Ce-mi place!!!

Lately words are missing from now on Vanished in the haze of love gone wrong There's no future, there's no past In the present, nothing lasts

Ultima zi de intuneric, primul an de singuratate!

   Este o perioada tare tulbure, toata lumea stie si simte lucrul asta. Oamenii sunt prosti si vor fi si mai rai pe masura ce trece timpul. Lumea vrea tot, ca de obicei, tot de la ceilalti: sa fim sanatosi, fericiti, bogati, eventual si iubitori, doar ca este responsabilitatea altora, a celorlalti, nu a noastra. Asa a fost intotdeauna si nu se va schimba nimic nici de acum incolo…poate doar ne vom spala mai mult pe maini !
   Din nou se vorbeste despre bani, aprope doar despre bani …si despre boala. Antreprenori, analisti, finantisti sunt amestecati cu medici, paramedici, ministri, eventual si vraci. Banii sunt estimari, mortii sunt cifre, ne uitam dupa orice informare care sa ne incurajeze ca moartea asta nu este pentru noi, …nici saracia.
   Cat a putut decade religia reprezentata atat de fals de biserica. Ma repugna oamenii astia imbracati in sutane care nu par sa aiba nici un fel de sentiment, inclinatie catre rolul lor si alta menire decat sa adune nimic. Cat de reci si cinici sunt oamenii astia care umbla cu mana intinsa pentru ultimul ban, nu pentru sentiment cum ar trebui.
   Picatura de decenta care apare ici si colo de la medic, preot sau fiinta umana vine sa coloreze tabloul asta sumbru cu care l-am asteptat pe Isus. Oare am primit lumina anul asta?! 
Macar asta ar trebui sa lamurim inainte de ziua de maine!
Hristos a inviat aici jos, draga mea bunica,…pentru prima data fara tine !

Timp

Daca este ceva ce s-a schimbat odata cu nebunia declansata deunazi este perceptia timpului sau mai bine zis perceptia lipsei timpului. Este un alt univers in care timpul a disparut, in care nu mai este nevoie de ceasuri sau de zile ale saptamanii. Eu exist in aceast gol temporal dar il am in acelasi timp in mine. Sunt acelasi om dar ma simt diferit odata cu situatia. Ma simteam cumva vinovat pana de curand pentru ca nu aveam o extra ocupatie, pentru ca nu cresteam un copil sau cultivam o gradina. Acum imi dau seama ca de fapt pot fi in acelasi timp norocos, nu pentru ca nu am anumite responsabilitati ci pentru ca pot sa simt aceasta schimbare de paradigma a existentei mele.

Este pentru prima data in viata cand nu ma simt grabit, repezit pentru ca nu simt presiunea orelor, presiunea punctualitatii, nici o presiune. Nu cred ca am invatat sa « fac rabdare », cu toate ca lucrul acesta se va vedea la revenirea la normal, dar cred ca pot sa inteleg acum de unde vine graba, din conditionarea de timp pe care am invatat sa mi-o aplic singur.

Nu as fi ales situatia asta daca cineva mi-ar fi dat « sansa » sa raman voluntar acasa, daca as fi avut optiuni as fi ales altfel, m-as fi simtit inutil. Bula de timp nu va dura insa, nici nu vreau sa dureze, totusi, instinctual, am avut sansa sa descoper aproape o noua « dimensiune » .

The Words

Trei povesti despre cuvinte. Oameni, vietile si cartile lor.

#Rezist

  Este pentru prima data cand nu imi mai pasa cum trece timpul, doar sa treaca. De fapt este putin diferit, as vrea sa fac orice mai mult decat sa ma uit la tv. Timpul nu se mai masoara in zile, zilele astea, nu mai stiu in care parte a saptamanii ma aflu, nici nu-mi pasa. Am responsabilitati simple, in afara de a face cumparaturi, imi spal hainele de casa si ma lupt cu praful. Nici vorba de mers la serviciU, doar este ilegal.

  Incerc sa fug de stiri, in casa sunt bine si orele intre trezire si culcare trec, surprinzator, foarte repede. Am planuri pentru vara asta: sa scot sezlongurile afara, sa-mi beau cafeaua la aer. Ma oftica faptul ca vine vara si nu pot sa ies cu bicicleta, sa vad mare, iubesc vara si marea.  

   Am apelat la atuul anitiplictiseala, am facut primul puzzle, mai am vreo 5-6.

  Am vazut la tv zilele trecute faptul ca oamenii fac donatii pentru a ajuta spitalele si statul sa treaca peste criza asta, ca se cumpara medicamente si materiale si mancare pentru doctori. Nu pot sa nu ma intreb cum va fi dupa criza asta, dupa ce romanii platitori de taxe vor scoate din rahat unele spitale, conduse de politicieni care au dat bir cu fugitii. Ma intreb daca ii vom lasa sa faca la fel, daca smecherii se vor intoarce si vor conduce din nou sanatatea sau daca ii vom arde pe rug. 

  Bucurestiul este gol si este civilizat astazi si va ramane asa multe saptamani, iar eu voi continua sa stau in casa si voi incerca sa uit lumea...