Ce-mi place!

RIP

Teo

 

Invoiala!

Astazi, cand ma privesti tacut si ma asculti

Stau in fata ta, mereu, nu ma feresc

Nu ma ascund, esti deasupra, ma-nconjori

Stii ce simt, stii ce sunt, stii ce-mi doresc

 

Tu ce ma intelegi fara sa scoti vreun sunet

Ce-mi esti si vorba, imi esti si gand, oricand

In umbra-ti cu sfiala si rabdare eu exist

Gresind, imperfect cum ma gasesti si asteptand

 

Intelegere si armonia ce mi-ai promis candva

Fara sa stii, fara sa stiu, clipa a sosit si-acum

Privindu-ma te vad pe tine, reflexia din oglinda

Vad doar gratia, vad eternitatea ta, oricum.

 

Din ochii-ti luminosi razbate astazi nemurirea

Intrevad calatoria in amalgamul de simboluri

Ce imi apar in minte si sperand ca revelatia  

Se ascunde dupa colt purtand tolba cu raspunsuri

 

De s-ar putea, as vrea ca incepand de astazi

S-avem tu si cu mine aceasta dulce invoiala

Macar o viata sa schimbam locurile intre noi

O doamne, far de pacat, de-indat, sa facem asta

 

Nicicand nu voi fi fost mai pregatit decat acum

De inceput, de potential, de al meu nume

N-am fost mai impacat, n-am fost mai bun

Imaginea-mi era difuza, lipsita de-ntelegere

Acum sunt negresit eu, sunt gata sa fiu tu.

Dealurile Moeciului

 Iesi din Bran, mergand spre Pitesti, intri in Moeciu, desigur. Deja este frumos peisajul, te afli intr-o trecatoare iar asta inseamna ca esti inconjurat de creste de dealuri si munti putin mai departe. Faci la stanga pe orice drum sau drumeag si daca insisti destul sa urmezi drumul vei ajunge pe culmile acelor dealuri, uneori cu masina, alteori vei fi limitat sa mergi pe jos. Totusi, locurile nu te limiteaza de fapt, din potriva, isi deschid optiunile ca un evantai. Nu vei vedea in jur decat frumusete si vei simti libertate iar daca vei ridica ochii mai sus vei vedea atat de departe, dincolo de straturi de culmi vei vedea alte straturi de culmi si tot asa. 

Vei cobora din acest loc, vei urca din nou in masina si te vei indrepta spre jungla ta de beton cu sentimentul ca ai gresit undeva socoteala vietii pentru ca pur si simplu nu te indrepti spre locul potrivit, de fapt te departezi de el.

Alegria dupa Cirque du Soleil

Spectacolul "Alegria" a lui Cirque du Soleil este ceva impresionant, rulat cu succes in ultimii 20 de ani si acum ajuns la final. Sambata a avut loc unul dintre ultimele spectacole la Romexpo la Bucuresti. Am facut parte dintr-o audienta care la final a aplaudat cu frenezie si incantare minute in sir.

A fost mai putin circ cum te-ai fi asteptat si mai multa coregrafie, lumina si mai ales muzica. Muzica a fost o incantare fenomenala, costumele de o frumusete deosebita, totul pus in scena fantastic. Noi spectatorii ne-am trasnformat in copii fericiti pentru doua ore. Din pacate nu pot sa ilutrez in imagini pentru ca ne-a fost interzis de la inceput sa filmam sau sa fotografiem pentru siguranta "circarilor".

Recenzie personala: o incantare, o splendoare

O recenzie mai detaliata si mai profesionista se gaseste aici:

http://www.iconcert.ro/recenzie-cirque-du-soleil-alegria-bucuresti.html


Muzica minunii Alegria: 

S-a dat liber la lumina...

Inca un week-end s-a terminat ieri seara, de data asta unul scurt de vreme ce nu a tinut pana azi dimineata :D. M-am obisnuit sa nu am timp sa respir timp de 2 zile si trei nopti, asa ca in povesti, mai ales ca mi se intampla atat de multe lucruri minunate demne de povestit pe blog unele si de bucurii personale altele. Cu toate ca anumite istorioare trebuie sa ramana nespuse sunt un milion de alte lucruri faine care trebuie sa "explodeze" in povesti:

Duminica am inceput sa impodobim pentru Craciun pe exterior casa de la Bucuresti in formula completa de bataie: Raluca, Stefan si Alboosh plus o oala de gogosi "servite" de Raluca dupa reteta personala ;).
Aveam un chef de catarat cum nu va puteti inchipui asa ca ne-am apucat de alpinism pe la 12 dupa ce am tot baut cafea si am coborat ultima data de pe scara la 7 seara. Toata activitatea a pornit mai greu cu frica de inaltime, planuri si negocieri si s-a transformat intr-un raset si o distractie totala finalizata intr-o minune. La sfarsit am si udat activitatea cu cateva beri asa ca sa inmultim rasetele.
Acum casa este plina de beculete si gauri si de multa veselie asa cum ti-ai dori cand se apropie perioada anului care se recomanda astfel.

Stefan ma iubeste :)

Procesul creatiei...by Alboosh :)

Trupa s-a adunat mai intai in hol...
Spirit timpuriu de Craciun

Minunatie luminoasa

Videoclipul nu este nicidecum intamplator ci este aici pentru ca Raluca mi-a facut capul calendar cu albumul asta, Sarumanaaaaa:))))

Bezna din minte...

Privea spre neantul din fata sa si nu distingea nimic. Totul era cufundat intr-o bezna totala, ca si bezna din mintea sa. Ce cauta el acolo si mai important unde era acel "acolo"? Cum ajunsese el unde era? Dar unde era? Tot ce mai tinea minte era ziua mizerabila pe care o avusese azi. Dar azi mai era azi sau era ieri ... sau acum o saptamana? Ce se intampla cu el? Isi amintea viu ultima zi pe care si-o amintea, cu toate ca ar fi vrut sa o uite. Parca era luni, parca...se apropia de capatul misiunii sale...

Munca il indepartase de tot ce iubea odata, il trimisese intr-o camera intunecata...cam ca si golul din jurul sau..., doar sa-si indeplineasca misiunea.

Povestea lor fusese una de vis. Se vazusera intr-o seara la un prieten comun si fusesera nedespartiti de atunci. Doar ca el mai avea munca...visul.

Si ea il asteptase, il asteptase ani sa iasa din globul de cristal in care muncea, stia ca ea avusese rabdare. Cat se iubisera odata...dar cum a putut sa-i vorbeasca asa, cine se credea in definitiv, doar ii indeplinise toate visele, o trimisese in locurile pe care le visase, ii daruise tot ce-si dorise... doar sa-l lase sa viseze, avusese un singur vis si el. Dar ea incapatanata nu vroia decat sa fie cu el, dar nu ii daruise tot oare?! Ce mai vroia?! Sa o iubeasca?! Pai nu-i daruise tot, toate bijuteriile din lume...pai daca nu-i asta iubire atunci ce e?! Cum adica nu e, NU E...

Gandurile ii fura intrerupte de o reflexie care ii lumina retina...o umbra, inca una...se intoarse brusc sa vada doua puncte luminoase. Doua stele, asa de aproape una de alta? Pai atunci el unde era sa le poata vedea? Isi concentra privirea in acea directie si se puse in miscare. Mergea acum spre puncte incet si nesigur pe propriile gesturi. Se opri stors de puteri si miji ochii...parca punctele acelea veneau spre el acum, veneau cu viteza. Din doua gamalii se transformasera in doua monede luminoase, doua farfurii..."Offff Doamne!" se auzi strigand in clipa in care se arunca disperat, cu ultimele puteri in laturi cand camionul acela greu trecu micronic pe langa el. In clipa aceea timpul se opri in loc pentru ca el sa-si faca rechiziorul vietii ...vinovat spunea judecatorul iar pedeapsa cu moartea ii era sentinta ...dar avu noroc sa scape de rotile masinii.

Atunci simti clipa de constiinta inundandu-i creierul. Se ridica prafuit din drum si porni de-alungul soselei sper nicaieri... Gasi dupa un timp telefonul acela singuratic ca si el si suna fara sa se mai gandeasca: " Vin, mai asteapta-ma odata!"