sâmbătă, 22 august 2009

Doua pahare de whiskey si doua cafele

M-am tot gandit cum sa-mi aleg cuvintele cand am scris postul asta cam la fel ca in asta seara cand ti-am spus ca m-am indragostit de tine. Cred ca ti-am spus ca m-am indragostit de tine in amalgamul de cuvinte grabite si stangace pe care ti l-am spus!?
Cand am venit spre tine banuiam ce simt, acum stiu. Te-am vazut dezinvolta si zambind cand ne-am intalnit prima data...ieri si m-am intrebat daca esti aceeasi persoana care banuiam ca ai fi. Erai o surpriza pentru mine si incercam sa te descopar. Ti-am admirat rasul zglobiu si naturaletea cu care m-ai intampinat si m-am lasat cucerit de farmecul lor.
M-ai lasat in fata casei si mi-ai promis ca te voi mai vedea astazi. Simteam nevoie sa fiu cu tine din nou iar Jack a fost prietenul de doua pahare care mi-a tinut companie, el si gandurile mele...
As fi vrut ca ziua de astazi sa nu se mai termine dar iata ca asta s-a intamplat...Mi-a fost dat sa-ti vad si chipul pe care il stiam deja, putin trist si atat de uman. Te-am recunoscut in persoana din fata mea, persoana pe care o intrezarisem deja de departe. Trebuie sa-ti spun acum ca poeziile mele sunt de fapt ale tale pentru ca numai ale tale pot fi, ca nu-mi apartine nimic pentru ca daca nu ai fi fost tu nu ar fi existat nici ele. Totul este al tau si este pentru tine.
Iti multumesc pentru ce simt si pentru cine sunt acum. Tie ti se datoreaza. Iar daca maine imi vei spune nu eu iti voi zambi si iti voi multumi pentru ca ai trecut prin viata mea, pentru ca m-ai facut sa vad lucrurile altfel si pentru ca mi-ai dat samsa sa cunosc o persoana minunata.
Poate ti se par cuvinte mari ce-ti spun acum dar asta imi trece prin minte si suflet si tu m-ai facut sa uit de temerile de a le spune.
Cafeaua din asta dimineata m-a trezit la viata dar nu m-a trezit din vis. Nici nu vreau sa ma trezesc...

10 comentarii:

Cristina Airinei spunea...

wow...visul nu se termina niciodata...niciodata

alboosh spunea...

Cred ca nu Criss...:)

Anne spunea...

Frumoase cuvinte..e chiar interesant sa poti vedea ca mai sunt barbati romantici pe lumea asta, care sa vorbeasca cu atat de multa caldura...indiferent daca e vorba de vis sau realitate :)

Anonim spunea...

Daca as incepe sa scriu, cred ca nu m-as mai opri. Fara cuvinte...

alboosh spunea...

Anne, este frumos ca sunt femei care ne pot face pe noi barbatii sa vorbim asa. Ea este una dintre ele. Ea este realitate nu vis.

alboosh spunea...

Anonim, spun ce simt. Nu imi mai este teama cu ea sa fac asta:).

Ramo spunea...

Buna Cristi! Dimineata la servi citesc ce ai mai scris.Tine-o tot asa! Ma bucur ca ti-e bine. Pup!

alboosh spunea...

Buuuuna Ramo.Uau ce surpriza.Te astept cu drag. Da sunt mai mult decat bine.

dedi spunea...

interesanta chestia cu blog-urile. e ca si cum ti-ai lipi scrisorile de dragoste pe zidul liceului. acum ma intreb..o fi bine...o fi rau. oricum, esti deschizator de drumuri in directia asta.

keep it up! ;)

alboosh spunea...

Salut Dedi! Mai nu stiu ce sa zic. Asta simt, asta fac, asta scriu. Nu cred ca am inventat eu asta. Te mai astept, treci cam rar:)