miercuri, 21 decembrie 2011

Gura Humorului

Am asteptat atat de mult week-end-ul asta la Gura Humorului incat numaram zilele pana la momentul plecarii. Imi era dor de prietena mea draga de acolo, de Doamna Uta si asteptam sa-i revad pe copii ei. Din pacate drumul pana acolo nu este deloc scurt, din fericire este bun si usor ca si configuratie. La dus drumul mi s-a parut normal insa la revenirea in Bucuresti parca nu se mai termina, poate si pentru ca am facut un detur prin Iasi si am prelungit totul cu ceva, habar n-am...
Locul si oamenii sunt fantastice in zona, oamenii care imi sunt prieteni acolo fiind cu adevarat deosebiti prin veselia si dragostea pe care o emana.
Intotdeauna am crezut ca nu poti sa-ti umpli cateva zile stand acolo insa m-am inselat amarnic. Suceava se gaseste la 30 de km de casa unde am locuit noi, exista o multime de manastiri frumoase si diferite pe o raza de 100-150 de km, iar cireasa de pe tort este partia de schi si piscina cu spa ce se gasesc chiar in Gura Humorului. Cam atat despre Bucovina prietena cu mine...
Ina, Stefan, Stefan, Ancuta
Foto
Living
Cetatea Sucevei
Hotel in zona

marți, 13 decembrie 2011

Dupa 10 ani

Sambata ne-am adunat intr-un club din Brasov multi dintre prietenii care faceam in gasca chefuri in timpul facultatii, cam acum 10 ani. Clubul Remember a fost cel care mi-a dat ideea sa sun adunarea pentru ca muzica este cea pe care o ascultam in vremurile acelea. A fost o intalnirea absolut deosebita in care cred ca fiecare a retrait perioada aceea de la 20 si ceva de ani, nu ca asta la 30 si ceva ar fi neaparat proasta. Am primit felicitari pentru idee si m-am bucurat si pentru asta. Mai departe am sa las fotografiile sa spuna ce nu ar putea descrie vorbele mele...

joi, 8 decembrie 2011

10 motive pentru care sunt recunoscator

Se termina anul asta frumos si urmeaza un altul care simt ca va fi si mai si, iar acum in prag de iarna timpurie ma gandesc la motivele pentru care ar trebui sa fiu recunoscator in viata iar aseara am inchis ochii si mi-am facut lista…
Sunt recunoscator pentru familia mea care ma asteapta acasa in fiecare luna si ceva si care imi raspunde la telefon de fiecare data cand ii sun, pentru mama mea care imi gateste mancarurile cele bune, pentru tatal meu care ma surprinde acum mai mult ca niciodata cand ii vad numele pe ecranul telefonului si caruia i-am citit zambetul pe fata cand l-am imbratisat pentru prima oara; si mai ales lacrimilor bunicii cand ma strange in brate
Mai sunt prietenii cei care ma fac sa ma simt recunoscator cand imi spun ca ma iubesc si cand rad si plang cu mine si cu care ciocnesc din cand in cand un pahar de vorba si de vin. Sunt recunoscator ca sunt atat de multi si atat de…oameni si ca ma fac sa simt ca sunt norocos ca ii am.
Si multumesc pentru faptul ca ma trezesc in fiecare dimineata la 7 sa merg la munca intr-un loc ce a incetat sa ma mai enerveze chiar daca a incetat sa ma si motiveze. Ma bucur ca sunt sanatos cat sa merg, sa vad si sa ating si ma bucur ca sunt putin nebun cat sa ma plimb de noaptea pana dimineata, sa dansez un week-end intreg si sa iubesc toti oamenii care imi ies in drum.
Vorbind de oameni, sunt recunoscator ca intalnesc in fiecare zi oameni care imi zambesc, oameni care imi cer uneori un umar si o alinare, oameni care se bucura de o cafea si o vorba buna impletita in doua, oameni care imi spun ca sunt un om frumos, oameni cu care merg la teatru, in parc...
Ma bucur si de femei frumoase care imi spun ca pot sa fac orice sau de femei care nu ma cred ca pot sa imping luna pe coltul de cer pe care il doresc sau de femei care ma tin de mana pentru a le putea da din caldura mea sau de femei care n-au habar ce isi doresc si sunt deosebite prin asta. Sunt recunoscator pentru Mos Craciunul din mine si pentru Duhul Lampii care rasare dintre secrete.
Sunt atat de recunoscator pentru toate lucrurile frumoase care mi se intampla zilnic sau saptamanal, planuite sau intamplatoare. Sunt bucuros pentru cafeaua de sambata la pranz pe soare, pentru concertul lui Tandarica, pentru muzica din telefon, pentru invitatia la teatru, pentru masina de spalat dusa cu greu, pentru ornatul casei in doua duminici de noiembrie, pentru drumul la Humor pe care inca nu l-am facut…
Recunosc ca am mintit in titlu, nu sunt doar 10 motive ci de zeci de ori mai multe si as putea scrie inca pe atatea…

luni, 5 decembrie 2011

O seara de teatru

Aseara am fost la teatru si am vazut "TV Show" in scenariul si regia lui Mihai Razus. Nu am sa insist pe piesa de teatru in sine care nu mi s-a parut ceva iesit din comun totusi ne-a facut cu siguranta sa radem. A participat pe scena si Vasile Calofir pe care prietenii mei Stefan si Raluca il au de cunoscut in agenda...poveste lunga.
Ce am remarcat este atmosfera extraordinara si curata in "sala" de teatru care este de fapt o cafenea/restaurant cu scena si se numeste...cafeneaua si nu atmosfera...Godot.
Am verificat pe site-ul lor meniul (http://www.godotcafeteatru.ro) ...de spectacole si nu de mancare si am gasit o paleta variata de lucruri interesante care pot sa-ti umple inteligent, cultural si haios atat o dupa-amiaza cu prietenii cat si seara alaturi de o femeie frumoasa.
Noi am fost aseara 11 oameni si ne-am facut rezervare din timp pentru ca altfel nu am fi gasit masa libera. Intrarea a fost 20 de lei de persoana si din punctul meu de vedere a meritat.
Locul are o anumita eleganta si finete pe care numai locurile cu scena o pot avea. Este un paradox ca se gaseste la mica distanta de localuri unde ne betiveam acum cateva saptamani. Ce diferenta este intre camasa alba si tricou...:)

joi, 24 noiembrie 2011

Cu un mar si o melodie...se face primavara!

Azi chiar m-am trezit ca am o zi de cacat asa fara nici un motiv. Nici nu am muncit cine stie ce, nici nu ma roade vreo problema deosebita, nici macar nu s-a intamplat mare lucru, pur si simplu nu se legau lucrurile.
Aici intervin prietenii uneori fara sa isi dea seama si fac minuni fara nici macar sa zica o vorba iar asa te schimbi cel mai bine, cand nu este nevoie sa te convinga nimeni ca totul e ok si ca ai de ce sa zambesti, ci mai ales cand iti dai tu seama singur.
Dragos, "Colegu' cu aparat foto", a trecut pe la mine pe la birou, asa, cam dupa pranz si mi-a lasat o farfurie cu niste felii de mar. Parca m-a aprins deodata, parca a invartit cheia in contactul motorului meu diesel...stiti voi porneste mai greu.
Ceva mai incolo, tot Dragos imi zice: "Auzi, nu vrei sa-ti pun o melodie, sa-mi spui daca iti place"...

Trecand peste faptul trist ca este Laura Stoica, melodia este divina, iar atmosfera din videoclip revigoranta, asa ca...traiesc o noua zi...in aceeasi zi. Merci Dragos! :)

luni, 21 noiembrie 2011

S-a dat liber la lumina...

