Omul din mine

Plutesc incet intr-un neant
Plutesc si inima-mi ascult
In jur zaresc nesfarsitul vad,
Vreau un graunte de lumina sa rasad

Arunc samanta spre-a inimii glie
Roua, cateva picaturi, sa tot fie
Iara lumina din inima rasare
Si se ridica catre zare

Cuprinde intregul univers
Si ma cuprinde si pe mine, tot, din mers
Si ma-nvarte ma rastoarna
Ma lasa vlaguit de-atata vama

Un rod de stele vad acum
Toata tristetea este scrum
Toate-ntrebarile au un raspuns
Gandurile toate-mi fug inspre apus

Incet-incet incep sa inteleg
Franturi de amintire incep sa leg
Traiesc din nou un sentiment
Simt inima ca un torent

Alearga parca fara de popas
Nu vreau sa se opreasca, nu ma las
Nu ma slabi, nu ma opri
Alearga langa mine daca stii

Ca sufletu-mi voiesti sa il asculti
Suflarea mea fierbinte sa o gusti
Si ochii sa mi-i tii-n ai tai
Si mainile-mi de gheata sa le-nmoi

Sa faci din mine omul nou...