sâmbătă, 5 iunie 2010

Omul si povestea lui

Am trecut prin atatea locuri in ultime vreme si am cunoscut atatia oameni in ultimii ani incat as putea sa scriu o carte despre asta...sau macar un articol. Am auzit atat povesti despre bucurie dar cred ca am auzit de cel putin zece ori mai multe povesti triste.
De la omul care are un copil acasa pe care il vrea mai bine decat el pana la divorturi si copii singuri, de la casnicii destramate pana la sacrificii in numele acestora, le-am auzit pe toate. Oameni disperati si oameni norocosi, am vazut cam din toti cate putin. Este drept ca poti spune ca vezi astfel de povesti si in Romania mergand doar cateva statii de autobuz pana la serviciu nu 2500 de km pana in Belgia, oricum vreau sa spun ca aceeasi oameni ii gasesti si in Belgia, Olanda sau Germania. De fapt visele sau ratarile, dorintele sau problemele sunt aceleasi peste tot fara nici o exceptie.
In Belgia am cunoscut acelasi fel de oameni ca acasa, atat oameni extraordinari, prietenosi si calzi ce se scuza in fata ta cand gresesc chiar daca esti roman insa am cunoscut si belgieni mandrii nu doar cu noi, belgieni care ar face orice ca lumea sa creada ca ei nu gresesc chiar daca o fac. La fel sunt si ei la fel suntem si noi. Sigur ca am intalnit si cazuri atipice de oameni si povestile lor si pe aici dar generalul se prezinta in aceeasi linie.
Ma gandesc uneori cu mirare si bucurie cat de bine m-am adaptat aici si cat de bine ma face sa ma simt Belgia si bastinasii, colegi, prieteni sau necunoscuti.
De fapt asta ramane in urma, o poveste si un altfel de om care am devenit eu printre oamenii calzi care ma inconjoara in Belgia, romani sau belgieni, ignorand povestile si oamenii mai putin frumosi pentru ca altfel daca stai sa pui totul la suflet risti sa ratezi ceva frumos, iar eu nu vreau asta.