duminică, 22 martie 2009

Sticlarii

Azi am trecut pe langa o catastrofa. Nu glumesc si nu cred ca exagerez. Am fost la Yprado de dimineata sa ducem niste materiale de acasa. De acolo am luat pe remorca niste sticla destinata santierului de la Bruxellessi am pornit pe drumul de intoarcere.
Pe drum Viorel zice: "Cred ca este cazul sa va arat si alte rute spre casa si sa ocolim autostrada ". Asa ca am pornit pe un drum de tara (bine inteles asfaltat). La un moment dat il vad pe Viorel ca se uita ingrozit la mine si zice "A cazut sticla!"
Intr-adevar pe remorca nu mai erau decat jumatate din geamuri iar restul zaceau tandari 100 de metrii mai in spate. Am coborat, am oprit circulatia si am inceput sa strangem cioburile pe marginea drumului in asa fel incat sa creem o banda libera pentru automobile. Ce mi s-a parut cu totul deosebit a fost faptul ca proprietarul casei in fata careia sparsesem sticla a venit la noi, ne-a impartit cate o matura solida si apoi a inceput sa ne ajute sa curatam mizeria, cu zambetul pe buze si fara nici o dusmanie in ochi. Inutil sa spun ca nu am auzit nici un claxon in sfertul de ora cat a durat crearea coridorului de trafic.
Intreaga operatiune a durat aproximativ o ora si jumatate. La capatul ei am strans toata sticla, mana omului care a fost atat de dragut sa ne ajute si am plecat spre casa.
Acum in final trebuie sa gandim pozitiv si sa ne bucuram ca acest eveniment nu s-a intamplat pe autostrada la 120 km/h sau cu cineva in urma noastra.

Niciun comentariu: