duminică, 27 septembrie 2009

Muzica mi-e viata

M-am tot gandit la lucrurile fara de care nu as putea trai. Telefonul l-as arunca de la etaj cu bucurie, de masina n-as avea nevoie daca s-ar putea sa merg la serviciu cu metroul (totusi sa am grija ce imi doresc :D), singurul lucru fara de care nu imi dau seama cum as putea trai este mp3. De fapt vreau sa spun ca viata imi este muzica si muzica imi este viata. Nu ma puneti sa va cant ca sunt afon complet cu toate ca imi place sa cant singur, dar cereti-mi sa va dau o melodie buna, cred eu.....
Imi incep ziua in masina in drum spre munca, cam vreo 20 de minute cu Thunderstruck al celor de la AC/DC ascultat la maxim mai ales cand sunt singur in masina:

La birou ascult in surdina si cu drag ceva jazz pe care mi l-a aratat Andrei/Aramis, ceva de la Chet Baker, muzica pe care am auzit-o acum cateva saptamani si am adoptat-o imediat:

Andrei nu este singurul care mi-a imbogatit urechea, inima si cultura muzicala. Un alt muschetar dintre noi, Catalin/Athos, "tatal" nostru, mintea limpede, mi-a daruit-o pe Ilse de Lange si al sau Miracol din voce de care m-am indragostit pe loc:

Seara cand ajung acasa camera imi rasuna de muzica ce imi este atat de draga, cea a lui Tracy Chapman :


Cand sting lumina la sfarsitul zilei si turtesc perna este o singura doamna care imi canta cu atata pasiune si aceea este iubita mea Loreena McKennitt:

Desigur ca sunt si alte muzici pe care le ascult dar acestea sunt meldiile care imi incanta urechea in perioada aceasta, ele si autorii...

duminică, 20 septembrie 2009

Luna de la fereastra mea

De dimineata cand m-am ridicat
Din patul meu m-am indreptat
Spre inc-o alta zi banala,
Numita de noi toti normala

Am pornit din draga lume-a mea
Dintre formele ce-mi sunt visarea
Am pornit incet, fara de-avant
Inspre lumea de dincolo si-atat

Lumea de dincolo de mine
Unde ne pierdem identitatile de sine
Unde sunt doar un pion de lut
Ce isi trudeste trairile de suflet frant

Si ziua-mi trece incet si trist
Fara samanta de artist
Fara nici urma de sclipire
Nici vorba de simtire sau traire

Si seara vine incet
Iar inima porneste mai alert
Si-mi bate acum in ritm nebun
Cand soarele transforma orizontu-n scrum

Si noaptea zilei se transforma in lumina serii
Atunci cand vii la marginea ferestrei
Acum imi simt inceputurile zilei
Atunci cand imi apari in pragul vietii

Si negura simtirii intregii zii
Dispare ca luata de vraja unei magii
Este doar mana ta atat de calda
Pe frumtea mea innourata

In ochii tai uit de orice povara
Pe pielea ta pierd constiinta amara
Iar vocea ta atat de draga
Ma face sa imi uit durerea daca…

O clipa doar o clipa mi-ai trecut
Prin ne-nsemnata mica zi si mi-ai zambit
Si totu-njurul meu este schimbat
Si eu sunt cu totul altul : mandru barbat

Lumina magica a lunii
Imi trece incaperea si taciunii
din focul ei imi sunt atat de-aproape
De suflet si de minte imbratisate

