Back in Mars town

 

Acasa

 

Sunday morning

Teo

 

6 Februarie

Ceasul Rau!

Daca treci prin Brasov nu rata la ora de masa sa te opresti la Ceasul Rau. Mergem regulat cand ma intorc acasa si nu ne dezamageste niciodata. Indiferent daca sunt ciorbe, mici, fripturi sau salate si eventual niste clatite, mancarea romaneasca este aromata si speciala. Poate inca si mai speciali sunt oamenii care servesc, la ei intalnind primul ospatar care mi-a dat impresia ca am sange albastru si ca iau pranzul in sala castelului meu sasesc de pe undeva din Transilvania. 

Pe vremuri restaurantul era o berarie mult mai simpla, destul de batuta de lume, acum urcand o treapta dar pastrandu-si atuurile care l-au consacrat. Preturile sunt decente si nu vei gasi acolo personaje dubioase din nici o extrema a societatii.

Respect si pofta buna!

14 zile de stat acasa

    Am trecut si eu prin furcile caudine ale COVID-ului. Intr-o luni m-am supus unui test rapid antigen facut la munca si surpriza: pozitiv. Am fost trimis acasa si a doua zi m-am programat la testul PCR care a confirmat banuiala. Am fost norocos sa am simptome usoare: o zi de temperatura, ceva tuse, pierderea gustului in proportie de 50%. 

    Perioada in sine, 14 zile au trecut greu: la inceput mi-am dorit sa fiu bine, sa trec usor prin boala, apoi mi-am dorit sa treaca timpul, sa ies naibii din casa, asta fiind in sine o atitudine proasta creatoare de frustrari, total neconstructiva.

    Am iesit in final din casa si am vorbit cu doctorul de familie pentru concediu si surpriza: trebuie sa faci o cerere catre DSP care sa valideze perioada de carantina si astfel sa poti primi concediu specific. Apropos de concediu: poate fi platit 100% doar daca ai decizia si 75% daca nu ti-ai facut testul PCR. 

    Alte lucruri pe care le poti omite si parerea mea sunt importante: ar trebuie sa ai in casa vitamine: C, D3, zinc si paracetamol si ceaiuri, desigur este bine sa consulti medicul pentru orice bagi in gura. Este forte important sa ai termometru si mai important pulsoximetru, masurarea oxigenului este vitala in cazul acestei boli.

    Nu cred ca voi face vaccinul in urmatoarele luni, pana nu ma lamuresc ce e cu el, nu sunt impotriva lui dar nu mi-e clar cat de sigur e, este o decizie personala, nu recomand nimanui sa faca cum fac eu. Am purtat masca inainte o voi face si de acum incolo, m-am dezinfectat si inainte si dupa si totusi am ratat ceva pe parcurs, am avut noroc sa fiu in procentul de 97%. 

    Sanatate si respectati-va aproapele!  

 

Sun outside, warm inside!

Ultima zi de intuneric, primul an de singuratate!

   Este o perioada tare tulbure, toata lumea stie si simte lucrul asta. Oamenii sunt prosti si vor fi si mai rai pe masura ce trece timpul. Lumea vrea tot, ca de obicei, tot de la ceilalti: sa fim sanatosi, fericiti, bogati, eventual si iubitori, doar ca este responsabilitatea altora, a celorlalti, nu a noastra. Asa a fost intotdeauna si nu se va schimba nimic nici de acum incolo…poate doar ne vom spala mai mult pe maini !
   Din nou se vorbeste despre bani, aprope doar despre bani …si despre boala. Antreprenori, analisti, finantisti sunt amestecati cu medici, paramedici, ministri, eventual si vraci. Banii sunt estimari, mortii sunt cifre, ne uitam dupa orice informare care sa ne incurajeze ca moartea asta nu este pentru noi, …nici saracia.
   Cat a putut decade religia reprezentata atat de fals de biserica. Ma repugna oamenii astia imbracati in sutane care nu par sa aiba nici un fel de sentiment, inclinatie catre rolul lor si alta menire decat sa adune nimic. Cat de reci si cinici sunt oamenii astia care umbla cu mana intinsa pentru ultimul ban, nu pentru sentiment cum ar trebui.
   Picatura de decenta care apare ici si colo de la medic, preot sau fiinta umana vine sa coloreze tabloul asta sumbru cu care l-am asteptat pe Isus. Oare am primit lumina anul asta?! 
Macar asta ar trebui sa lamurim inainte de ziua de maine!
Hristos a inviat aici jos, draga mea bunica,…pentru prima data fara tine !

The Words

Trei povesti despre cuvinte. Oameni, vietile si cartile lor.

