miercuri, 8 septembrie 2010

Doi sergenti

El: Poate ca auzi tot timpul...
Ea: Ce?
El: Esti o femeie atat de frumoasa!
Ea: (Zambi) Nu chiar atat des...
....
Ea: Nu fa asta!
El: Ce?
Ea: Sa lasi umerii in jos ca si cum ai avea Pamantul in spate
El: M-am inrolat, ma pot trimite oricand...
Ea: Inteleg...
El: Daca vrei sa cauti pe altcineva, cu o meserie mai...
Ea: Ce vrei sa spui?!Suna a ultimatum
El: Eu...
Ea: Mi-am prelungit si eu perioada...
Zambira.
Ea: Si acum ce ne ramane de facut sergent?!
A doua zi clopotele fura acoperite doar de chiotele de bucurie, El in uniforma verde tomnatic a infanteriei, Ea in rochia alba ce era facuta sa fie purtata o singura data..
A treia zi doar urlete de groaza si durere mai puteau acoperi zgomotul bataliei. Alaturi de resturi carbonizate si fiare contorsionate zacea sergentul fericit de ieri, ...cu ochii goi


2 comentarii:

Anonim spunea...

...si viata merge inainte...cu bune si rele...cu frumos si urat!...cel putin a murit fericit :)

alboosh spunea...

Asta e faza ca viata nu merge inainte, dar cum spui tu Anonimule, macar a murit fericit. Acum hai sa lasam naibii moartea si sa ne bucuram de viata. Macar ca nu facem parte din armata si tot e ceva :)