Inca un week-end s-a terminat ieri seara, de data asta unul scurt de vreme ce nu a tinut pana azi dimineata :D. M-am obisnuit sa nu am timp sa respir timp de 2 zile si trei nopti, asa ca in povesti, mai ales ca mi se intampla atat de multe lucruri minunate demne de povestit pe blog unele si de bucurii personale altele. Cu toate ca anumite istorioare trebuie sa ramana nespuse sunt un milion de alte lucruri faine care trebuie sa "explodeze" in povesti:
Duminica am inceput sa impodobim pentru Craciun pe exterior casa de la Bucuresti in formula completa de bataie: Raluca, Stefan si Alboosh plus o oala de gogosi "servite" de Raluca dupa reteta personala ;).
Aveam un chef de catarat cum nu va puteti inchipui asa ca ne-am apucat de alpinism pe la 12 dupa ce am tot baut cafea si am coborat ultima data de pe scara la 7 seara. Toata activitatea a pornit mai greu cu frica de inaltime, planuri si negocieri si s-a transformat intr-un raset si o distractie totala finalizata intr-o minune. La sfarsit am si udat activitatea cu cateva beri asa ca sa inmultim rasetele.
Acum casa este plina de beculete si gauri si de multa veselie asa cum ti-ai dori cand se apropie perioada anului care se recomanda astfel.
Stefan ma iubeste :)
Procesul creatiei...by Alboosh :)
Trupa s-a adunat mai intai in hol...
Spirit timpuriu de Craciun
Minunatie luminoasa



Videoclipul nu este nicidecum intamplator ci este aici pentru ca Raluca mi-a facut capul calendar cu albumul asta, Sarumanaaaaa:))))

joi, 20 octombrie 2011

Acasa

Sunt momente cand te simti linistit si impacat, cand simti ca ai invins, cand te simti in siguranta inconjurat de o caldura fireasca, cand totul in jurul tau pare si este firesc, cand nu trebuie sa faci nimic inconfortabil, cand toate par si sunt la locul lor, natural.
In astfel de momente te simti acasa.

In sfarsit...acasa.

Ce-ar fi...

Ce-ar fi sa-ncepem prin a ne gandi

O urma de frumos s-avem in fiecare zi

Ce-ar fi sa incercam sa daruim vietii

O sansa minunata la umbra tineretii



Ce-ar fi in locul dureros-incrancenatei tristeti

Sa gustam din cupa bucuriilor de peste zi

Ce-ar fi sa lasam in urma uri

Inlocuindu-le cu manunchiuri de iubiri


Ce-ar fi sa nu urcam din noi norii pe cer

Ci din launtrul nostru sa trimitem sori

Ce-ar fi toamna cand frunzele coboara pe alei

Noi sa traim a verii miresme si culori


Ce-ar fi dac-am avea sclipiri in ochi

Nu lacrimi si regerete si tristeti

Ce-ar fi daca in fiecare colt indepartat al mintii

Am regasi intotdeauna bucuria aventurii sortii


Ce-ar fi in noi sa ne simtim frumosi

Si calzi si minunati si luminosi

Ce-ar fi daca in fiecare clipa am zambi

Pentru ca viata este scurta, orice-ar fi...


Ce-ar fi...


marți, 11 octombrie 2011

O lady si un inger

In viata fiecaruia se gaseste macar un om care aduce ce nu reusim uneori sa gasim singuri, si anume liniste, claritate, idei noi. Ar trebui cel putin sa fie un astfel de om pentru fiecare. Cazul meu este unul norocos pentru ca eu am mai multi astfel de oameni.

La sfarsitul de saptamana trecut am primit un impuls de echilibru de care aveam nevoie pentru a-mi regasi calea de urmat, un impuls cum nu am mai primit de mult. Sigur ca este bine sa te descurci singur dar nu poti sa existi singur.

Omul despre care vorbesc imi aduce intotdeauna liniste si ganduri frumoase, poate prea frumoase prin natura dramului de naivitate curata pe care o traieste. A reusit sa sadeasca in mine acel ceva deosebit care vine numai dintr-o persoana frumoasa, a reusit sa trezeasca in mine o felie de constiinta pe care o simt pulsind acum si de care ma bucur din nou. N-as putea sa spun ce cuvinte au adus schimbarea, insa cu siguranta stiu ca energia emanata a avut rolul ei.

Bunica este acest om de care vorbesc si nu doar atat, este si o parte din sufletul meu. Ea este cea care poate face minuni, doar ca de data asta insa n-a fost doar ea...am spus déjà ca sunt norocos.

luni, 26 septembrie 2011

Club Cortina din Corbeanca

Sa nu credeti ca as fii dat-o atat de tare pe cluburi incat sa fac comentarii despre unul sau altul pe blog, nicidecum. Am fost in clubul numit in titlu pentru ca acolo s-a desfasurat o nunta la care am fost invitat in week-end. Despre nunta nu vreau sa comentez pentru nu ma pasioneaza, insa vreau sa vorbesc despre locatia in sine. Cica inainte de a fii restaurant/club multi-functional ar fii fost resedinta privata pentru faimoasa familie Tantareanu. Nimic deosebit pana acum doar ca sa vezi ce mai casa, curte si resedinta.
Intri pe poarta si ai in fata o parcare de 10 locuri si cateva garaje inchise. Pe stanga ascunsa de un perete de arbori exista o casa de oaspeti cu etaj care ar putea fii ea in sine o vila, tot pe stanga este si piscina. Ceva mai pe drepta se mai gaseste o alta cladire a carei intrebuintare n-am gasit-o (este posibil sa fie doar un zid). Latura indepartata a curtii este cu iesire la lac si este la un nivel inferior fata de nivelul strazii si are in apropiere un ring de dans circular in aer liber cu diametrul de vreo 10 metri.
Casa in sine este uriasa si construita pe doua nivele folosind topografia in panta a terenului si are o terasa mare in jur dotata inclusiv cu gratar si o masa lunga de vreo 20-30 de persoane. Peste tot in curte se gasesc diverse fantanele, arteziene si caderi de apa artificiale si de asemenea o multime de potecute amenajate.
Daca stai si te uiti cu atentie la toata curtea iti dai seama ca este enorma, ca si casa si are in interior o multime de detalii fantezisto-luxoase inghesuite si costisitoare.
Vedem toata ziua la televizor si in ziare o multime de bogati si ne obisnuim cu sume ametitoare de bani trecand pe langa urechile noastre dar de fapt nu realizam dimensiunile decat cand trecem pragurile unor astfel de case. Eu am trait sambata o experienta fantastica fara nici o legatura cu invidia sau alte sentimente negative ci mai degraba declansatoare de uluiala si surprindere.
Poate am sa gasesc niste poze facute la nunta sa-mi intelegeti surpriza si mirarea de sambata.

luni, 12 septembrie 2011

"Gloria" zilelor trecute...

Aseara ma suna cineva si ma intreaba daca nu am chef sa mergem la un film impreuna cu o prietena de-a ei si cu prietenii prietenei:D, cica filmul se numea Green Lantern. M-am uitat repede pe YouTube...ceva SF cu niste extraterestrii si am zis, hai fie n-o sa adorm:"Bine, mergem!".
Filmul era la 7 seara iar noi am inceput sa ne invartim pe la 6 jumate' prin zona cinematografului Gloria. Cand am vazut unde urma sa vedem filmul ne-a lovit melancolia si ne-a unflat rasul: 5 lei biletul, nu ne venea sa credem (cred ca n-au mai schimbat pretul din vremea lui Nea Nicu). Altfel nu ne-am putut plange: am avut doar pentru noi 8 toata sala, de altfel curata si ingrijita cat de cat, cu miros de trecut.
Filmul in sine a fost prea scump la 5 lei, cu o poveste de toata jena, cu un personaj-super-erou care purta o masca verde care-i ascundea o jumatate de nas si cica identitatea. M-a pufnit rasul cand s-a terminat...

Asa ca si o concluzie am vazut un film atat de prost incat mi-e frica sa-i si spun film, dar am descoperit nitel parfum de trecut la pret de nimic.

marți, 9 august 2011

Accept/resping Facebook

A inceput sa ma enerveze Facebook-ul, mai ales de cand m-am intors din Belgia, nu ca nu m-ar fi enervat si atunci. In Belgia imi ocupa seara atat de mult timp incat incepuse sa imi fie aproape partener de viata in lipsa unuia real si ma scotea din sarite lucrul acesta.
Revenit acum in patria «mama«, am in general alte preocupari, mai ales seara si nu mai am timp sa imi mai bat capul pe net. Am inceput sa nu mai suport faptul ca ma simt bombardat de tot felul de informatii personale ale diversilor «prieteni«, oameni cu care nu am mai nimic in comun, a caror viata atat de detaliata ma oboseste. Cred ca 50% dintre oamenii pe care ii am in lista sunt departe de a-mi fii prieteni, ci imi sunt doar niste cunostinte pasagere cu care ma vad poate, zic poate, de 3 ori pe an, unde mai pui ca sunt unii pe care probabil ca nu ii voi vedea niciodata.
Nu pot sa nu ma acuz si pe mine insumi de modul in care imi expun viata asa de deschis, in vorbe si fotografii spre informarea unor oameni care sunt total dezinteresati de informatiile pe care le impartasesc si mai rau unor straini care n-au nici o legatura cu mine. Este normal ca viata mea sa nu intereseze pe toata lumea nu acuz pe nimeni de asta, este chestie de optiune.
Scriam o observatie mai in gluma mai in serios pe Facebook cum ca nu vad pentru poze de cuplu, mai ales la nunti decat doar comentarii gen « ce bine va sta impreuna, ce frumosi sunteti…« si ma gandeam: oare chiar toata lumea asta e atat de aratoasa, oare toti gandesc asa unii despre altii ?! Sigur ca e vorba de prieteni, de oameni cu care ne inconjuram si nu putem sa vorbim decat la modul asta despre cunoscutii nostri dar oare Facebook-ul asta nu ne indeamna la nitica ipocrizie…nu ca in viata reala am fii altfel.
Totusi Facebook-ul are, cred eu cel putin doua lucruri bune : ai o ocazie nesperata de a lua contact cu oameni pe care i-ai pierdut din vedere cu mult timp in urma si ai ocazia sa comunici cu oameni aflati peste mari-si-tari.
Ce zic eu mai sus este evident doar o parere personala, poate un pitic pe creier si nimic mai mult asa ca trebuie tratat ca atare. Este la libera alegere a fiecaruia ce fel de informatii se pot posta pe Facebook la fel de bine cum este la libera alegere ce fel de informatii se pot citi de acolo.

marți, 2 august 2011

Romania pitoreasca

Cum imi promisese, Bart a venit duminica trecuta in Romania sa facem o vizita in Moldova la manastirile din zona. Vizita s-a extins la mult mai mult, practic la un mic tur al tarii plus inca ceva. Luni am inceput cu Casa Poporului si centrul Bucurestiului si am pregatit plecarea de marti.


Prima oprire in Moldova a fost Piatra Neamt unde am urcat cu telecabina pana pe muntele Cernegura si am fotografiat imprejurimile marete. Am luat masa de pranz in stil italian am mai vizitat putin Piatra si apoi am luat-o spre Tirgu Neamt si apoi Suceava vizitand manastirile Agapia si Dragomirna, cu caracteristici de constructie total diferite dar la fel de impresionante. Seara de marti ne-am petrecut-o la Suceava vizitand in afara de restaurant si ruinele cetatii locale.





Piatra Neamt


Manastirea Agapia



Manastirea Dragomirna



Ruinele Sucevei

Miercuri dimineata am plecat spre Bistrita in drum vizitand Humorul si Voronetul, la fel doua manastiri absolut incantatoare. Odata ajunsi la Bistrita am incercat sa vedem locurile interesante din centrul orasului insa nu pot sa spun ca le-am gasit. Urmatoarea oprire a fost la Cluj unde Bart a facut cateva poze iar eu am luat un pranz tarziu. Am fi vrut sa vedem si salina de la Turda doar ca acolo programul de vizita se termina la ora 15 iar noi am ajuns ceva mai tarziu. Noaptea ne-am oprit la Sibiu la niste prieteni.


Manastirea Humor Manastirea Voronet


Joi dimineata am facut un tur de cateva ore in centrul Sibiului si apoi am plecat spre Bucuresti, insa nu oricum ci pe Transfagarasan. Masina cu care eram ne-a dat ceva emotii insa totul a fost in regula in final. Drumul in judetul Arges a fost destul de prost insa per ansamblu este traseul este acceptabil. In final am ajuns si in Bucuresti trecand prin Curtea de Arges si Pitesti.


Centrul Sibiului Transfagarasan




Vineri nu a fost nici ea o zi de odihna ci am dat o fuga pana la salina din Slanic Prahova unde am vazut o maretie subpamanteana situata la 208m sub pamant cu galerii de 50m inaltime, ceva deosebit si relativ aproape de Bucuresti la vreo 60-80km.



Salina
In w-end au urmat botez, club, restaurant, plimbari pentru a incheia apoteotic o saptamana deosebit-alergata.

sâmbătă, 2 iulie 2011

Serbia Jelenei

Ma gandeam la cel putin o suta de titluri pentru postul acesta dar cel de mai sus mi s-a parut intr-un final cel mai potrivit pentru ca in general este bine sa retinem lucrurile frumoase si sa le uitam pe cel mai putin frumoase.

Iata-ma in vama sarbeasca scriind efectiv pe volan o ciorna care va ajunge mai apoi post pe blog cand voi sosi acasa si care contine parte din "aventurile din Serbia", parte pentru ca inca nu pot sa plec: probleme cu acte la vama...

Astazi este vineri, eu am plecat marti dimineata din Bucuresti cu misiunea de a aduce niste materiale pentru firma...

Tank

Drumul dus pana la Baljevac na Ibru: 370 km in Romania si 4-500km in Serbia a fost in sine ceva de povestit. Serbia pentru ca despre ea este vorba este o tara frumoasa, cu oameni minunati spre extraordinari, mai putin unul: tipul care trebuia sa predea materialele. Am intalnit peisaje superbe brazdate de drumuri in general proaste circulate de putine masini, drumuri care nu apareau pe harta GPS-ului dar care aveau pe margine cat de cat indicatoare directionale, sfat: folositi o harta detaliata. Am simtit balcanismul comparabil cu al nostru, dar am vazut curatenie si am ramas cu impresia ca sarbii sunt un popor de oameni gospodari si atenti cu natura.

Am ajuns in Baljevac marti seara pe la 5 si m-am cazat in primul hotel pe care l-am vazut, conduceam de 15 ore. Am gasit o receptionera cu care m-am inteles prin semne si o camera murdara unde am facut un dus cu apa rece pentru ca nu m-am prins la timp cum se da drumul la apa calda:D. Pe parcurs s-a rezolvat problema curateniei iar impresia generala a ramas aceea de ospitalitate si atentie. Dupa dus a sunat telefonul de la receptie si o voce feminina intr-o engleza aproape perfecta cu un usor accent m-a invitat sa cobor pentru a ma induma spre firma pe care o cautam.


Ati ghicit, Jelena era numele vocii, o fata draguta de 18 ani. Impreuna cu prietena ei m-a condus pana la firma cu pricina, undeva pe strada principala. Cand ne-am intors la hotel ne-am asezat toti trei la un pahar de suc si am stat de vorba cateva ore, alaturanduni-se receptionera si un alt prieten de-al lor. Intr-un final ne-am despartit iar pe Jelena cea draguta nu am mai vazut-o...


Ziua de miercuri a fost una a asteptarii si a frustrarii pana joi la ora 17 cand intr-un tarziu am incarcat marfa, am primit actele de transport si am putut pleca spre casa. Drumul a parut mai scurt acum la intoarcere pentru ca ma astepta patul de acasa si pentru ca am fost mai eficient, totusi am facut 400 de km in 6 ore.


Am ajuns la 12 noaptea la Turnu Severin si m-am inscris hotarat in vama cu actele in mana. Vamesii sarbi le-au luat, s-au uitat la mine si mi-au spus nervosi ca nu sunt bune si ca nu pot trece vama. Mie nu-mi venea sa cred si am sperat o minune dar pana si minunile dorm la 12 noaptea asa ca am tras masina in parcare si m-am culcat cum am putut.


Vineri dimineata m-am intors la vama in speranta ca se vor rezolva lucrurile si ca am sa pot trece, nici o sansa insa, am nevoie de acte care sa completeze vraful pe care il am deja.


Intre timp s-a facut ora 13 si printre telefoane si nervi...astept. Sper sa nu raman in w-end aici si sa vin acasa pentru sfarsitul saptamanii...


