Zambiti va rog! :)

Ieri am avut o zi teribila. Astazi am incercat sa-mi pun ideile in ordine. Nu am avut cine stie ce activitati in afara de un drum la primarie si un drum la birou. Practic m-am rasfatat cu o zi de odihna care a trecut foarte incet.
Dupa-amiaza am dat fuga pana la supermarket pentru ceva cumparaturi.
"Cum pot sa zambeasca atat oamenii astia!" am gandit eu din mijlocul lor. Este intr-adevar incredibil cat de senini pot fi belgienii. Par total neafectati de orice griji sau probleme care sa le intunece existenta. Stiu, ei nu au grija zilei de maine, au o viata stabila...Ma gandesc ca probabil nici nu au asteptari mai sus de nivelul la care se gasesc.
Am intrat intr-un magazin -sunt reduceri din nou la haine (nu mai rezist, ce-i cu atatea reduceri), cum spunem intr-un magazin am probat un tricou, am iesit din cabina de proba si ma indreptam cu tricoul spre raft sa-l pun la loc. Vanzatoarea se uita la mine, imi zambeste si ma intreaba (probabil) in flamanda daca este marimea potrivita. Eu ma uit la ea si ca si cum as fi inteles ce zice ii raspund in engleza (zambind evident) ca pur si simplu nu imi place. Ea zambeste din nou, zice ceva de genul "aha", imi multumeste ca am impaturit tricoul pe raft (flamanda) si...gata.
La fel se intampla pe strada: pietoni, biciclisti, soferi. In magazine: vanzatoare si clienti. Cred ca si politistul iti zambeste cand te amendeaza. De-ar fi si la noi asa.
Sa stiti ca m-au corupt si pe mine: am inceput sa zambesc...cred ca sunt pierdut. Sunt unul de-al lor acum :)

Zambiti va rog! :)

Morile

Iata-le pe ele morile de vant. Evident sunt din secolul XX dar arata ca pentru secolul XXIV. De departe par a fi niste monstrii extraterestri. Sunt de gasit in mai multe locuri din Belgia ceea ce ma face sa cred ca in tara asta se preocupa si de energiile alternative.

Din pacate nu am sa va arat niste poze mai de aproape dar trebuie sa ma credeti pe cuvant ca sunt extrem de interesante. Pe acestea pe care le-am fotografiat le puteti vedea pe autostrada E17 in dreptul localitatii Kortrijk.

Nu am sa va dau nici macar detalii tehnice doar pot sa va dau liber la imaginatie...

Paste depedrumuri...

Venit pe 11 aprilie ora 14:30, deplasat Brasov 5 ore mai tarziu, petrecut 6 zile de liniste la Brasov, adica acasa, plecat vineri 17 aprilie ora 14:00 spre Bucuresti. Cam acesta este rezumatul concediului meu de Paste petrecut la Brasov.

Pastele in schimb l-am petrecut pe drumuri cum imi sta bine. Vineri seara prin Curtea Berarilor cu prietenii dragi de la Renault:

Gasca de serviciu

Miresica si ginerica :)

Subsemnatul vesel ...

...intre oameni dragi

Pastele in sine l-am petrecut cu familia mea de adoptie :): Florina, Anca, Stefan si Raluca, Mihai si Alexandra ...

In fata mesei de poveste:

Astazi mi-am luat iarasi drumul in spate si am pornit spre Belgia. Avionul a intampinat ceva greutati cu gropile din aerul unguresc. M-au trecut putin transpiratiile dar totul a trecut cu bine. Nu veti putea ghici "niciodata" la cine m-am gandit cand tremura avionul sub mine. Va salut acum din dulcea Belgie, de la biroul cu laptopul care imi duce gandurile departe...!

Paste fericit!

Muntii nostri

Am ajuns in sfarsit acasa! Dupa prima noapte de refulari prin club cu multe beri si bani...asta este alta poveste:)...Cum spuneam, a doua zi, duminica am luat-o la plimbare si la facut poze in natura. Destinatia a fost drumul spre Cheia. Dupa ce am trecut in judetul Prahova am oprit in prima curba pe dreapta si iata ce a urmat:

Pe drumul de intoarcere m-am mai oprit intr-un loc si am fotografiat ultimele farame de zapada pe anul asta...sper!

