De la oamenii ce curg jur-imprejur
Si-apoi de ce sa crezi ca-s diferit ?
Pe-orice strada, in orice oras obscur
De alti barbati ce merg tacut, oricum
Sunt la fel de curajos, nerecunoscator sau las
Sunt egoist si totodata pot fii bun
Pot sa iubesc, asemeni pot sa si urasc
Nu pot fii fat-frumos, nu sunt un sfant
De ce astepti, de ce ai mai spera ?
Sunt doar un om, imperfect nascut,
Indrumat de oameni, crescut de viata
Am pe umeri toate vinele din lume
Dar pot simti tristetea, crede-ma acum
Si daca strig dup-ajutor, crezi oare
Ca nu ma doare suferinta ta oricum?
Suntem la fel, fiare, suntem si papusi
In lumea noastra mica si stupida
In care fericirea va sa vina doar din noi
Sau sa ne uite simplu, pentru totdeauna `
Sunt fiul alizeului de miaza-noapte
Ce sufla din-naltimi rece si-nghetat
Stiu sa luminez fierbinte, sunt un soare
De vara, ce priveste in jos, peste pamant
Traiesc in noaptea mintii uneori
Intunericul gros in juru-mi urla a tacere
Dar cand zambesc, zambesc mai mult
Si dovedesc prin lumina in obsuritate
Sunt contradictie, ma schimb in timp
De la creatia vietii pan’ la moartea lumii
Vom fi asa, nu ne vom opri nicicand
Nu vreau sa fiu perfect, niciodata nu voi fii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu