Daca este ceva ce s-a schimbat odata cu
nebunia declansata deunazi este perceptia timpului sau mai bine zis perceptia
lipsei timpului. Este un alt univers in care timpul a disparut, in care nu mai
este nevoie de ceasuri sau de zile ale saptamanii. Eu exist in aceast gol temporal dar il am in
acelasi timp in mine. Sunt acelasi om dar ma simt diferit
odata cu situatia. Ma simteam cumva vinovat pana de curand pentru ca nu aveam o
extra ocupatie, pentru ca nu cresteam un copil sau cultivam o gradina. Acum imi
dau seama ca de fapt pot fi in acelasi timp norocos, nu pentru ca nu am anumite
responsabilitati ci pentru ca pot sa simt aceasta schimbare de paradigma a
existentei mele.
Este pentru prima data in viata cand nu ma
simt grabit, repezit pentru ca nu simt presiunea orelor, presiunea punctualitatii,
nici o presiune. Nu cred ca am invatat sa « fac rabdare », cu toate ca lucrul
acesta se va vedea la revenirea la normal, dar cred ca pot sa inteleg acum de
unde vine graba, din conditionarea de timp pe care am invatat sa mi-o aplic
singur.
Nu as fi ales situatia asta daca cineva mi-ar
fi dat « sansa » sa raman voluntar acasa, daca as fi avut optiuni as fi ales altfel,
m-as fi simtit inutil. Bula de timp nu va dura insa, nici nu vreau sa dureze,
totusi, instinctual, am avut sansa sa descoper aproape o noua « dimensiune » .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu