Japanese experience

Cand am ajuns in fata restaurantului japonez era sa zic "Hai in alta parte ca nu mananc chinizeste deci nici japonazeste", bine ca am tacut, mai paream si fraier. Mancarea japoneza nu are nici o treaba cu vecina asiatica. In afara da calitatea preparatelor exista si calitatea artei de preparare tradusa printr-un adevarat spectacol. Am comandat ton de nu stiu ce fel si vin rosu. Ne-am asezat in jurul unei mese-plita si am imbracat "halatele" ce se gaseau pe scaune. Bine-inteles am luat contactul cu celebrele betigase: grea misiune, urma sa mananc taitei:D.

Materia prima

Operatiunea taitelu'
Spectacol pirotehnic sau flambarea
Rezultat delicios

Taitei cu oo

Am fost singurul tantalau care facea poze in restaurant, subiect de gluma pentru comesenii mei.

Libertate

LIBERTÁTE s.f. 1. Posibilitatea de acțiune după propria voință sau dorință; posibilitatea de acțiune conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii din ce în ce mai profunde a legilor de dezvoltare a naturii și societății. 2. Situația unei persoane libere. 3. Independență, neatârnare. [Cf. lat. libertas, fr. liberté].

Aceasta este una dintre definitiile venite din DEX pentru sentimentul pe care il traiesc acum. Da, Independenta! Da, Libera alegere! Da, Dreptul la propriile greseli si la consecintele lor, dreptul la propriile decizii si la rezultantele acestora. Da, acum vad clar, ce este deosebit fata de alte dati este ca nu privesc spre ceva. Este momentul sa imi decid drumul si prezentul fara ca altii sa imi arate diverse “indicatoare”.
Sentimentul este de-a dreptul maret, este ca si cum o imensa piatra mi s-a ridicat de pe umeri si m-a lasat mai usor, este ca si cum as fi suferit de o boala terminala si deodata sunt vindecat...deodata imi vine sa rad. Evident ca libertatea este cumva falsa, vorbind asa in general pentru ca nu traim pe un nor ci suntem “abonati” la o societate ghidata de bani si facturi si diverse indatoriri zilnice si anoste. Dar totusi..., pot macar sa sesizez transformarea, pacea deciziilor si dedicarea personala ce isi face loc in mine.
Sa nu mai fugi de nimic, asta este ideal si asta traiesc acum. Singuratatea nu mai este apasatoare ci doar, pur si simplu,...o realitate. Antidotul sentimentului de singuratate nu inseamna neaparat prezenta cuiva ci prezenta cuiva cumva potrivit.
Cautam cu toti o impacare cu ce este in jur, cu noi, cel putin asta cred ca fac eu. Ma intristeaza oamenii pe care-i vad atat de hotarati in spatele nimicurilor cotidiene ignorand tabloul general...
Mi-am dorit sa scriu Libertatea pentru ca am asteptat-o si am urmarit-o si analizat-o atat de mult si am inteles ca a venit abia cand in sfarsit am simtit-o. Este nepretuita si nu insemna un loc anume sau orice alt loc, nu este legata nici macar de oameni, este doar in mine.

Marti dimineata la Oostende

Am zis ca am sa pun cateva poze de la marea rece ca norul si iata-le. Ieri dimineata am avut drum la Oostende si am avut o jumatate de ora libera. Imi doream sa vad marea anul asta si sa fac cateva poze. Totul era pustiu si rece si nespectaculos dupa cum vedeti. De fapt marea asta nu e mai spectaculoasa nici vara...

Singurele vietati

O zi cu adevarat frumoasa

Zilele astea in Belgia sunt niste vremuri de vis, cald, soare, ce mai atmosfera de primavara. O minunatie sa fii afara la 10 grade si sa stai la propriu cu ochii in soara. Azi dimineata in drum spre munca am observat cerul atat de frumos incat nu m-am putut opri sa nu fac o poza, chiar daca cu telefonul. Nu stiu cum se face dar aici, in Belgia cercul parca ar "comunica" cu oamenii asa cum imi place mie sa spun.

Cerul lor

La pranz am iesit cu baietii la aer sa luam masa si am lasat soarele sa ne gadile "barbile" pentru prima data anul acesta, ar eu mi-am pus ochelarii de soare si am facut pe smecherul:D.

Yprado boys(s-d): Geoff, Mikey si Henny

Am un suflu extraordinar de o vreme incoace si reusesc sa imi fac zilele chiar faine, iar ziua de astazi cu soarele asta imbietor de plaja m-a facut sa ma gandesc la mare. Poate va arat in w-end niste poze de la nord:D.

Jurnal de bord: 5 Februarie 2011

Am reusit astazi sa repet performanta de ieri, si anume de a da un tur de Belgie de vreo 500 de km, pana la Liege si retur. De data cu un camion plin de "marfa" repatriata de la resedinta noastra "rezidentiala" de acolo. De data asta am fost cu Bart si a fost chiar ditractiv comentand diverse chestii care s-au tot intamplat in ultima vreme, band cate o cafea pe drum, intr-un cuvant: barfind si noi ca baietii.

Urasc faptul ca nu am prins pana acum nici o sambata in care sa ma fi trezit mai tarziu de 7 si se pare ca nu scap nici urmatoarea.

Am reusit sa ajung acasa pe la 8 seara, la fel ca si aseara cu doua-trei beri la bord, obicei care este legal pana la sa spunem...a treia.

Maine este o alta zi daca pot sa-i spun asa, sper sa prind si eu un somn cat de cat inainte de...a ma duce din nou la munca.

Una peste alta a fost o zi cu adevarat frumoasa, pe care daca as fi avut de ales as fi petrecut-o altfel dar iata ca ce incepe sa spunem mai putin bine se poate transforma in ceva...simpatic.

Oare cum o fi...?

Oare cum o fi sa te duci miercuri seara asa pe la 7 la seful tau in birou cu nus ce prostie minora si omu' intr-un acces de chef de viata sa te puna sa stai jos?

Oare cum o fi ca acelasi sef sa te intrebe daca ai chef sa bei ceva si cotrobaind prin frigider sa scoata o sampanie frantuzeasca?

Oare cum o fi sa rupi o sticla in 3 in jumate de ora, vorbind nu stiu ce tampenii, si sa incerci sa ii explici aceluiasi sef ca "stii ca eu sunt cu masina..., cu masina ta:D" iar el sa zica "nu plecam pana nu terminam sticla".

Oare cum o fi sa te urci la volan mai treaz sau nu prea si sa asculti mergand cu 140 tot drumul aceeasi melodie...ca asa s-a nimerit si sa urlii cat te tin rarunchii (ca nu putea fi vorba de cantat):

Oare cum o fi sa fi trait tot timpul dupa reguli si sa le mai si incalci asa din cand in cand, macar din greseala?! Va spun eu: O FI FAAAAAIN!!!!!

Gent luminos

Am dat o fuga astazi in Gent la plimbare si facut poze. Am dat acolo peste nu stiu ce manifestare artistica stradala ce se voia o invitatie pe care am sa fiu sincer nu prea aminteles-o cu toate ca am tradus afisul-invitatie. Era ceva cu etajul al 3-lea al teatrului si cu grupute de maxim 50 de persoane. Cand am trecut spre oras nu am apreciat luminile pentru ca inca era lumina naturala afara.

Gent centerLa prima trecere

Rasare lumina Afis-invitatie

Am inteles la a doua trecere ca de fapt era scris pe asfalt "Hier licht Gent", ceva de genul aici lumineaza Gent-ul. Inspirat am zis eu.

Primavara din iarna noastra

Trec ultime zile de decembrie
Cu frig si vant ce viscoleste
Zapada alba ce se-asterne-afara
Contrast placut cu toropeala cotidiana

Privind prin ochiul din bucatarie
A geamului coplesit de-a gerului stelute
Compari vesela verdeata de-asta vara
Cu pacea formelor de gheata

Treci ultime momente pretioase
In amalgamul zilelor geroase
Stai la fereastra si privesti afara
Tanjesti dupa caldura, lumina, pacea de-alta data

Cauti caldura-n vatra-ncinsa de bustean
Astepti lumina dintre carbunii arzand in jar
Iar pacea o sorbi in nesfarsita ruga
Din flacara ce valseaza tandru sa se stinga

Dar uneori aceste zile de decembrie
Croite tragic-nedrept sa fie ultime
Pot contrazice mersul natural al firii
Devenind din sfarsit motiv de inceputuri

Caci uneori la o mie de-anotimpuri
Iarna cea rece ce o stim din nesfarsite timpuri
In luminoasa primavara, calduroasa se preschimba
Imbietoare la lungi plimbari prin parcuri...nesfarsita

Asa venit de sub cerul Europei

Am primit melodia asta superba si plina de viata si m-am gandit sa nu o mai caut pe YouTube asa ca am pus-o aici sa o pot vedea direct, la fel si cei care mai trec pe aici...

Intoarcere si reintoarcere

Cand am aterizat pe 22 nu mi-am imaginat ca voi avea niste sarbatori de sfarsit de 2010 atat de frumoase, deosebite si prietenoase cum au fost cele care tocmai s-au incheiat, iar acum la inceput de 2011 va urez sa aveti un an frumos.

Nu am stiut nici ce noroc am avut sa ajung acasa, chiar cu trei ore intarziere, decat a doua zi cand am vazut la televizor Bruxelles-ul impodobit si blocat de un strat gros de zapada.

Craciunul a venit ca un frumos dar la sfarsit de an, cu gust de ceai si miros de iarna, plin de surprize si farmec. Nu mi-as fii imaginat niciodata ca totul poate sa fie atat de simplu si sincer si deosebit cum mi-a fost acest moment atunci.

Intreaga perioada pana la sfarsitul anului mi-a fost plina de intalniri si zambete alaturi de prieteni si familie, de oameni dragi mie si a culminat cu o petrecere de inceput si nu de sfarsit de an, petrecuta intre alti oameni atat de draguti cunoscuti de mine pe cumpana anilor.

Timpul a trecut frumos si totusi mi-a sosit si momentul sa ma urc pe aripa avionul si sa las in urma toate aceste lucruri si momente si sa plec spre a doua mea casa, doar ca acum plec bucuros si optimist, zambind spre un nou inceput care simt ca vine acum alaturi de noul an, proaspat, colorat si cald.

Va strang in brate pe toti si sa ne auzim si mai ales sa ne vedem cu bine si zambind. Multumesc pentru tot!