Am inceput asta vara prin a pleace cateva zile la Lille, pana aici nimic deosebit. Mi-am luat ca de obicei bilet de avion, mi-am inchiriat masina si gasit cazare. M-am urcat in avion si iata-ma in Franta via Belgia. Am trecut pe la birou si am ajuns in final la adresa hotelului, unde ma ducea GPS-ul. M-am uitat eu cam mirat prin jur pentru ca nu vedeam nici o cladire care sa semene a hotel, era doar o zona rezidentiala. Am batut la usa adresei respective si iata-mi si cazarea. Mi-a deschis un tip pe la 55-60 de ani zambindu-mi larg. Mi-a cazut fata cand am aflat ca ma cazasem in...gazda. Habar n-aveam ca si la francezi se gasesc chestii din astea, bine, nu se compara nici pretul (90euro cu mic dejun) nici locul. Proprietarii, un cuplu, aveau afacerea asta de ceva ani, el se ocupa 100%, ea lucra in imobiliare. Aveau 3-4 camere cu baie pe care le inchiriasera pana atunci si unor alti romani.
Pana la urma sederea a fost dintre cele mai placute, camera de 4 stele (cu tot cu toaleta), amabilitatea la superlativ (s-au trezit la ora 5 cand pleacam la treaba sa imi serveasca micul dejun) iar curticica din spate a servit de locatie pentru o tigara si o bere.
"Hotelul" in care am locuit
Vineri ne-am intors din Germania, alta deplasare de serviciu, obositoare dar foarte interesanta. Ne-am invartit pe autostrazile nemtesti aproape 1000 de km. Nemtii ne-au intampinat cu respectul si rigurozitatea ce ii caracterizeaza. Din nou zile obositoare incheiate in liniste si deliciu . Am ajuns seara in zona hotelului, ne-am zambit si intretinut cu gazdele, ne-am cazat, am coborat la restaurant, am baut o bere racoritoare de oboseala si am plecat prin zona marginase a Duisburgului.
Ne-am plimbat pe strada pe care locuiam pana am ajuns in camp. Pe drum am vazut niste case de un bun-simt extraordinar, toate in aceeasi linie de design de caramida. Oamenii erau in fata casei si supravegheau copiii jucandu-se, ne-au salutat-le-am raspuns, doi jockey isi plimbau caii, cate o masina ici si colo.
Am mai fost si prin alte parti prin cartiere de genul asta si de fiecare data te copleseste linistea si normalitatea lor, incepi sa zambesti si sa uiti de tristeti.
Hotel
Cartierul linistit
Cata pace puteai sa gasesti in toamna nemteasca!!!
Duisburg in centru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu