Seara la 12 noaptea zburam ca vantu’ si ca gandu’ dinspre Unirii spre Muncii pe jos. Tocmai incheiasem un week-end plin de evenimente, fain cum ii sta bine unui week-end.
Vineri seara am mai “rupt” o pereche de “galosi” pe un ring de dans prin centru vechi atat de “fitzos” acum, plin de oameni frumosi cu priviri goale.
Sambata dupa recuperare am dat o tura prin Herastrau la plimbare, soare, verdeata si o bere. Seara ne-am facut loc de o limonada in acelasi centru vechi plin de praf, de inghesuiala si de un oarecare farmec gaunos.
Duminica a fost ziua simpatica in care ne-am intrecut la o "suta de sezloange plaja” pe malul unei piscine micute din Bucuresti. Am mancat ceva in timpul zilei, iar seara ne-am dat in stamba la inca o bere in “Valea Regilor”.
La plecare era vreo 23:30 si mi-era un somn de picam si m-am gandit sa merg pe jos pana acasa prêt de 30 de minute sa ma recoresc. Mi-am pus in urechi castile cu muzica si deodata mi-a sarit somnul ca prin farmec, ascultam niste Toto Cutugno destul de ritmat. Cu noua atitudine dansanta pulsandu-mi in vene am pornit in mars vesel spre casa : imi venea efectiv sa dansez :). Pe drum, printre santurile sapate, praf, masini trecand am vazut marsaluind la randu-le vreo doi gandaci negru-luciosi de dimensiuni impresionante si vreo doi indragostiti care se imbratisau la momentul in care muzica lui Toto devenise mai lenta in urechea mea.
Intr-un final am ajuns si in patul meu de imprumut gandindu-ma la ziua de luni care se apropiase destul de mult.
Vineri seara am mai “rupt” o pereche de “galosi” pe un ring de dans prin centru vechi atat de “fitzos” acum, plin de oameni frumosi cu priviri goale.
Sambata dupa recuperare am dat o tura prin Herastrau la plimbare, soare, verdeata si o bere. Seara ne-am facut loc de o limonada in acelasi centru vechi plin de praf, de inghesuiala si de un oarecare farmec gaunos.
Duminica a fost ziua simpatica in care ne-am intrecut la o "suta de sezloange plaja” pe malul unei piscine micute din Bucuresti. Am mancat ceva in timpul zilei, iar seara ne-am dat in stamba la inca o bere in “Valea Regilor”.
La plecare era vreo 23:30 si mi-era un somn de picam si m-am gandit sa merg pe jos pana acasa prêt de 30 de minute sa ma recoresc. Mi-am pus in urechi castile cu muzica si deodata mi-a sarit somnul ca prin farmec, ascultam niste Toto Cutugno destul de ritmat. Cu noua atitudine dansanta pulsandu-mi in vene am pornit in mars vesel spre casa : imi venea efectiv sa dansez :). Pe drum, printre santurile sapate, praf, masini trecand am vazut marsaluind la randu-le vreo doi gandaci negru-luciosi de dimensiuni impresionante si vreo doi indragostiti care se imbratisau la momentul in care muzica lui Toto devenise mai lenta in urechea mea.
Intr-un final am ajuns si in patul meu de imprumut gandindu-ma la ziua de luni care se apropiase destul de mult.
Concluzie: Daca muzica nu e nimic nu e...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu