luni, 6 iulie 2009

Paradoxul

De-acasa iata-mi vine-acum
Un mic poem ca depedrum
Sa scriu sa pun aici pe blog
Pentru ce-mi bate inima zalog

Dorinta mi s-a ndeplinit
La pragul drag iata-am sosit
Un vis atat de indelung...
sa izbutesc dorul s-alung

Ce paradox mi-e visu-acum
Intors din lume, depedrum
Sa ii gasesc schimbati atat
Pe dragii mei ce n-au putut

Sa vada-n mine cine sunt
Un calator adus de vant
Un om plecat la drum intins
Ce se intorce in adins

Sa vada unde a crescut
Unde-a furat primul sarut
Unde-a iubit intaia oara
Si a muscat din cea mai dulce para

Dar timpul a uscat copacul
De frunze, pere a uitat saracul
Iar sufletul e-acum pustiu si rece
Iara tristetea parca nu mai trece

Cum am gasit acum acasa
Un loc strain ce doar ma lasa
Sa-mi strang in brate neputinta
Uitarea, intristarea si dorinta

Toate aceste simtaminte
Ce transformate in cuvinte
Din vis, cosmar traiesc acum
Si scriu aici in depedrum

Ce paradox imi este fiinta
Ce nimicita mi-e putinta
Sa pot sa ma salvez acum
Sa ard iubirea, s-o fac scrum.

6 comentarii:

C spunea...

te inteleg, in minte pastram vitalitatea locurilor unde am crescut, copacii in care ne-am urcat, prietenii ce nu mai sunt, dar dupa ce plecam si ne intoarcem totul s-a schimbat, multe au disparut: tineretea celor dragi, gradina unde totul era posibil si ...inocenta....

Cristi spunea...

Merci! Oricum sa stii ca tie iti datorez ideea de a scrie in versuri si nu pur si simplu. Merci inca odata :). Ai dreptate cu ce spui insa in spatele versurilor se ascund mult mai multe.

C spunea...

intotdeauna se ascund mult mai multe, cei care citim , daca avem norocul, percepem o mica parte din ceea ce a vrut sa spuna cineva in versuri si sincer sper sa vad cat mai multe poezii:)

Cristi spunea...

Am sa incerc, promit :)!

LiaLia spunea...

Să încerci mai des versuri :) Deşi m-ai întristat cu ele. Eu te aştept la cafea să te descos :D

Cristi spunea...

Merci, Lia! Ramane cum am stabilit;).