Metallica la Moscova - libertate si muzica

Incredere in sine

Interesant: daca tu nu crezi in tine nimeni nu o va face!!!
O incurajare lipita pe oglinda citita in fiecare dimineata, o scrisoare scrisa catre tine in care iti lauzi realizarile pot face minuni... SUCCES!!

Reciclarea este viata!

  Am inteles modul si importanta reciclarii in Belgia unde daca nu aveai bunul-simt sa separi gunoiul te costa bine la buzunar. A  inceput sa ma doara sufletul cand m-am intors in tara cand aveam o sticla sau un PET si ma duceam sa le arunc in gunoiul menajer asa ca am continuat sa strang gunoaie mai departe.

  De 6 luni adun gunoi si langa biroul de la munca cu tristetea ca nu am vazut alti colegi sa faca acest lucru ci mai mult am vazut plastic in cosurile de gunoi, dovada ca nu au inteles nimic din faptul ca strang sticlele de bere de pe masa cand este cate o zi de nastere. 

  Ca fapt divers, am fost chemat la masina intr-o zi de o colega sa imi dea o punga de sticle pe care le adunase. Fata era foarte entuziasmata de faptul ca imi facea 'cadou' gunoi. Am intrebat-o contrariat ce sa fac eu cu punga si i-am explicat ca daca vrea sa recicleze poate sa o faca si ea.

Doua saptamani de gunoi la munca

  La incaput am aruncat reciclabilele la containerele selective dar am renuntat dupa ce am aflat ca din lipsa de masini sau de organizare firma de salubritate le rastoarna peste gunoiul menajer iar logica reciclarii este incerta.

  Am cautat apoi moduri de reciclat si am gasit ca solutii container special de la Kaufland (se vede mai jos) dar si spatiu special la Metro. Am speranta ca fiind mari companii nu isi permit gafe de imagine si sa duca PET-urile la groapa de gunoi. 

   Mi-as dori ca lumea sa constientizeze cat mai repede faptul ca ne facem noua un bine luand aceste masuri si sa ne salvam de valul de plastic din iarba, cat inca nu ne sufocam. Eu am cam obosit sa strang gunoaie la munca si sa alerg prin oras sa le arunc dar deocamdata nu ma voi lasa. 

  Am incercat sa le explic colegilor cand imi mai dau cate o sticla faptul ca o fac pentru copiii lor si pentru ei, nu pentru mine.  

   Spor la reciclat!!!

Picasso in vizita la Cantacuzini

In week-end-ul recent incheiat am avut sansa culturala da a ma intalni cu opera lui Picasso in cadrul unei expozitii desfasurate la Castelul Cantacuzino de la Busteni. Cu astfel de sanse realizezi cum treci  in viata pe langa o multime de lucruri interesante.

”Que Viva Picasso”

Castelul in sine este un loc extrem de frumos construit de o familie extrem de bogata si de influenta la vreamea respectiva. Intre timp castelul a fost retrocedat catre mostenitori si vandut catre noii proprietari care organizeaza la acest moment o multime de evenimente culturale. Afara isi desfasoara activitatea si o cafenea (inchisa in timpul vizitei noastre) a carei terasa am fotografiat-o pentru ca era foarte pitoreasca.

Pragatiri pentru un concert ce avea loc sambata.

Expozitia lui Picasso a inclus 120 de gravuri si litografii gestionate pe mai multe teme sau directii: influentate de diversi scriitori(Tristan Tzara), dedicate prietenilor (Jean Cocteau)

Uau!!!!!!!!

Ritmul naturii

Stau amandoi fata in fata, iar el o priveste insistent fara sa o scape o clipa din vedere. Ii urmareste fiecare amanunt cu atentia unui insetat care priveste curgerea apei inainte de a se cufunda in ea. Isi doreste sa spuna ceva inteligent inainte de a…
- Din momentul in care te-am vazut nu m-am mai putut gandi la altceva decat…la tine. Mi-am intiparit adanc in memorie formele tale, imbujorarea ta proaspata...