joi, 17 septembrie 2009

Antwerpen Central Station

Gara originala a fost construita intre anii 1895 si 1905. Cladirea de piatra cu sala de asteptare si domul urias a fost ‘desenata’ de Louis Delacenserie iar imensa hala de metal si sticla lunga de 185 de metri si inalta pana la 44 de metri de arhitectul local Clement van Bogaert. Edificiul garii este privita ca una dintre cele mai interesante si reusite cladiri din Blegia din punct de vedere arhitectural fiind gratulata in 2009 de catre jurnalul american Newsweek cu cu locul 4 in topul statiilor de tren din lume.
In 1998 au fost demarate lucrarile pentru adaptarea la trenuri de mare viteza care sa faca legatura cu celelalte gari din Antwerpen si evident cu alte orase. Intreaga lucrare a costat 1,6 miliarde de euro. Primul tren de mare viteza a intrat in gara in 25 martie 2007.
Gara are 14 trasee ordonate pe 4 nivele :
Nivelul +1 : Statia originala cu 6 terminale aranjate in doua grupuri despartite de o deschidere care permite o viziune de ansamblu asupra nivelelor inferioare
Nivelul 0 : Case de bilete si zona comerciala
Nivelul -1 : Situat la 7 metri sub nivelul strazii gazduieste 4 terminale de tren
Nivelul -2 : Situat la 18 metri sub nivelul strazii gazduieste ultimele 4 terminale cu acces la tunelul de sub oras.
Acum oricat de interesante ar fi informatiile, pozele spun cel mai mult pentru ca pe mine m-a impresionat minunatia de beton si otel nu tabelul cu date:

Bine ati venit!
Statia veche Domul

Statia de sticla si otel cu 4 niveluri de sus in jos

Am vazut un univers paralel prin geamul acesta
Personajele cu care v-ati obisnuit: doi miri atipici

Sunt convins ca Antwerpen-ul are lucruri mult mai importante si impresionante de aratat si demonstrat insa nu trebuie ratata si gara centrala pentru ca este cu adevarat coplesitoare.

sâmbătă, 12 septembrie 2009

Balconul si povestea lui

Statea sprijinit pe balustrada balconului, usor lasat spre afara. Fata ii era inexpresiva si privea in gol. Fumul albastrui al tigarii se ridica molcom spre cer. Uitase de tigara si ea arsese aproape de tot la el in mana. Din interior se auzea tremuranda o nota de jazz cantata la pian. Iubea jazz-ul de ceva vreme, se potrivea cu ce iubea...
Statea acolo pe balcon si astepta. Fumase parca nerabdator cateva tigari. Le fumase sau le lasase sa arda singure mai degraba. Nu putea sa-si adune gandurile deloc. Nu putea sa focalizeze dincolo de ceata din fata ochilor, de ceata gandurilor. Astepta ceva...
Nu mai stia exact de cand statea acolo in felul acela si nici nu ii pasa. Timpul se oprise pentru el la un moment dat si nu mai voia sa treaca. Exista odata cu timpul...
Vazu ceva miscandu-se in capatul strazii si se trezi din starea de reverie ca la un semn. Simti in sfarsit tigara fierbinte din mana. Grauntele de foc ajunsese la piele si o agresase fara mila.
Umbra din capatul strazii avansa incet si nesigur spre balcon, spre el. Uitase de ganduri, de tigara si de balcon, uitase de orice altceva. Cu simturile intinse la maxim vana cu privirea silueta subtire, sorbea mireasma strazii in cautarea unui parfum...
Se apropiase mai mult si incepu sa o recunoasca din visele lui. Era exact cum si-o imaginase ca va fi cand va fi...
O rochie colorata care ii acoperea trupul gingas, pantofii usori din picioarele zvelte si parul atat de matasos care ii cadea moale pe umeri si se oprea acolo. Nu vedea toate acestea dar stia ca asa era..."Cat de frumoasa...!"
Ea se opri sub balconul sau si ridica privirea in sus, ii zambi pur si simplu. Cel mai frumos zambet. “Hai, vino!” ii clipi usor. Zambira amandoi si el fugi ca un nebun pe scari. Ajunse jos si isi zambira din nou ca pentru o continuare a “povestii balconului”. Isi atinsera usor mainile, si le prinsera strans si pornira in susul strazii. De data asta fara priviri in gol, fara ganduri...erau doar doua maini impreunate. Se mai auzea doar nota de jazz in urma lor...

duminică, 6 septembrie 2009

Inginerii Muschetari

Astazi se implineste o saptamana de cand m-am mutat de la casa din Ingelmunster si haladui prin Menen, o localitate simpaticuta de prin aceesi Belgie, normal. Am avut si niste paripetii ca am inceput duminica trecuta doar cu trei canapele, doua paturi cu dulapuri aferente minus lumini prin casa, minus electrocasnice, vesela si altele. Intre timp am chiar si net. Ce mai bogatie...:D!
Intre timp am receptionat si doi colegi noi-nouti si unul mai vechi dar....taaaaare simpatic
Acum stam ca boierii intr-un apartament de trei camere si doua bai plus una bucata bucatarie. Vreau sa spun ca am inceput sa mananc cald ceea ce este bine. Sa ne vedeti cum suntem noi ca patru studenti dar cu ceva bani in buzunar. Viata faina ce mai.
Dar hai sa facem prezentarile:
Incepem cu casa de afara: etajul doi pe colt

Interior: camera asortata cu bucatarie

Locul meu preferat este insa micul balconas care ne aduce deasupra strazii. Am infiintat un scaun pe balcon si stam pe rand si urmarim spectacolul strazii.

Locul de unde Alboosh isi asteapta muza

Mi-am imaginat ca fiind cei patru muschetari si va voi spune povestea noastra de la stanga la dreapta:
Alboosh/Phortos pentru ca sunt indragostitul, Catalin/Athos pentru ca este cel mai asezat, Andrei/Aramis pentru ca este cel mai bisericos(i-am vazut pozele de la nunta-deosebite) si Nicu/ D'Artagnian pentru ca este cel mai tanar si agitat

In final nu pot decat sa va urez bine ati venit si sa va spun ca va astept cu mare drag la noi in casa si in viata. In final as vrea sa o salut pe Oana, frumoasa sotie a lui Andrei si sa-i transmit ca barbatelul ei este in siguranta cu noi. Te mai astept Oana!

M-as vrea...

Stateam pe loc si ma gandeam
Cum mi-as dori sa fiu acum
Ce fel de om, cum m-as imagina
Cum m-as vedea de as putea

As vrea sa fiu barbat in primul rand
As vrea iubirea sa-ti aduc in gand
As vrea ca tu sa vezi cum sunt
As vrea sa-mi intelegi intreg avant

As vrea apoi prieten sa mai fiu
As vrea sa scap de-acest pustiu
As vrea s-ajut cu drag
As vrea linistea sa v-o atrag

As vrea mamei fiu bun sa-i dau
As vrea toate durerile sa-i iau
As vrea tatei mandrie sa-i trezesc
As vrea sa ii arat ce dragoste-i nutresc

As vrea bunicii sa ii daruiesc
As vrea din anii mei s-o ntineresc
As vrea sa-i spun ca o iubesc
As vrea din lacrimi sa-i opresc

As vrea un mic copil sa nasc
As vrea sa simt ca mi-l doresc
As vrea un tata bun sa-i fiu
As vrea atat de bucuros sa-l stiu

As vrea pentru strainul de pe drum
As vrea sa-i dau un zambet bun
As vrea si el sa imi zambeasca
As vrea tot binele sa imi doreasca

As vrea sa dau napastuitilor
As vrea indeplinirea viselor
As vrea la timp trecut sa fie tristi
As vrea sa-i vad mai fericiti

As vrea in ultim rand sa fiu eu om
As vrea sa reusesc sa dorm
As vrea sa si visez in somn
As vrea cand ma trezesc sa ma simt don

Nu stiu din cate-am spus aici
Cate sunt realitati si cate frici
Cate imi sunt dorinti si cate adevaruri
Dar stiu ca voi lupta cu ele pan la ceruri.

