Este pentru prima data cand nu imi mai pasa cum trece timpul, doar sa treaca. De fapt este putin diferit, as vrea sa fac orice mai mult decat sa ma uit la tv. Timpul nu se mai masoara in zile, zilele astea, nu mai stiu in care parte a saptamanii ma aflu, nici nu-mi pasa. Am responsabilitati simple, in afara de a face cumparaturi, imi spal hainele de casa si ma lupt cu praful. Nici vorba de mers la serviciU, doar este ilegal.
Incerc sa fug de stiri, in casa sunt bine si orele intre trezire si culcare trec, surprinzator, foarte repede. Am planuri pentru vara asta: sa scot sezlongurile afara, sa-mi beau cafeaua la aer. Ma oftica faptul ca vine vara si nu pot sa ies cu bicicleta, sa vad mare, iubesc vara si marea.
Am apelat la atuul anitiplictiseala, am facut primul puzzle, mai am vreo 5-6.
Am vazut la tv zilele trecute faptul ca oamenii fac donatii pentru a ajuta spitalele si statul sa treaca peste criza asta, ca se cumpara medicamente si materiale si mancare pentru doctori. Nu pot sa nu ma intreb cum va fi dupa criza asta, dupa ce romanii platitori de taxe vor scoate din rahat unele spitale, conduse de politicieni care au dat bir cu fugitii. Ma intreb daca ii vom lasa sa faca la fel, daca smecherii se vor intoarce si vor conduce din nou sanatatea sau daca ii vom arde pe rug.
Bucurestiul este gol si este civilizat astazi si va ramane asa multe saptamani, iar eu voi continua sa stau in casa si voi incerca sa uit lumea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu