joi, 20 august 2009

Dimineata la 5

Ieri dimineata trebuia sa merg pe un santier tocmai la Bruxelles si cum sunt 100 de kilometri pana acolo si cum trebuie sa evit traficul infernal a trebuit sa ma trezesc la 5. Era inca noapte afara cand m-am urcat in masina o jumatate de ora mai tarziu. Am iesit pe stradutele care duc in autostrada si dus am fost...
Imi plac tare mult drumurile astea mai lungi pentru ca ascult niste muzica si am timp sa ma gandesc la ale mele. Asta am facut si ieri si a fost minunat.
Ma gandeam cat sunt de linistit si impacat cu mine cum nu-mi aduc aminte sa fi fost niciodata. Unii dintre voi ati folosit aici pe blog cuvantul fericit dar nu as merge chiar asa departe. Fericirea cred ca este starea suprema in care atingem implinirea. As avea curajul sa spun ca m-am impacat cu mine si cu lumea. Este culmea totusi ce spun pentru ca viata mea este departe de a fi perfecta. Este paradoxal ca mi-am gasit linistea departe de casa sau poate ca tocmai asta este motivul...
Sunt departe de familie si de prieteni, astept inca pe cineva in viata mea dar parca nu mai atarna atat de greu toate acestea. Stiu ca ma voi intoarce intr-o zi acasa pentru ca locul meu nu este aici, cred ca ma cauta si ea pe mine cum o astept si eu sau poate este chiar langa mine si asteapta sa deschid ochii. Totul trece intr-un final, toate lucrurile rele se uita si nu vor ramane decat lucrurile frumoase. Cred ca in sfarsit incep sa inteleg despre ce este vorba in aventura asta numita pompos viata mea.
De cand am revenit in Belgia, dupa concediul din vara parca mi-am descoperit ochii si parca vad lumea altfel, in culori. Privirea tulburata de ganduri s-a schimbat intr-un cristal plin de nuante vii si pline de pasiune. Desigur ca astfel de schimbari in viata nu vin pur si simplu, ci datorita unor evenimente despre care insa voi vorbi poate alta data...
Ce simt acum nu este o eliberare traita in urma asumarii unor frustrari ci este un sentiment matur de acceptare a existentei in sine.
Cand am ajuns la Bruxelles déjà se luminase de-a binelea. Negura noptii era acum departe in urma. Incepuse inca o zi din viata mea dar nu era ca oricare alta, ci incepuse cu o mica revelatie.

Zambiti dragilor:)!

8 comentarii:

C spunea...

ma bucur atat de mult pentru tine, >:D<, ai grija in continuare si pastreaza-ti optimismul

Cristi spunea...

O voi face Criss crede-ma. Nu ma mai las. Dar vreau sa ma insotesti intr-ale optimismului :).

Anonim spunea...

auzi..tu ai facut 100 km si ai avut timp pentru o astfel de revelatie,realizezi ce timp am eu in 650 km pe care`i parcurg zilnic? Hai acasa...lasa Belgia belgienilor.Adevarata viata o ai aici.Aici se gaseste si printesa inca adormita in al sau turn.

Cristi spunea...

Hehehe Alecs, te cred. Asta-s eu si n-am ce-i face. Asta mi-e locul acum dar ma voi intoarce pentru ca ma asteapta...:)

Alecs spunea...

io zic sa`ti revii din reverie si meditatie si sa profiti de leapsa cu care te`am inzestrat.Fii cool !

Cristi spunea...

Hihihi, nu promit nimic legat de ganduri dar promit sa-ti studiez leapsa. :)

deea spunea...

hei...ms de comment...de ceva vreme iti rasfoiesc blogul aproape zilnic si parca te descopar incet incet...sincer nu am stiut asupra carui articol sa ma opresc cu un comment(poeziile tale sunt atat de speciale, transmit atat de mult) si m_am oprit aici la fericirea descrisa de tine...e foarte profund cum ai contemplat_o tu...eu in schimb o vad mai simpla, mai usor de atins prin gesturile celor dragi, prin evenimentele simple de zi cu zi care ma fac sa tresar, prin faptul ca am desoperit un om frumos...ce mai comment luuung...sorry:D

Cristi spunea...

Deea cred ca este un comentariu mai vechi care a intrat mai tarziu pentru ca eu am mai scris pe blogul tau. Oricum multumesc penyru vorbele frumoase. Fericirea este cum o simtim fiecare.