vineri, 4 septembrie 2009

Andy si ora de dans

Am un coleg la birou care este dansator. Il cheama Andy si nu mai stiu cum. Nici nu vreau sa stiu ca e lung si complicat, asta stiu:D. Dar nu asta conteaza. Baiat simpatic este inebunit dupa Michael Jackson si evindent fiind dansator dupa coregrafia acestuia. Nu stiu daca intelegeti, este fan din ala inrait. Cand i-am pronuntat numele lui Michael in franceza era sa cada pe spate:P.
In fine, mi-a zis zilele astea ca se organizeaza un eveniment dansant undeva in zona Anvers-ului la sfarsitul saptamanii, eveniment la care cica vor participa vreo 600 de dansatori si va fi dedicat lui Michael. Astazi Andy imi spunea ca tine un curs de dans si m-am infipt si eu. La facut poze nu la dansat nu mai carcotiti atat ...:P
Maestrul Andy
Elemente dansante

Oglinda-oglinjoara cine-i cel mai ...dansator din tara Miriapodul dansator
Dancing line
Naluca galbenaDance feedback
Bara suspinelor My Lady

Momentul a fost foarte simpatic cum puteti sa vedeti din poze. Acum mi-a mai ramas un singur lucru de facut, sa invat si eu sa dansez ca este clar ca la poze nu ma pricep:P. Mai trebuie sa gasesc o partenera care sa aiba incredere in mine ca nu o ranesc in timpul actiunii.

marți, 1 septembrie 2009

Cat de "grava" este viata noastra?!

Am gasit pe blogul Annei o poveste trista si dureroasa. Povestea Alinei, una dintre blogger-ite sau mai precis a tragediei familiei sale. Am sa va dau link-ul daca sunteti interesati. Poate in urma lecturii postului ei veti vrea sa o ajutati. Ar fi cred foarte frumos si foarte uman...

http://opritiplanetavreausacobor.blogspot.com/2009/08/un-comunicat-important.html

Nu vreau insa sa vorbesc doar despre asta, despre ajutor, ci despre senzatia pe care mi-a lasat-o povestea ei. Cel mai mult m-a impresionat in istoria ei descrierea familiei "una fericita, unita si foarte prietenoasa". Cum li s-a schimbat fericirea intr-o clipa, intr-un moment al sortii. Cum s-a naruit tot castelul de carti. Ma intreb eu si va intreb si pe voi acum: Ce tragedii personale pot fi mai mari decat ce i s-a intamplat ei?
Am sa va marturisesc ceva: viata mea nu a fost o simpla plimbare prin parc. Da, intotdeauna probleme personale sunt cele mai mari. Poate voi veti spune ca ale voastre sunt mai grele si pana la urma cine sunt eu sa va contrazic.
Ce vreau sa va spun este ca de saptamana aceasta, dupa ce am citit povestea Alinei ma simt parca mai usurat. Poate suna al naibii de egoist ce am spus. Sunt trist pentru tine Alina, sa stii pentru ca ce traiesti tu este cu adevarat o tragedie. Lumina de soare in aceasta negura esti chiar tu si este fantastic cat de curajoasa poti fi. Ce este frumos este ca v-ati pastrat tot ce aveati inainte, poate cu exceptia fericirii.
Acum ma simt ca un copil cand ma gandesc la ce numeam probleme pana de curand. Dupa ce am citit nu pot decat sa zambesc la cat de naivi suntem. In loc sa ne bucuram de ce avem: de o imbratisare a celui drag sau de un zambet de prieten sau de orice altceva frumos noi ne cramponam de lucruri cotidiene marunte si fara importanta reala.
Eu mi-am jurat sa fiu mai bun, mai intelegator si mai fericit.
Hai sa ne juram cu totii sa fim mai putin egoisti si avand noi liniste sa incercam sa-i redam linistea si Alinei.
Va iubesc dragilor! :)