Invoiala!

Astazi, cand ma privesti tacut si ma asculti

Stau in fata ta, mereu, nu ma feresc

Nu ma ascund, esti deasupra, ma-nconjori

Stii ce simt, stii ce sunt, stii ce-mi doresc

 

Tu ce ma intelegi fara sa scoti vreun sunet

Ce-mi esti si vorba, imi esti si gand, oricand

In umbra-ti cu sfiala si rabdare eu exist

Gresind, imperfect cum ma gasesti si asteptand

 

Intelegere si armonia ce mi-ai promis candva

Fara sa stii, fara sa stiu, clipa a sosit si-acum

Privindu-ma te vad pe tine, reflexia din oglinda

Vad doar gratia, vad eternitatea ta, oricum.

 

Din ochii-ti luminosi razbate astazi nemurirea

Intrevad calatoria in amalgamul de simboluri

Ce imi apar in minte si sperand ca revelatia  

Se ascunde dupa colt purtand tolba cu raspunsuri

 

De s-ar putea, as vrea ca incepand de astazi

S-avem tu si cu mine aceasta dulce invoiala

Macar o viata sa schimbam locurile intre noi

O doamne, far de pacat, de-indat, sa facem asta

 

Nicicand nu voi fi fost mai pregatit decat acum

De inceput, de potential, de al meu nume

N-am fost mai impacat, n-am fost mai bun

Imaginea-mi era difuza, lipsita de-ntelegere

Acum sunt negresit eu, sunt gata sa fiu tu.