sâmbătă, 15 august 2009

Bezna din minte...

Privea spre neantul din fata sa si nu distingea nimic. Totul era cufundat intr-o bezna totala, ca si bezna din mintea sa. Ce cauta el acolo si mai important unde era acel "acolo"? Cum ajunsese el unde era? Dar unde era? Tot ce mai tinea minte era ziua mizerabila pe care o avusese azi. Dar azi mai era azi sau era ieri ... sau acum o saptamana? Ce se intampla cu el? Isi amintea viu ultima zi pe care si-o amintea, cu toate ca ar fi vrut sa o uite. Parca era luni, parca...se apropia de capatul misiunii sale...
Munca il indepartase de tot ce iubea odata, il trimisese intr-o camera intunecata...cam ca si golul din jurul sau..., doar sa-si indeplineasca misiunea.
Povestea lor fusese una de vis. Se vazusera intr-o seara la un prieten comun si fusesera nedespartiti de atunci. Doar ca el mai avea munca...visul.
Si ea il asteptase, il asteptase ani sa iasa din globul de cristal in care muncea, stia ca ea avusese rabdare. Cat se iubisera odata...dar cum a putut sa-i vorbeasca asa, cine se credea in definitiv, doar ii indeplinise toate visele, o trimisese in locurile pe care le visase, ii daruise tot ce-si dorise... doar sa-l lase sa viseze, avusese un singur vis si el. Dar ea incapatanata nu vroia decat sa fie cu el, dar nu ii daruise tot oare?! Ce mai vroia?! Sa o iubeasca?! Pai nu-i daruise tot, toate bijuteriile din lume...pai daca nu-i asta iubire atunci ce e?! Cum adica nu e, NU E...
Gandurile ii fura intrerupte de o reflexie care ii lumina retina...o umbra, inca una...se intoarse brusc sa vada doua puncte luminoase. Doua stele, asa de aproape una de alta? Pai atunci el unde era sa le poata vedea? Isi concentra privirea in acea directie si se puse in miscare. Mergea acum spre puncte incet si nesigur pe propriile gesturi. Se opri stors de puteri si miji ochii...parca punctele acelea veneau spre el acum, veneau cu viteza. Din doua gamalii se transformasera in doua monede luminoase, doua farfurii..."Offff Doamne!" se auzi strigand in clipa in care se arunca disperat, cu ultimele puteri in laturi cand camionul acela greu trecu micronic pe langa el. In clipa aceea timpul se opri in loc pentru ca el sa-si faca rechiziorul vietii ...vinovat spunea judecatorul iar pedeapsa cu moartea ii era sentinta ...dar avu noroc sa scape de rotile masinii.
Atunci simti clipa de constiinta inundandu-i creierul. Se ridica prafuit din drum si porni de-alungul soselei sper nicaieri... Gasi dupa un timp telefonul acela singuratic ca si el si suna fara sa se mai gandeasca: " Vin, mai asteapta-ma odata!"

10 comentarii:

alecs76 spunea...

m`ai tinut cu sufletul la gura tot articolul...acest Strain e un prost.Doar un camion a fost in stare sa`l aduca pe drumul cel bun.Daca mai are cineva nevoie de ajutorul meu...sunt disponibil.

alboosh spunea...

Mai daca te-am tinut conectat asta-i bine. In rest despre strain numai de bine, uneori trebuie sa avem un soc sa intelegem ce ni se intampla.

Anonim spunea...

Se pare ca traiesti o frumoasa-trista poveste de dragoste!? trezeste-te! pana nu este prea tarziu.

alboosh spunea...

Salut anonim, nu stiu voi vedea daca este poveste de dragoste. Nu cred ca povestile de dragoste sunt triste oricum. Nu trage concluzia asta din ce scriu. Am multa imaginatie :).

Anonim spunea...

Servus,asa am perceput eu din scrierile tale,atunci tot inainte...! mult succes si imaginatie bogata.

alboosh spunea...

Anonim, cred ca povestile de dragoste sunt un lucru frumos indiferent daca se termina sau nu. Important este sa inceapa. Multumesc de urari:)!

fina cea simpatica spunea...

Hallo Nashu ! Pai lipsi si eu cateva zile si nu mai inteleg nik !Nashu dc te insori sa mi zici din timp .....sa-mi iau belet ...caci nu pot s aratez momentul :):):) Oricum ma surprinzi cu multe .....Oare mai esti acelasi nash?

alboosh spunea...

:)))))), simpatica cum esti tu de obicei. Un lucru este clar ca nu mai sunt acelasi om. Iar daca ma insor vei fi in primul rand. Domnisoara de onoare nu pot sa promit ca tine si de EA :)))))

Anonim spunea...

AI DREPTATE TOATE POVESTILE DE DRAGOSTE SUNT FRUMOASE, FIECARE IN FELUL EI CHIAR DACA SE TERMINA. DAR VA APAREA SI CEA CARE NU SE VA TERMINA. PANA LA URMA DRGOSTEA E CEA CARE NE FACE SA SIMTIM, SA TRAIM, SA VIBRAM, SA DAM TOT CE E MAI BUN SI MAI FRUMOS DIN NOI, FARA LIMITA, FARA EGOISM, FARA DE CE, FARA CUM SI CE FEL. ITI DORESC DIN SUFLET CHIAR DACA NU NE CUNOASTEM SA FII " VIU ".

alboosh spunea...

Sa stii Anonim ca sunt mai "viu" ca niciodata. Sincer nu imi mai e frica de asta si de micile tragedii sentimentale pentru ca faptul ca sunt finalul unor povesti de dragoste este de o mie de ori mai putin important decat sentimentele ascunse in spatele povestilor in sine. Iti multumesc pentru urare iar faptul ca nu ne cunoastem este poate putin important daca gandim la fel :)