#Rezist

  Este pentru prima data cand nu imi mai pasa cum trece timpul, doar sa treaca. De fapt este putin diferit, as vrea sa fac orice mai mult decat sa ma uit la tv. Timpul nu se mai masoara in zile, zilele astea, nu mai stiu in care parte a saptamanii ma aflu, nici nu-mi pasa. Am responsabilitati simple, in afara de a face cumparaturi, imi spal hainele de casa si ma lupt cu praful. Nici vorba de mers la serviciU, doar este ilegal.

  Incerc sa fug de stiri, in casa sunt bine si orele intre trezire si culcare trec, surprinzator, foarte repede. Am planuri pentru vara asta: sa scot sezlongurile afara, sa-mi beau cafeaua la aer. Ma oftica faptul ca vine vara si nu pot sa ies cu bicicleta, sa vad mare, iubesc vara si marea.  

   Am apelat la atuul anitiplictiseala, am facut primul puzzle, mai am vreo 5-6.

  Am vazut la tv zilele trecute faptul ca oamenii fac donatii pentru a ajuta spitalele si statul sa treaca peste criza asta, ca se cumpara medicamente si materiale si mancare pentru doctori. Nu pot sa nu ma intreb cum va fi dupa criza asta, dupa ce romanii platitori de taxe vor scoate din rahat unele spitale, conduse de politicieni care au dat bir cu fugitii. Ma intreb daca ii vom lasa sa faca la fel, daca smecherii se vor intoarce si vor conduce din nou sanatatea sau daca ii vom arde pe rug. 

  Bucurestiul este gol si este civilizat astazi si va ramane asa multe saptamani, iar eu voi continua sa stau in casa si voi incerca sa uit lumea... 

The dance within me!!!

You ain't seen the best of me yet !!!!!!

Optimism, bucurie si chef de zbenguiala. Ritmul nebun al dansului si modul cum este imaginea asezata pe muzica, ritmul imaginii peste ritmul notelor.

Miscarea blondei, zambetul, ochii ce ii stralucesc, cum sacadeaza imaginea peste dansul ei ritmat.

Trepidatia pulsatorie a stapanului jobenului...genial

The way i want to love you, well, it could be against the law!!!

Sexy si nostalgic, pasional, riscant si rebel. Alt ritm, alt sentiment de data asta. Ea, putin stangace, desi putin aritmic, dansul are eleganta altor vremuri, imaginea desi veche este totusi plina de "culori"

Go looking for the summer!!! 

Seducator si senzual! Primavara este istorie, este trecut frumos si trist. Vara este pe sfarsite, ultimele zile stau sa inceapa, insa nu s-a terminat, mai este o sansa sa o simti din nou, sa simti soarele. Marea este atat de frumoasa vara daca stii sa gesesti drumul spre ea. 

Copilul fara suflet

   Omul priveste lung din strada, spre casa parasita. Este un barbat in toata firea peste care au inceput sa treaca anii. Casa din fata lui a trait odata vremuri mai bune, si barbatul la fel...Casa a fost odata semeata, aproape impunatoare, acolo in varful dealului, unde fusese construita. Acum se vede vopseaua alba scorojita, acoperisul spart prin care curgea apa la fiecare ploaie. Pereti prabusiti pe o latura lasa sa se vada maruntaiele de animal doborat, mobila putrezita de valuri de apa si vreme. O tacere de moarte rezoneaza din scena de groaza care se derula in atmosfera de toamna plumbuita.

   Barbatul vede ca prin ceata casa din trecut, cu acoperisul lucind in soarele dulce de toamna. Dinspre casa parea sa coboare un copil urmat indeaproape de o femeie tanara, amandoi radeau si alergau fericiti pe tapseanul din jurul casei. Copilul era subtirel, brunet, sa tot fii avut 4 ani. Mama era la fel, subtire si zvelta si parea sa-si iubeasca odrasla. In urma lor venea agale si tatal strigand dupa ei. Bucuria parea prezent pentru tanara familie zambitoare. Flori isi imprastiau parfumul si culoarea  dinaintea soarelui, verdele ierbii transmitea liniste. Ciudat totusi, fetele parintilor nu spuneau nimic. Omul nu reuseste sa citeasca nici o trasatura, erau ca doua foi goale, palide de hartie. 

  Dinspre locul copilariei izbucneau neintrerupt culorile si sunetele vietii si curgeau prin venele oamenilor din trecut si... barbatul clipi si totul se estompa intr-un tablou alb-negru, fara viata, bantuit de fantoma unui copil trist si plans care a uitat sa mai zambeasca si sa mai alerge, care a uitat familiaritatile familiei. Imaginea copilului fara suflet tremura acum sub povara casei darapanate ce apartine acum cel mult trecutului.

