luni, 18 iunie 2012

Summer of 12: Operatiunea BT

  Vineri dimineata am plecat cu Ina spre marea inghesuiala numita Mamaia, la 12 eram deja acolo, la 2 deja pe plaja. Drumul a fost lejer, doar era vineri dimineata si oamenii normali munceau la ora aceea, oricum inghesuiala nu s-a aratat decat mai spre seara. Prilejul cu care ne-am dus intr-un loc cum este Mamaia, pe care in mod normal l-as evita s-a numit petrecere Banca Transilvania. 
  Programul de zi a fost unul lejer: mancat, plaja, mancat, plaja, mancat, nimic pecial aici. Seara insa lucrurile ni s-au aratat altfel. Transilvania a organizat vineri o petrecere in Cucaracha, petrecere la care au participat cica 10% din angajatii din tara si a fost o inghesuiala de a trebuit sa stam o perioada pe plaja pentru ca in incinta clubului nu era loc sa te misti. Nici de baut nu a fost mai simplu pentru ca iti lua o jumatate de ore sa iti cumperi ceva de la bar. Oricum a fost interesant sa vezi cum petrec "bancherii" nostri :). La 5 deja era racoare afara si fierbinte in creerii nostri asa ca ne-am dus la hotel.
  A doua seara a fost o alta seara Transilvania, de data asta la Savoi, cu atmosfera intretinuta de Fly Project plus mancare si bautura. Sucursala Unirii s-a deplasat de data asta in Grande Comandante la Navodari si a fost mult mai fain. Am scurtat seara pentru ca vroiam sa plecam a doua zi dupa pranz si am ajuns acasa dimineata pe la 4. Comandantul din Navodari are aceeasi muzica faina ca si cea din Bucuresti insa are marele atu ca se gaseste pe plaja si este alta atmosfera.
  Duminica a fost zi scurta cum spuneam si dupa masa de pranz am plecat spre Bucuresti unde am ajuns destul de repede pentru ca traficul a fost foarte lejer.   

Ciupercute-ciupercute

Spre plaja

Hotelul-prelata

Priveliste minunata, camera insorita :)
 

luni, 4 iunie 2012

Validation

Ai cei mai frumosi ochi pe care i-am vazut...arati atat de bine astazi...hainele ti se asorteaza atat de bine...emani atata energie...




Simplu nu-i asa!?

Poate maine...

Am plecat vineri spre casa si culmea am si ajuns, dupa mai multe ore decat imi planificasem dar asta e...am ajuns. Ai mei ma asteptau ca de obicei, nimic nou in asta dar oricum e bine de spus. Discutii in familia Albu cum ne caracterizeaza atat de bine, sau poate cum ma caracterizeaza, nimic nou nici aici...
Sambata nu a fost nici ea deosebita, ceva activitati cotidiene, am dat refresh relatiilor familiale, standard mie, cumparaturi cum spuneam, totul comun. Oricum aveam o stare nu prea roza, dar se mai intampla...
Observati comun, standard, nimic nou, stare proasta, de obicei, discutii...plictisitor.
Nu stiu nici acum ce se intampla sau ce s-a intamplat de am uitat tot ce am scris un rand mai sus. Nimic nu a mai fost stari, obicei sau discutii, nimic nu a mai fost banal, de fapt nu ma mai gandeam la nimic, asta stii sa faci cu mine asa de bine. Nu iti fac complimente cat ar tebui... nici nu am cum sa-ti fac pentru ca tu esti complimentul meu. Provocare este numelul tau si incapatanare prenumele si stii pana si tu cat de incapatanata esti, si schimbatoare, si nu ...a mea. Parca as fi in priza, alimentat continuu, cu mici momente de pauza cand ma enervezi cumplit cu incapatanarea ta, insa nu ma lasi o secunda sa trag aer in piept si nici nu am nevoie sa o fac pentru ca totul este natural si eu sunt la fel. Cat incerc sa nu ma indragostesc ...din nou, insa nu reusesc sa iti uit albul ochilor pe intuneric si nu pot sa alung senzatia pe care o simt pe spate...mana ta. Si incerc in continuare sa nu insemne mai mult decat esti deja si nu stiu cat reusesc, poate maine...
Vin  din oras, iar in Bucuresti...berea este la fel de rece cum am lasat-o vineri si are acelasi gust mai ales in haita. Chiar asa, are acelasi gust?...poate maine...