marți, 11 august 2009

Inca o poveste...

Privea la cei doi copii care se zbenguiau in fata lui si zambi cand baietasul blond isi intoarse capul si ii ceru aprobarea sa incalece armasarul de lemn. La cei saptezeci de ani ai sai cei doi nepoti il oboseau teribil cu alergatura lor neastamparata, dar erau ai lui amandoi...si ii iubea ca pe ochii din cap. De cand plecase maica-sa ii ducea in fiecare zi in parc pentru ca efectiv nu at fi avut cine. Ce alegere facuse si George sa se insoare tocmai cu femeia aceea, nu contase nici macar sfatul lui de tata. Facuse nebunia aproape din ambitie, parca orbit de furie...Avea cu cine sa semene, gandi si un zambet amar ii aparu in coltul gurii...
Si el isi ratase destinul in felul lui...gandul ii fugi in acea dupa-amiaza de toamna timpurie cand o vazuse ultima data...ce nebun fusese sa o lase sa plece. Inca il bantuia acea zi. Rochia vaporoasa ii taiase rasuflarea inca din prima clipa cand o vazuse. O cunostea ca pe sine, poate ca nu se cunostea pe sine...Cearta pornise parca adusa de vant, dintr-un nimic...Ea se ridicase sa plece si intorsese privirea spre el implorandu-l tacit sa o tina langa el. 'Ce prost am fost!' Privirea lui fugea catre copacii din preajma nu in ochii ei. Incet-incet se departase si se pierdu intre verdeata parcului pana disparuse de tot. Abia atunci tresari si ii urmari cu privirea parfumul simplu de femeie a vietii lui....
Sari ca ars de pe banca, se pipai si se mai calma. Inca nu trecusera cei cincizeci de ani, asta era bine. Atunci realiza 'Ce prost am fost!' Se ridica si o porni in fuga dupa ea, poate mai avea o sansa. O gasi departe pe o banca cu capul in palme, tacuta si plansa. Ii lua capul in palme si ii privi ochii rosi. 'Iarta-ma!' fu tot ce reusi sa ingaime si se lasa pe banca langa ea...
Privea la cei doi copii ce se zbanguiau in fata lui si zambi cand femeia aceea se apropie de ei si ii ridica la nivelul armasarului de lemn. Inca ii distingea silueta zvelta prin rochia pe care o purta, dar mai presus de toate ii citea scanteia din ochi cand il privea...ca acum cincizeci de ani...

2 comentarii:

Cristina Airinei spunea...

deci cateodata te poti intoarce in trecut, lucky him

ps: foarte bine ca ai repostat postarea:d

alboosh spunea...

Hehehe, doar in povesti :). Important sa nu-l regreti.