vineri, 10 ianuarie 2014

Jurnal de proprietar

Cine ma cunoaste stie ca sunt un tip « calculat », daca este unul mai prieten zice ca sunt zgarcit, eu zic ca este doar invidios…in fine nu este neaparat despre asta vorba.

Cap 1. Preludiu
Acum vreo 6 luni am zis ca trebuie sa ne luam apartament de doua camere, da’ n-aveam toti banii. Cand zic toti banii vreau sa zic ca acum suntem in tandreturi cu vreo doua banci. Primul pas a fost sa mergem pe la vreo cateva targuri imobiliare pe la Casa Poporului. Am zis noi asa pe mintea goala ca ne permitem un noua’j de mii maxim. Am luat cateva pliante care sa se incadreze si ne-am uitat care banci sunt mai interesante. Intr-un final am ajuns la Kiwi Finance care sunt niste consilieri financiari « pe felie » cu niste banci grecesti. Am verificat si erau ok conditiile, asa in mare.
Intre timp la sfaturile parintilor cu copii dintre prietenii nostri ne-am sucit catre o camera in plus, iar uitandu-ne la simulari de rate am coborat maximul la un optzeci de muritori de foame.

Cap 2. Cautare
Am umblat vreo 4-5 luni in cautari. Ne doream undeva cat mai in centru pe banii astia, cat mai mare, cat mai jos, cat mai verde si cat mai nou…normal. Am batut toate ansamblurile imobliliare noi cu preturi de bun simt, in zone acceptabile si cateva apartamente vechi. Am tras urmatoare concluzii :
1.       Apartamentele vechi sunt mici si…vechi frate, in blocuri vechi, in zone inghesuite si in intersectii
2.       Bucurestii Noi este plin de tigani.
3.       Ansamblurile din Baneasa sunt ori goale(Felicity), ori scumpe(Greenfield), ori goale-scumpe
4.       Unii cer niste preturi la Baba Novac si Mihai Bravu de te crucesti
5.       Totul se negociaza, unii mai mult ca altii
6.       Metroul este esential (cam stiam inainte de a incepe)
7.       Unii au cumparat apartamentele pe care le vindeau acum la niste preturi…uau (ghinion)
8.     1000 euro/mp este pretul in general, doar ca lumea se joaca cu mp-ul : util/construit, cu balcon/fara asa incat termenul de comparatie nu este intotdeauna acelasi

Cap 3. Finala
Au ajuns in finala doua ansambluri noi diametral opuse : unul in Baneasa altul pe Basarabiei. Primul mare, linistit, frumos, mediocru construit, izolat, IEFTIN si al doilea mai mic, in miezul orasului, la metrou, construit mai bine, SCUMP. Am renuntat la primul dupa ce pornisem operatiunea, de frica parerilor de pe net care se cam potriveau in realitate. A ramas al doilea care era scump

Cap 4. Start joc
Al doilea este alesul,  mai jos pretul, mai mic apartamentul si asta a fost. Acum mingea era la Kiwi si banci in teren. Am umblat cu actele la care nici nu te gandesti, cat pe ce sa ratam, dar n-am ratat. Cu cateva zile inainte de Craciun a venit si mosu’ si asta a fost ultimul cartus. Am invatat ca in afara de cheltuielile pe care le-am anticipat sunt o multime de alti bani de « aruncat » care insa prin comparatie cu cea de 30 de ani sunt maruntisuri :
1.       Actele notariale de cumparare si ipoteca sunt aur
2.       Rata de schimb
3.       Agentie
4.       Asigurare peretilor
5.       Impozit
6.       ….
Cheltuielile continua …

Cap 5. Ne pregatim …
Nu ne-am mutat deocamdata ca trebuie curatat si carat. Nu am curatat pentru ca trebuie reparat. Dezvoltatorul trebuie sa mai repare niste maruntisuri. Am zis ca nu era cazul sa insistam anul trecut de vreme ce erau aproape sarbatorile asa ca am sunat anul asta. Oamenii astia de la care am cumparat cu un purcoi de bani niste pereti, oscileaza acum intre nesimtire-sictir si promisiuni aruncate peste umar. Asteptam, sunam si ne rugam sa termine sa prinda trei lemne in perete si sa agate o usa in balamale si se misca cu viteza melcului turbat.
Astazi ar trebui sa fie gata si mie imi e frica sa sun sa nu-i deranjez :), vedem diseara.

Cap 6. Ianpoi in viitor...cu casa
Este déjà Februarie si noi ne-am mutat. Invatam acum pe ce parte este lumina sau clanta usii de la baie, pe intuneric, dimineata. A trecut setul asta de draci si il asteptam pe urmatorul ne bucuram de calm si de vecini.

PS La taxe si impozite la Sector 2 am intalnit o stare de amabilitate in totala antiteza cu legendele urbane. Niste functionari calmi si explicativi, obositi e drept pentru ca era ora 18.