joi, 9 ianuarie 2020

Geamantanul prafuit!!!

Revad aievea, prin vis, ziua de ieri
Resimt mana ta calda pe umerii-mi grei
Re-nvie acum vocea ta clara din tracut
In ureachea-mi atunci surda, o ascult

Iti simt rasuflarea ce a fost candva
Cand imi dadea putere alaturi de a mea
Pasii tai ce vin in urma pasilor mei
Si-mi corecteaza mersul poticnit de ieri

Privirea-ti binevoitoare, calda si curata
Ma-ndeamna sa fac o incercare curajoasa
Si gura ta zambeste si prin asta-mi spune
Ca stiu, ca pot, ca sunt a ta vesnica minune

In prag de toamna, te-ai ridicat si ai plecat
Cand pe umar, dragostea in ranita ti-ai luat
Si mi-ai lasat despachetat pe prispa casei
Un geamantan greu, plin ochi cu-amintiri

Nu stiu, nu inteleg, de ce nu ai privit in urma
Macar odata, dinspre orizont, inainte de a disparea
Sa-mi vezi tristetea cum lucea jilav in ochi
Si mana-ntinsa, tremuranda, te chema-napoi

Amintire a ramas din tot ce-a fost senin
Hei mama, asculta-ma tata, din nou va chem
Va multumesc pentru tot ce-am trait atunci
Cred ca a venit momentul sa ne iert pe toti.