luni, 20 iunie 2011

W-end

Seara la 12 noaptea zburam ca vantu’ si ca gandu’ dinspre Unirii spre Muncii pe jos. Tocmai incheiasem un week-end plin de evenimente, fain cum ii sta bine unui week-end.
Vineri seara am mai “rupt” o pereche de “galosi” pe un ring de dans prin centru vechi atat de “fitzos” acum, plin de oameni frumosi cu priviri goale.
Sambata dupa recuperare am dat o tura prin Herastrau la plimbare, soare, verdeata si o bere. Seara ne-am facut loc de o limonada in acelasi centru vechi plin de praf, de inghesuiala si de un oarecare farmec gaunos.
Duminica a fost ziua simpatica in care ne-am intrecut la o "suta de sezloange plaja” pe malul unei piscine micute din Bucuresti. Am mancat ceva in timpul zilei, iar seara ne-am dat in stamba la inca o bere in “Valea Regilor”.
La plecare era vreo 23:30 si mi-era un somn de picam si m-am gandit sa merg pe jos pana acasa prêt de 30 de minute sa ma recoresc. Mi-am pus in urechi castile cu muzica si deodata mi-a sarit somnul ca prin farmec, ascultam niste Toto Cutugno destul de ritmat. Cu noua atitudine dansanta pulsandu-mi in vene am pornit in mars vesel spre casa : imi venea efectiv sa dansez :). Pe drum, printre santurile sapate, praf, masini trecand am vazut marsaluind la randu-le vreo doi gandaci negru-luciosi de dimensiuni impresionante si vreo doi indragostiti care se imbratisau la momentul in care muzica lui Toto devenise mai lenta in urechea mea.
Intr-un final am ajuns si in patul meu de imprumut gandindu-ma la ziua de luni care se apropiase destul de mult.


Concluzie: Daca muzica nu e nimic nu e...

vineri, 3 iunie 2011

Din nou acasa

“Ai grija ce-ti doresti pentru ca ti s-ar putea intampla”, eu as completa ca "ti se va intampla cu siguranta".
Vineri am luat avionul care ma aducea din Belgia. Cu “arme si bagaje” m-am trezit in “paradisul” de la Baneasa pe la 11 noaptea.
Sambata tura pana acasa, intalnit neamuri, intalnit prieteni, intalnit...toata lumea. Duminica eram inapoi in Bucuresti ca déjà aveam programare luni... la munca.
De atunci prestez zilnic la munci in Rahova cu drag si spor. Am inceput sa profit de avantajele de a locui si munci in Romania: programari de week-end-uri libere, liniste dinspre telefon, vizionari de prieteni uitati in negura timpului, locuit intre prieteni.
Lucrurile arata promitator si par ca s-ar putea imbunatati. Am trecut de faza de “Drum bun!” Belgiei si am ajuns la “Bine te-am gasit!” dedicat Romaniei.
Deocamdata atat dinspre noua aventura veche, depedrum-ul are un nou curs acum.