Sa ne oprim sa mai ascultam putin.

Painfully perfect

I focus on the pain

The only thing that's real

.............................

I will let you down
I will make you hurt

One More Fucking Time

One last day in the sun!

 

Alboodepedrum

 

Crazy great!!!

Cineva ma priveste de sus!

 

Buna dimineata!

 

Ce-mi place!!!

 

Mana lui Dumnezeu!

"E stata la mano de dio"

 Primul film bun pe anul acesta. Nu imi dau seama cum a reusit Netflix sa scoata un astfel de film dar este ceva special. Filmul este facut oricum de italieni si este arta din punctul meu de vedere, la cat se pricepe inima mea la arta, pentru ca inima l-a vazut in seara asra.

   

Dune 2021

L-am vazut, la fel ca lumea buna, pe net dar l-am vazut, de doua ori si jumatate. 

Intai l-am vazut la o calitate execrabila, cu sunet si imagine de nimic si nu m-a impresionat, in definitiv stiam povestea, mi s-a parut lent. Oricum ar fi acopera destul de greu cartea, nu ajunge prea departe in poveste. 

A doua oara l-am vazut de calitate si s-a transformat intr-o capodopera. Personajele sunt incredibile, cele negative sunt tuse fantastice, sper exemplu baronul Harkonnen: cateva imagini, 2-3 scene, dar ce forta, ce teama si ce repulsie fara sa fie slinos cum au fost alte ecranizari.

Este o poveste religioasa mai mult ca niciodata, lenta dar puternica, plina de fineturi. Este si violenta dar este mai degraba lasata la latitudinea imaginatiei decat evidenta, cateva tuse ici si colo care lasa sa fie ghicita.

Filmul nu impresioneaza prin imagini si nici nu simti nevoia, poate doar intalnirea lui Paul cu viermele, fata in fata. Impresioneaza prin coloana sonora. Tot la coloana sonora sunt tot felul de limbaje pe care eu, sincer, nu am reusit sa le atribui, dar sunt incredibil de nimerite in poveste.  

Dune este tot cea am asteptat si mai mult, regizorul si-a pus amprenta intr-un stil extrem de personal, se vede o alta viziune, atent studiata, mai amanuntita pana la lentoare. Am vazut celelalte filme, doua sau trei, facute dupa carte, si erau bazate pe actiunea cartii nu pe esenta povestii. 

Dune 2021 este ceva diferit intr-o cinematografie bazata pe consum, nu se simte consumul, nu se simte viteza secolului acesta, pare arta, atat cat ma pricep eu la arta. 

Astept de la finalul acestui Dune, continuarea, va dura dar va veni. Acum am sa ma asez si revad jumatatea a sasea.

Revelatie

 Cand mi-am dat seama cat potential zace nedescoperit in noi, ca oameni, am simtit ca asta este revelatia pe care am asteptat-o toata viata. Am tot incercat sigur, de-a lungul existentei mele, sa scap de frustrarile si fricile pe care le aveam, sa scap de piatra de pe suflet pe care o caram de o vesnicie si uneori am reusit sa o mai usurez, insa, in general gandurile s-au intors iar bolovanul a ramas intodeauna pe umeri.

La un moment dat m-am resemnat cu ideea ca ma mint singur, ca nu ma pot schimba si ca voi trai intr-o zbatere interioara toata viata, insa m-am inselat…oarecum.

De schimbat nu te schimbi, ci intelegi ce ti se intampla. De zbatere nu scapi, ci o subtiezi, o transformi si o accepti. Nu va fi nicodata perfect, nici tu nu vei fi dar surpriza…se poate mai bine decat stii tu, MULT mai bine.

Trebuie intr-adevar sa se alinieze anumite planete, dar daca s-a putut la mine, se poate la oricine. La un moment dat matusa mea care este psiholog mi-a recomandat o colega terapeut pe care am inceput sa o frecventez de o buna perioada de timp. Nimic nu vine repede si nici usor, trebuie rabdare, trebuie sa dezvalui ceapa care esti tu, strat cu strat. Era o perioada in care am inceput sa citesc mult, carti despre oameni, si terapia mi-a asezat practic mesajele din carti. Cum spuneam, s-au asezat planetele.

Ce a urmat si a crescut a fost acea revelatie: am devenit mai puternic, am inteles de unde vine totul, am acceptat, m-am impacat cu mine si nu m-am mai judecat, si nu i-am mai judecat nici pe ceilalti. De fapt nu este chiar atat de perfect dar comparand cu zbuciumul pe care il stiam din trecut era raiul pe care il asteptasem. Era oricum o perioada linistita din viata mea asa ca nu a tulburat aproape nimic pacea instalata.

Apoi au venit momentele complicate: am vrut altceva in cariera si siguranta dobandita m-a ajutat sa fac urmatorul pas spre provocare si ce provocare am gasit. M-au apucat din nou intrebarile si fricile, acum iesit din confort dar de data asta le-am controlat si atunci cand esti capabil sa zambesti si sa fii stapan pe tine lucrurile vin mai usor, pentru ca le si iei mai usor.

Am prieteni si cunoscuti care traiesc acum ce simteam eu acum 2 ani si nu ma inteleg cu adevarat cand le spun ce potential zace in ei, ca pot fi si ei impacati. Oameni care incerca sa controleze si sa blocheze ganduri in loc sa le inteleaga radacina. Realitatea exterioara este alta decat ne imaginam noi, doar sa o vedem. Nu sunt de condamnat pentru ca iti este greu sa intelegi cat de confortabil poate sa fie in interior cand toata existent ta a fost frig.

De la noapte la zi si marea!

What A Life !!!

Atra Doftana!!!

  Atra Doftana este un loc special si cu toate ca ai crede ca peisajul acestui colt de rai il face special, de fapt mai degraba experienta culinara la care esti "supus" face experienta deosebita. Daca alegi cina fine dining vei trai experienta de a fi servit cu mancaruri iesite din comun pe care le vei avea garnisite, fel dupa fel, cu cate un vin recomandat, descris si povestit de catre somelierul locului.

  Servirea este impecabila, masa perfecta in mainile bucatarului casei, camerele sunt pe masura totul culminand in niste momente legate iesite din comunul normalului nostru.

  Se poate lua cu imprumut ori un caiac, ori o bicicleta si poti colinda suprafata perfecta a apei sau umbra groasa a padurii si praful drumurilor de munte.

   Conceptul acesta de turism imi pare ca arata preocuparea proprietarilor pentru ceva mai mult decat banalitatea vietii noatre de turisti plictisiti cu toate ca trebuie sa recunosc, au ales locul ideal pentru a ne oferi perfectiunea.

   Sper sa va dati sansa sa eperimentati minunea de la Atra.

Unnatural Sun

 

Atat de...iarna!

Amfiteatrul Transilvania

 Ce nume, ce loc, ce viziune, ce drum, ce calatorie, totul este plin de aventura, la tine in cap draga calatorule dar si in spatiul fizic. Amfiteatrul este de fapt o pensiune pusa pitoresc pe varful unui deal, unde altundeva decat tot pe langa Moeciu. 

  Pentru a ajunge la locul "spectacolului" trebuie sa te aventurezi pe un drum de masina desfundat si ingust de 4 km pe care il faci in 30 de minute. Iarna poate fi curata aventura, asa cum curge el prin padure. 

  Odata ajuns acolo, insa, descoperi ca a meritat fiecare fir de emotie pentru ca de data asta emotiile sunt pozitive si sunt multe. Privelistea este spectaculoasa si te inconjoara muntii si vaile. Mancarea este cu specific moldovenesc si ne-a placut, oamenii sunt amabili. Despre cazare nu pot spune nimic dar arata bine din pozele de pe site, vedeti mai jos.

Amfitearul

Ce-mi place!!!

Motive pentru care oamenii isi doresc copii - analiza masculina?!

Impreuna cu partenera mea avem de o luuuuunga perioada de timp o « discutie » cat se poate de serioasa legat de potentialul unui al treilea membru al familiei, discutie este putin spus de fapt, este mult mai avansata situatia. Avand subiectul in fata ochilor m-am intrebat zilele astea care ar putea sa fie motivatia pentru care ti-ai dori un astfel de lucru, o motivatie logica, obiectiva .  

Trecand peste intamplarea de a face un copil accidental ajungi la un moment dat in viata cand constati ca iti doresti un copil...sau poate nu. In cazul de fata te intrebi de ce ti-a putea dori sa dai nastere unei fiinte care sa iti poarte mai departe trasaturile, care sa perpetueze alterate calitatile si defectele arborelui tau.

Probabil ca cel mai important motiv este instinctul animalic dar asta nu este un motiv constient este o reactie naturala iar instinctul matern este predominant, nu am auzit vorbindu-se de omologul patern decat poate dupa ce s-a nascut subiectul.

Mai este si tendinta sociala in discutie, genul acela de presiune si sfat sa fii in randul lumii, proasta motivatie daca ma intrebati pe mine dar real vorbind destul de intalnita. Nu prea tine nici asta de motiv constient ci mai degraba de reactie a limitarii din noi.

In mix poate sa intre si egoismul de genul sprijiniului la batranete sau lipsa de ocupatie intr-un anumit moment al vietii in care simti ca ti-ai atins potentialul, dar intreabarea este de ce ai crede ca urmatorul pas logic este procreerea. Un alt tip de egoism este cel al sudarii unei relatii ce nu functioneaza corect dar toate sunt fatasmagorii fara nici o legatura cu realitatea naturala.

Documentarea mea nu se bazeaza pe studii psihologice, nici pe departe, dar pot fii alte motive la baza dorintei de a avea un copil desi nu pot imagina o persoana care sa isi doreasca acest lucru pentru a avea contact cu minunea inocentei sub forma perfecta pe care il reprezinta o fiinta inainte sa fie alterata de frici, influente si societate. Oricum suna mai degraba a experiment decat a motivatie.

Formarea si reformarea personala, ca parinte si om, in contact cu dragostea, incredearea si admiratia pura pot fi un motiv dar sa fim seriosi, cine naiba gandeste asa in astfel de momente.

La necesitatea de a face un copil mai apare o presiune interioara, de data aceasta foarte logica si plauzibila, aceea a naturii care odata cu trecerea timpului modifica organismul uman si face dificila sarcina despre care vorbim. Totusi, motivatia este cat se poate de reala dar este déjà pasul doi si nu explica pasul unu : de ce ti-ai dorit de la inceput un copil ?

Concluzie : natura isi cere drepturile iar motivatia la radacina nu pare a fi una constienta ci porneste pur si simplu doar din instinct. Toate celelalte argumente de mai sus vin sa convinga spre decizia care finalmente se traduce intr-o aventura din care nu prea stie nimeni cum si unde iese.

PS : La o cautare extrem de simpla pe internet veti gasi 1 milion de articole neinteresante sau despre cum sa nu faci copii si nu vorbesc aici évident despre metode contraceptive.