duminică, 1 februarie 2009

"Hai sa ne ratacim...!"

Azi era o zi frumoasa cumva intre soarele drag de primavara timpurie si vantul taios de iarna, iarna care incepe sa fie tarzie cu ficare zi care trece. Eu si Viorel ne-am deplasat pana la Bruxelles cu niste treaba. Planul era ca dupa ce terminam ce aveam de facut sa dam o raita prin oras. Cum era destul de racoare am cazut de acord sa ne intoarcem totusi spre casa.
"Hai sa ne ratacim...!" ne-am zis si asta se traducea sa o luam spre casa ocolind autostrada. Am pornit din Bruxelles pe autostrada si la prima iesire am facut la dreapta. Astfel am mers cumva paralel cu drumul pe care il faceam de obicei si care ne ducea pe langa Gent.
In mod normal ar fii trebuit sa dureze cam 1 ora iar noi am reusit sa-l "scurtam " la vreo 3. Am pierdut ceva timp dar am castigat niste privelisti extraordinare si o senzatie de libertate si independenta pe care ti-l da mersul "unde vezi cu ochii".
Belgia nu este nici pe departe tara contrastelor cum este Romania, este mai degraba o monotonie a frumosului si bunului-simt. Belgia nu este avantajata de forme de relief impresionate dar stie sa-si foloseasca curbele dealurilor pentru a arata ca o tanara domnisoara supla intr-o rochie de primavara frumos colorata, care ii pune in valoare formele.
Asa ca astazi pot spune ca am avut intalnire cu o frumoasa domnisoara care mi-a soptit o poezie in flamanda.

Niciun comentariu: