Zambiti va rog! :)

Ieri am avut o zi teribila. Astazi am incercat sa-mi pun ideile in ordine. Nu am avut cine stie ce activitati in afara de un drum la primarie si un drum la birou. Practic m-am rasfatat cu o zi de odihna care a trecut foarte incet.
Dupa-amiaza am dat fuga pana la supermarket pentru ceva cumparaturi.
"Cum pot sa zambeasca atat oamenii astia!" am gandit eu din mijlocul lor. Este intr-adevar incredibil cat de senini pot fi belgienii. Par total neafectati de orice griji sau probleme care sa le intunece existenta. Stiu, ei nu au grija zilei de maine, au o viata stabila...Ma gandesc ca probabil nici nu au asteptari mai sus de nivelul la care se gasesc.
Am intrat intr-un magazin -sunt reduceri din nou la haine (nu mai rezist, ce-i cu atatea reduceri), cum spunem intr-un magazin am probat un tricou, am iesit din cabina de proba si ma indreptam cu tricoul spre raft sa-l pun la loc. Vanzatoarea se uita la mine, imi zambeste si ma intreaba (probabil) in flamanda daca este marimea potrivita. Eu ma uit la ea si ca si cum as fi inteles ce zice ii raspund in engleza (zambind evident) ca pur si simplu nu imi place. Ea zambeste din nou, zice ceva de genul "aha", imi multumeste ca am impaturit tricoul pe raft (flamanda) si...gata.
La fel se intampla pe strada: pietoni, biciclisti, soferi. In magazine: vanzatoare si clienti. Cred ca si politistul iti zambeste cand te amendeaza. De-ar fi si la noi asa.
Sa stiti ca m-au corupt si pe mine: am inceput sa zambesc...cred ca sunt pierdut. Sunt unul de-al lor acum :)

Zambiti va rog! :)