Cerul acest strain si trist
Se lumineaza peste-artist
Se lumineaza si-i zambeste
Muza il cheama, il doreste
De necaieri incep sa curga
Cuvinte-n versuri ce alunga
Nori negrii de pe cerul plumburiu
Si-aduc in loc un soare aramiu
Iar versul este de pe-acum
Asternut in mintea poetului nebun
Curge incet, far de sovaire
Albul foii de hartie il jupoaie
Isi naste dorintele, ascunse in metafore
Isi coloreaza zambetu-n cuvinte
Si-ntre cuvinte aseaza intelesuri
Si-si culca duios maiastre incantari
Timpurile trec pe nesimtite
Iar pana scrie-a nebunie
Fara odihna, far de-oprire
Zugravind contururi dulci-amaruie
Cantand crampeie puse-n salba
Dintr-o poveste ce se scrie singura
Cu priviri ce spun mai mult
Decat o mie de cuvinte,... si atat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu