In astfel de momente te simti acasa.
In sfarsit...acasa.
Ce-ar fi sa-ncepem prin a ne gandi
O urma de frumos s-avem in fiecare zi
Ce-ar fi sa incercam sa daruim vietii
O sansa minunata la umbra tineretii
Sa gustam din cupa bucuriilor de peste zi
Ce-ar fi sa lasam in urma uri
Inlocuindu-le cu manunchiuri de iubiri
Ce-ar fi sa nu urcam din noi norii pe cer
Ci din launtrul nostru sa trimitem sori
Ce-ar fi toamna cand frunzele coboara pe alei
Noi sa traim a verii miresme si culori
Ce-ar fi dac-am avea sclipiri in ochi
Nu lacrimi si regerete si tristeti
Ce-ar fi daca in fiecare colt indepartat al mintii
Am regasi intotdeauna bucuria aventurii sortii
Ce-ar fi in noi sa ne simtim frumosi
Si calzi si minunati si luminosi
Ce-ar fi daca in fiecare clipa am zambi
Pentru ca viata este scurta, orice-ar fi...
Ce-ar fi...
In viata fiecaruia se gaseste macar un om care aduce ce nu reusim uneori sa gasim singuri, si anume liniste, claritate, idei noi. Ar trebui cel putin sa fie un astfel de om pentru fiecare. Cazul meu este unul norocos pentru ca eu am mai multi astfel de oameni.
La sfarsitul de saptamana trecut am primit un impuls de echilibru de care aveam nevoie pentru a-mi regasi calea de urmat, un impuls cum nu am mai primit de mult. Sigur ca este bine sa te descurci singur dar nu poti sa existi singur.
Omul despre care vorbesc imi aduce intotdeauna liniste si ganduri frumoase, poate prea frumoase prin natura dramului de naivitate curata pe care o traieste. A reusit sa sadeasca in mine acel ceva deosebit care vine numai dintr-o persoana frumoasa, a reusit sa trezeasca in mine o felie de constiinta pe care o simt pulsind acum si de care ma bucur din nou. N-as putea sa spun ce cuvinte au adus schimbarea, insa cu siguranta stiu ca energia emanata a avut rolul ei.
Bunica este acest om de care vorbesc si nu doar atat, este si o parte din sufletul meu. Ea este cea care poate face minuni, doar ca de data asta insa n-a fost doar ea...am spus déjà ca sunt norocos.