Up-date: Am reusit sa ajung la 12 noaptea in Bucuresti dupa o cursa cu auto-stop si tren pentru ca masina am lasat-o in vama. La 1 eram la o petrecere a burlacilor planuita de ceva vreme. Urmeaza un nou episod saptamana viitoare: recuperarea masinii si a materialelor...

luni, 20 iunie 2011

W-end

Seara la 12 noaptea zburam ca vantu’ si ca gandu’ dinspre Unirii spre Muncii pe jos. Tocmai incheiasem un week-end plin de evenimente, fain cum ii sta bine unui week-end.
Vineri seara am mai “rupt” o pereche de “galosi” pe un ring de dans prin centru vechi atat de “fitzos” acum, plin de oameni frumosi cu priviri goale.
Sambata dupa recuperare am dat o tura prin Herastrau la plimbare, soare, verdeata si o bere. Seara ne-am facut loc de o limonada in acelasi centru vechi plin de praf, de inghesuiala si de un oarecare farmec gaunos.
Duminica a fost ziua simpatica in care ne-am intrecut la o "suta de sezloange plaja” pe malul unei piscine micute din Bucuresti. Am mancat ceva in timpul zilei, iar seara ne-am dat in stamba la inca o bere in “Valea Regilor”.
La plecare era vreo 23:30 si mi-era un somn de picam si m-am gandit sa merg pe jos pana acasa prêt de 30 de minute sa ma recoresc. Mi-am pus in urechi castile cu muzica si deodata mi-a sarit somnul ca prin farmec, ascultam niste Toto Cutugno destul de ritmat. Cu noua atitudine dansanta pulsandu-mi in vene am pornit in mars vesel spre casa : imi venea efectiv sa dansez :). Pe drum, printre santurile sapate, praf, masini trecand am vazut marsaluind la randu-le vreo doi gandaci negru-luciosi de dimensiuni impresionante si vreo doi indragostiti care se imbratisau la momentul in care muzica lui Toto devenise mai lenta in urechea mea.
Intr-un final am ajuns si in patul meu de imprumut gandindu-ma la ziua de luni care se apropiase destul de mult.


Concluzie: Daca muzica nu e nimic nu e...

vineri, 3 iunie 2011

Din nou acasa

“Ai grija ce-ti doresti pentru ca ti s-ar putea intampla”, eu as completa ca "ti se va intampla cu siguranta".
Vineri am luat avionul care ma aducea din Belgia. Cu “arme si bagaje” m-am trezit in “paradisul” de la Baneasa pe la 11 noaptea.
Sambata tura pana acasa, intalnit neamuri, intalnit prieteni, intalnit...toata lumea. Duminica eram inapoi in Bucuresti ca déjà aveam programare luni... la munca.
De atunci prestez zilnic la munci in Rahova cu drag si spor. Am inceput sa profit de avantajele de a locui si munci in Romania: programari de week-end-uri libere, liniste dinspre telefon, vizionari de prieteni uitati in negura timpului, locuit intre prieteni.
Lucrurile arata promitator si par ca s-ar putea imbunatati. Am trecut de faza de “Drum bun!” Belgiei si am ajuns la “Bine te-am gasit!” dedicat Romaniei.
Deocamdata atat dinspre noua aventura veche, depedrum-ul are un nou curs acum.

sâmbătă, 28 mai 2011

The last Post: Thank you!

I have now two feelings inside me in my last moments in Belgium. Happiness I fill first of all thinking that my way is going back to my home or at list to my country, back to family and friends, but is not only happiness, I’m feeling also a big hole. A hole of sadness thinking to my friends and my colleagues I knew here in Belgium, good people that I will leave behind me after more than two years of work and fun together.
At the end after all those years with good and bad moments spent in this beautiful and green country called Belgium, the most important thing seems to be the nice people I was fortunate enough to find in such a small space. A friendship you don’t simply deserve but you build and win in a team. This team we ware together all this time and for that I have only one word to say even if is with sadness in my voice: “Thank you!”
Maybe life still has the magic trick in its bag and we are going to see each other at one point, so I will also say: “See you soon dear friends!”

duminică, 15 mai 2011

Pasajul pietonal subteran Sf. Anna

Am mers astazi pana la Antwerpen si in lipsa de altceva mai practic am vizitat o alta nebunie construita de belgieni: un tunel subteran (evident) care face lagatura intre cele doua maluri ale fluviului care face din Antwerpen unul dintre cele mai mari porturi ale Europei. Datele tehnice le luati de pe peretele tunelului si nu va frecati la ochi ca sunt cat se poate de reale...