Se opreste si asteapta o reactie, ea sta nemiscata si nu ii spune nimic. Il deruteaza complet, spera sa auda orice, sa vada un semn, o aprobare sau...orice. Sta nemiscata si tacuta ca la inceput, pare ca nici macar nu il priveste. Nu mai poate sa se opreasca acum, a spus prea multe…

- Din momentul in care te-am vazut am stiut ce vreau de la tine. Te doresc cum nu am mai dorit nimic in viata mea pana la tine. Vreau sa te “devorez” la fel cum prezenta si tacerea ta ma “devoreaza” pe mine in interior. Vreau sa vin mai aproape de tine, sa iti simt gustul primavaratic.

Din nou se lasa tacerea, ea tace si nu schiteaza nici un gest…

- Stiu ca am gresit, stiu ca am ritmul meu, mi-as fii dorit sa fii fost altfel dar…asta-s eu. Vrea insa sa stii un ultim lucru: vei fii a mea indiferent de cat timp va fii nevoie, iti promit asta…

....Capsuna mea :)))))

Cu un mar si o melodie...se face primavara!

Azi chiar m-am trezit ca am o zi de cacat asa fara nici un motiv. Nici nu am muncit cine stie ce, nici nu ma roade vreo problema deosebita, nici macar nu s-a intamplat mare lucru, pur si simplu nu se legau lucrurile.
Aici intervin prietenii uneori fara sa isi dea seama si fac minuni fara nici macar sa zica o vorba iar asa te schimbi cel mai bine, cand nu este nevoie sa te convinga nimeni ca totul e ok si ca ai de ce sa zambesti, ci mai ales cand iti dai tu seama singur.
Dragos, "Colegu' cu aparat foto", a trecut pe la mine pe la birou, asa, cam dupa pranz si mi-a lasat o farfurie cu niste felii de mar. Parca m-a aprins deodata, parca a invartit cheia in contactul motorului meu diesel...stiti voi porneste mai greu.
Ceva mai incolo, tot Dragos imi zice: "Auzi, nu vrei sa-ti pun o melodie, sa-mi spui daca iti place"...

Trecand peste faptul trist ca este Laura Stoica, melodia este divina, iar atmosfera din videoclip revigoranta, asa ca...traiesc o noua zi...in aceeasi zi. Merci Dragos! :)

+2

Astazi au trecut 2 ani de cand am deschis pravalia Alboodepedrum si trebuia sa zic ceva despre chestia asta, trebuia sa trag o concluzie. "Depedrum" incepe sa mearga de-a busilea dar trebuie sa vedem cum va fii cand va iesi cu prima fata asta pe la 15. As vrea sa spun ca blogul acesta mi-a schimbat viata dar de fapt mi-am schimbat-o singur, pentru ca doar singuri ne influentam existenta. Se apropie si aniversarea de 2 ani in Belgia, vine cu repeziciune si va trece si mai repede, asta pentru ca nu prea conteaza.

Anii acestia, ma refer la cei petrecuti in Belgia au insemnat pentru mine o experienta fantastica, umana in cea mai mare masura, gandindu-ma la multimea de oameni care mi-au trecut prin fata si viata si care m-au facut mai bogat cu cel putin un zambet.

La randul lui blogul mi-a dat ocazia sa cunosc oameni atat de minunati si sa ma cunosc si pe mine intr-un fel si sa ma exprim...altfel.

Ideea este ca timpul trece dar nu trebuie lasat sa-si faca de cap, ci, ma gandesc eu ca ar trebui sa-l folosim si sa ne facem de cap la sanul lui.

De fapt in final acest post nu este o concluzie ci mai degraba un "Bine ai venit!" si un inceput de drum nou si altfel, verde si albastru in loc de alb, gri si negru.

"Suflet drag" mi se pare cel mai potrivit acum de vreme ce "Drum spre tine..." invita la o cana de ceai.

A venit toamna...

A venit toamna cum spuneam, asa ca melodia lui Chris Rea se potriveste...

...pe perna mea