In Flanders Fields

Astazi a fost o zii superba la noi si am iesit la o plimbare fara masina prin jurul casei:

In pat cu dusmanul :)

Am plecat de la Renault cu multumirea in suflet ca am lucrat la un proiect adevarat si important si ca am facut o treaba buna...asta pana azi.

Rail PLC

Cache butte

Joint porte battante

Doublure SPLC tole

Barre de seuille

Prietenii si cunoscatorii stiu de ce :). Astazi am apelat la concurenta, respectiv la VW Caddy Maxi SPLC-Tole (Fara usa culisanta stanga-caroserie fara geamuri), echivalentul mult-iubitului Renault Kangoo L2 din viata mea.

Ca si concluzie, va pot spune ca nemtii au facut o treaba a naibii de buna si ca in afara de pret trotineta din povestea noastra nu se compara cu teutonul lor.

BME

Va vine sa credeti ca este un campus de colegiu? Daca nu credeti-ma pe cuvant. Este!

Geamul cu model si balcoanele de sticla

Pana si stalpii de iluminat au un model deosebit:

Lucrarea la care Yprado a montat toata tamplaria de aluminiu si lemn, plus sticla aferenta a durat 6 luni. In final cred ca merita o fotografie si unii dintre oamenii care au participat la lucrare: (stanga spre dreapta: Florin, Lucian, Gabi si mai ales Viorel)

Oostende

Astazi am vazut draga mea de mare la Oostende. Chiar daca a fost Marea Nordului si au fost doar 10 grade, ne-a oferit peisaje pline de culoare si lumina si situatii interesante. Pentru inceput ne-a intampinat intr-un mic golfulet cu simbolurile oamenilor cu stare :

Cat se poate de privaat !

Barci mai mici...vapoare mai mari...

Am facut o mica plimbare pe faleza plina de agitatie si veselie...

Stapani si caini...

Surf-eri putin masochisti

Putin vechi si nou...

Pe digul din preajma...

Am hranit pescarusii...

...si am incalcat legea ca tot romanul :) -amenda 250 euro

...a fost o zi deosebita venita ca un prim capitol pentru un concediu apropiat de Paste si o viitoare vara frumoasa si calduroasa...sper!

Aiurea

Am iesit asta seara sa incerc aparatul foto putin. M-am plimbat cu masina si am incercat sa fac ceva poze cat de cat interesante. Scuzati mana tremuranda si nerabdatoare. Cam asta a iesit:

Prin oras

Canalul care ne viziteaza

Pe canal la un gratar...romani (uitati-va la numar)

Mi s-a parut interesanta ideea : (cred ca este a designer-ului)

Sticlarii

Azi am trecut pe langa o catastrofa. Nu glumesc si nu cred ca exagerez. Am fost la Yprado de dimineata sa ducem niste materiale de acasa. De acolo am luat pe remorca niste sticla destinata santierului de la Bruxellessi am pornit pe drumul de intoarcere.
Pe drum Viorel zice: "Cred ca este cazul sa va arat si alte rute spre casa si sa ocolim autostrada ". Asa ca am pornit pe un drum de tara (bine inteles asfaltat). La un moment dat il vad pe Viorel ca se uita ingrozit la mine si zice "A cazut sticla!"
Intr-adevar pe remorca nu mai erau decat jumatate din geamuri iar restul zaceau tandari 100 de metrii mai in spate. Am coborat, am oprit circulatia si am inceput sa strangem cioburile pe marginea drumului in asa fel incat sa creem o banda libera pentru automobile. Ce mi s-a parut cu totul deosebit a fost faptul ca proprietarul casei in fata careia sparsesem sticla a venit la noi, ne-a impartit cate o matura solida si apoi a inceput sa ne ajute sa curatam mizeria, cu zambetul pe buze si fara nici o dusmanie in ochi. Inutil sa spun ca nu am auzit nici un claxon in sfertul de ora cat a durat crearea coridorului de trafic.
Intreaga operatiune a durat aproximativ o ora si jumatate. La capatul ei am strans toata sticla, mana omului care a fost atat de dragut sa ne ajute si am plecat spre casa.
Acum in final trebuie sa gandim pozitiv si sa ne bucuram ca acest eveniment nu s-a intamplat pe autostrada la 120 km/h sau cu cineva in urma noastra.