   Barbatul mai clipi odata si tot ce ramase in fata lui era dezolare. Se simte pierdut in fata casei care apartinuse candva copilariei sale, locul unde isi lasese sufletul. Nici un zgomot nu mai tradeaza tacerea groasa, poate doar vantul vajaie brutal, aducator de ploaie.

   Isi intoarce pentru ultima data privirea de la sufletul copilariei ce se aciuase pe patul ce sufera sub ploaie si pleaca mai departe pe strada cu umerii lasati si plumb in picioare. Copilul mai tremura inca odata si-l priveste plecand pe barbatul trecut de ani, si dispare definitiv in trecut. 

Fiul ploii

Autor: A         

Poiana sezon 19

  Am luat trei zile de concediu acum, in ianuarie si am dat o fuga in Poiana pentru o portie de ski. Am prins o vreme amestecata, ceata, vant si apoi soare dar a fost atat de liber, mai ales ca era in timpul saptamanii si zapada a fost atat de faina.

  Peisajul a fost de vis si simteam cu inflorea zambetul pe buze cand ma uitam din telegondola la marea de alb care se derula sub noi. La pranz ne opream la cabana Postavaru pentru un vin fiert si o ciorba de fasole si zambeam iarasi ca dupa niste delicatese culinare deosebite. 

  Dupa trei zile ma durea corpul de nu mai puteam, mi-am descoperit muschi noi doar ca sa ma doara :). Experienta a meritat orice efort am facut, m-am reindragostit din nou de sportul asta minunat, de natura si de frumusete.

 

Brasov

Paste cu rosii uscate si pesto

Am facut in w-end pastele mele preferate:

Cantitati : 

Pesto : (se da prin blender)

2 catei usturoi

2 caserole busuioc

Ulei extravirgina

Putina sare

Parmegiano ras

Rosii usacate : 150g (14 buc taiate pe jumatate)

Paste linguini sau fetucini: 250g

Operatiuni :

1. Se pune apa la fiert si in mom in care fierb se adauga sare si apoi pastele. Se fierb aldente.
2. Cu un min inainte sa se fiarba pastele se pune f putin ulei in tigaia incinsa,  se adauga in tigaie 4 capatani de usturoi taiate fin + rosiile taiate pe jumatate. Se lasa putin sa se caleasca 1 min adaugandu-se 2-3 linguri de apa de la paste.
3. Se adauga pastele in tigaie + o lingura de pesto
4. Se stropeste amestecul cu ulei extravirgin dupa ochi
5. Se adauga in farfurie si parmegiano ras
6. Pofta buna !

Punere in opera pesto

Pesto blenderit

Rosii si usturoi in tigaie

Adaugat pesto dupa ce adaugat paste

  Pofta buna

Mai exista o sansa?!

Am primit o invitatie din partea USR-ului sa particip la o intalnire a filialei sector 2 la Bucuresti si am participat fara mari idei sau asteptari in speranta sa gasesc acolo oameni interesanti si idei puternice. Nu m-am inselat in privinta oamenilor iar despre idei mai trebuie sa aflu inainte de a ma pronunta 100%. Am intalnit cativa IT-sti care alaturi de ingineri si antreprenori veneau mai mult sau mai putin pentru prima data. 

Am constat ca in astfel de eforturi trebuie sa iti dedici din timpul tau si asta mi se pare cel mai greu. Mi-as dori sa cred in acest proiect pentru ca vine dinspre oameni cu initiative pe care mie spre rusinea mea mi-a fost lene sa-i urmez, doar e mai bine acasa. 

In acest moment USR are nevoie de semnaturi pentru a putea participa la alegerie parlamentare, eu incerc sa adun in cercul de cunoscuti si sper sa ajung si pe strada. Va sfatuiesc sa va ganditi daca oamenii acestia va pot reprezenta sau daca macar pentru inceput va pot da un gram de speranta.

Succes tuturor !

