Am gasit pe blogul Annei o poveste trista si dureroasa. Povestea Alinei, una dintre blogger-ite sau mai precis a tragediei familiei sale. Am sa va dau link-ul daca sunteti interesati. Poate in urma lecturii postului ei veti vrea sa o ajutati. Ar fi cred foarte frumos si foarte uman...
http://opritiplanetavreausacobor.blogspot.com/2009/08/un-comunicat-important.html
Nu vreau insa sa vorbesc doar despre asta, despre ajutor, ci despre senzatia pe care mi-a lasat-o povestea ei. Cel mai mult m-a impresionat in istoria ei descrierea familiei "una fericita, unita si foarte prietenoasa". Cum li s-a schimbat fericirea intr-o clipa, intr-un moment al sortii. Cum s-a naruit tot castelul de carti. Ma intreb eu si va intreb si pe voi acum: Ce tragedii personale pot fi mai mari decat ce i s-a intamplat ei?
Am sa va marturisesc ceva: viata mea nu a fost o simpla plimbare prin parc. Da, intotdeauna probleme personale sunt cele mai mari. Poate voi veti spune ca ale voastre sunt mai grele si pana la urma cine sunt eu sa va contrazic.
Ce vreau sa va spun este ca de saptamana aceasta, dupa ce am citit povestea Alinei ma simt parca mai usurat. Poate suna al naibii de egoist ce am spus. Sunt trist pentru tine Alina, sa stii pentru ca ce traiesti tu este cu adevarat o tragedie. Lumina de soare in aceasta negura esti chiar tu si este fantastic cat de curajoasa poti fi. Ce este frumos este ca v-ati pastrat tot ce aveati inainte, poate cu exceptia fericirii.
Acum ma simt ca un copil cand ma gandesc la ce numeam probleme pana de curand. Dupa ce am citit nu pot decat sa zambesc la cat de naivi suntem. In loc sa ne bucuram de ce avem: de o imbratisare a celui drag sau de un zambet de prieten sau de orice altceva frumos noi ne cramponam de lucruri cotidiene marunte si fara importanta reala.
Eu mi-am jurat sa fiu mai bun, mai intelegator si mai fericit.
Hai sa ne juram cu totii sa fim mai putin egoisti si avand noi liniste sa incercam sa-i redam linistea si Alinei.
Va iubesc dragilor! :)
10 comentarii:
frumos gestul tau Alboosh. Numai bine iti doresc!
Buna Anne! Postul acesta nu este despre Alina ci mai degraba despre noi. Despre a fi oameni. Trebuie sa realizam doua lucruri: unul ca sunt semeni langa noi care au nevoia de atentia noastra si apoi ca poate nu suntem fericiti dar este intr-un fel si vina noastra. Avem aproape obligatia sa fim fericiti pentru daca nu traim drame ca ale Alinei.
Da Cristi este vina noastra ca nu suntem fericiti .Problema se pune un pic diferit pt cat timp o sa-ti aduci aminte de aceasta situatie si nu o sa te scufunzi iar in mizeriile zilnice....si nu o sa uiti ca persoanele de langa tine au nevoie de atentie si de un zambet macar!Tragedia verisoarei mele(stii despre ce vb) m-a facut de multe ori sa ma gandesc ca viata asta tr traita altfel dar din pacate ne luam cu multe nimicuri si revenim la aceeasi indiferenta !
Buna Ina. Ai perfecta dreptate. Ce vreau sa spun este ca trebuie sa recunoastem lucrurile importante intre nimicuri.
Asa este Alboosh, dar e greu sa ne gandim si la cei din jurul nostru, mai bine facem noi burta mare..suntem satui de toate, ca restul se descurca cum pot. Asta e mentalitatea oamenilor din pacate :(
Mai completez un pic ...sa recunoastem lucrurile importante intre nimicuri ...pana nu este prea tarziu !!!!
Anne, asa este cum spui tu, nu contest. Sa stii ca eu m-am descoperit de curand. Am ajutat si a fost atat de frumos. Hai sa ii lasam pe ceilalti si sa fim noi buni. Nu vreau sa fiu ca ceilalti vreau sa fiu ca mine :).
Asa este Ina. Completarea este atat de buna. Ma bucur ca te vad pe aici Ina :). Tu si Vali ati fost intotdeauna niste simpatici. Sa-l saluti pe el si pe Profesor din partea mea :D.
Daca macar un sfert din lume ar avea un asemenea suflet( ca al tau ) cred cu siguranta si cu tarie ca lumea asta mare ar fi altfel, cu totul si cu totul altfel.
Vezi tu de la vorbe la fapte este cale lunga. Este frumos ca lumea a inceput sa o ajute pe Alina.
Trimiteți un comentariu