca in general va stiti Bucurestiul cap-coada eu am zis ca ar fi interesant sa subliniez un pic latura frumoasa si poetica, macar arhitecturala a acestui oras pe care eu il consider deosebit prin micile minuni pe care le tine ascunse atat de dibaci dupa locurile gri atat de vizibile.
Astazi, fiind in continuare in concediu mi-am tras pe mine pantalonii scurti de turist, mi-am arborat zambetul fara griji, mi-am incarcat bateria la aparatul foto si la mp3 si am luat-o pe jos pe traseul Muncii-Unirii-Calea Victoriei-Piata Romana-Unirii din nou-Piata Alba Iulia cu capat la Municii.

Zona Capsa

Bisericuta de la Piata Palatului

O curajoasa imbinare arhitecturala care a starnit numeroase controverse: mie imi place la nebunie

Atheneul tuturor romanilor

La portile Olimpului

Bucuresti -ziua 1

Am ajuns joi la capitala. Am gasit-o la fel cum o stiam: aglomerata, prafuita, plina de contraste. Din fericire am gasit aici si oamenii care m-au facut sa trec peste toate lucrurile negative si care m-au determinat sa iubesc Bucurestiul. Am auzit de multe ori intrebarea "Esti nebun, cum poate sa-ti placa Bucurestiul?!" Ei bine mie imi place, are un farmec al lui si daca poti sa vezi jumatatea plina a paharului poti sa apreciezi acest oras.

Evident am facut ceva poze. Din pacate nu am apucat sa trec prin vreun parc asa ca am pozat farmecul strazii, ziua si noaptea.

Putin Teatru National

Au inceput sa ma pasioneze stalpii de iluminat

Cine se poate lauda ca are destula dragoste :)?!

Ase-ul in spectacolul strazii

Bila este la locul ei :P

Bucuresti pe pereti

Executat foc de voie :D

Lentila se aburise putin spre dimineata :P

Brasov "pur si simplu"

Am asteptat atat de mult sa ajung acasa incat ar fi nedrept sa nu pun niste poze cu Brasovul. Am luat-o azi la picior cu aparatul si iata ce a iesit:

Parcul central

"Aro Palace" zone

Un festival de bar

Piata Sfatului

Biserica Neagra

Teatrul dramatic

In incheiere nu-mi ramane decat sa va invit sa vedeti Brasovul in toata splendoarea lui sieventual sa beti o bere si cu mine:) .

Paradoxul

De-acasa iata-mi vine-acum
Un mic poem ca depedrum
Sa scriu sa pun aici pe blog
Pentru ce-mi bate inima zalog

Dorinta mi s-a ndeplinit
La pragul drag iata-am sosit
Un vis atat de indelung...
sa izbutesc dorul s-alung

Ce paradox mi-e visu-acum
Intors din lume, depedrum
Sa ii gasesc schimbati atat
Pe dragii mei ce n-au putut

Sa vada-n mine cine sunt
Un calator adus de vant
Un om plecat la drum intins
Ce se intorce in adins

Sa vada unde a crescut
Unde-a furat primul sarut
Unde-a iubit intaia oara
Si a muscat din cea mai dulce para

Dar timpul a uscat copacul
De frunze, pere a uitat saracul
Iar sufletul e-acum pustiu si rece
Iara tristetea parca nu mai trece

Cum am gasit acum acasa
Un loc strain ce doar ma lasa
Sa-mi strang in brate neputinta
Uitarea, intristarea si dorinta

Toate aceste simtaminte
Ce transformate in cuvinte
Din vis, cosmar traiesc acum
Si scriu aici in depedrum

Ce paradox imi este fiinta
Ce nimicita mi-e putinta
Sa pot sa ma salvez acum
Sa ard iubirea, s-o fac scrum.