https://www.nicusordan.ro/

Time to Chrismas

Alegeri, alegeri

Ca si alegator, ca si roman, simt un gust "mai" amar in gura, acum, in perioada alegerilor prezidentiale, un fel de scarba, un fel de sila, o lipsa de motivatie pentru ceea ce fac pentru ca oricum si orice as face "astia" imi vor creste pretul la benzina sau impozitul. Imi vor inventa o noua taxa sau imi vor pune in drumul spre casa o sapatura noua si o vor lasa acolo la nesfarsit. Totul este subiectiv si egoist, sunt convins ca altii au o problema cu copacii taiati, sau furati la hectar. 
Este revoltator cu cat tupeu pot sa minta pe toti, "candidati" ca Elena Udrea, iar Kelemen Hunor pe "ai lor". De fapt ai lor sunt tot ai nostri, ca nu le e mai bine cu mincinosii lor. Este discutabil cum au putut sa candideze la presidentie oameni care nu ar fi avut sanse sa intre in turul doi nici daca ar fi candidat singuri ca Melescanu, Vadim Tudor sau Diaconescu. Ce i-ar fi putut motiva in afara obtinerii unor beneficii in schimbul vanzarii voturilor. Despre ceilalti nici nu mai vorbesc. Macovei este o situatie speciala, este o necunoscuta, mi s-a parut interesanta ca si mesaj. Lumea a uitat insa de ea din vremea lui Basescu, si eu la fel.
Acum urmeaza turul 2 si au ramas favoritii. Sper din toata inima ca Iohannis sa intoarca alegerile in favoarea lui. M-am saturat de aroganti ca Ponta, de asa-zisi "oameni de afaceri" care ne dau lectii de capitalism furand statul, de primari si senatori cu dosare penale care fac pe nevinovatii, m-am saturat de tipul asta de om. Iohannis pare ceva mai departe, pare mai cumpatat si serios. Cum spunea cineva prin media "am vazut de poate Ponta, sa-l lasam si pe Iohannis". Vreau un om cu nume de om serios si muncitor, care vorbeste putin si macar astfel minte mai putin.
Nu vreau sa conving romanul sa voteze cu Iohannis, nici eu nu sunt chiar asa convins. Iar daca n-a vazut deja de ce nu ar trebui sa voteze cu Ponta, nu va vedea nici acum pentru ca se informeaza prin posta si nu stie ca in afara de Antena 3 mai sunt si alte posturi TV.
Toti vrem de fapt aceleasi lucruri. Si eu vreau o pensie mai mare pentru bunica mea care voteaza cu Ponta, si ea vrea sa imi faca statul autostrazi mai lungi. Toti speram sa alegem bine...

Despre o tara plina de tampiti care isi merita smecherii

N-am mai scris despre astfel de lucruri pana acum dar este un inceput pentru toate.

Saptamana asta am simtit ca are un rost sa mai ramanem putin in tara asta plina de... de unde sa incep... probleme, necivilizatie...si asa mai departe.

Saptamana asta justitia romana si-a facut treaba cu care era datoare de vreo 20 de ani, cu mici exceptii ce intaresc regula. Saptamana asta au fost condamnati la ani de inchisoare cu executare cativa smecheri cu bani care nu au crezut si despre care nu am crezut nici noi, prostii de la televizor, ca vor ajunge dupa gratii. Saptamana asta am asistat la un episod de normalitate pentru civilizatia la care tot speram in fiecare zi, definita de niste reguli, drepturi dar si obligatii, care trebuie respectate intr-un singur fel: al legii. 

Dupa episoadele Nastase si Becali, au urmat si pentru tartorii fotbalului din Romania sa afle ca traim intr-o tara in care se mai intampla si lucruri normale cu oameni anormali. 

Toate bune si frumoase pana aici. A fost putin mai bine ca saptamana trecuta, gandindu-te ca si saptamana care urmeaza, vor fi mai multi oameni in Romania care se vor gandi de doua ori inainte sa incalce legea cu exemplul proaspat in minte. Deci deja doua saptamani mai normale, este ceva....

Tampitii din titlu sunt manelistii si otv-istii care au sustinut tot saptamana asta ca fostul fotbalist, actual puscarias Popescu ar trebui gratiat ca si recompensa pentru serviciile aduse tarii. Aici nu vorbesc de oamenii din fotbal sau de politicieni pentru ca astia sunt clar oamenii interesului si nu te poti astepta de la ei la verticalitate sau pur si simplu il cunosteau personal si trebuiau sa spuna ceva frumos. Vorbesc despre oamenii normali care cer ca un om care si-a facut meseria cat a putut de bine si care trebuie apreciat pentru asta, trebuie de asemenea iertat pentru o fapta prin care a incalcat legea. Ca si cum ar avea legatura una cu alta.

Acelasi cor de tampiti a fluierat a spatiu vid in creier si cand l-au condamnat pe celalalt Becali, iertandu-l pentru cateva donatii pentru furtul din buzunarele noastre. Cat de prost sa fii sa iti ierti propriul hot, mai ales cand vorbim de genul asta de hot.

Ca si concluzie nu pot decat sa imi doresc sa vad alte astfel de stiri cat mai des, si chiar daca sunt "puscariati" preferential niste baieti, macar intra unii dintre cei care merita unde le e locul, pentru ca oricum nu indraznesc sa sper ca vor merge toti unde trebuie. La final nu pot sa spun decat ca iubesc termenul cu executare.