Intoarcere si reintoarcere

Cand am aterizat pe 22 nu mi-am imaginat ca voi avea niste sarbatori de sfarsit de 2010 atat de frumoase, deosebite si prietenoase cum au fost cele care tocmai s-au incheiat, iar acum la inceput de 2011 va urez sa aveti un an frumos.

Nu am stiut nici ce noroc am avut sa ajung acasa, chiar cu trei ore intarziere, decat a doua zi cand am vazut la televizor Bruxelles-ul impodobit si blocat de un strat gros de zapada.

Craciunul a venit ca un frumos dar la sfarsit de an, cu gust de ceai si miros de iarna, plin de surprize si farmec. Nu mi-as fii imaginat niciodata ca totul poate sa fie atat de simplu si sincer si deosebit cum mi-a fost acest moment atunci.

Intreaga perioada pana la sfarsitul anului mi-a fost plina de intalniri si zambete alaturi de prieteni si familie, de oameni dragi mie si a culminat cu o petrecere de inceput si nu de sfarsit de an, petrecuta intre alti oameni atat de draguti cunoscuti de mine pe cumpana anilor.

Timpul a trecut frumos si totusi mi-a sosit si momentul sa ma urc pe aripa avionul si sa las in urma toate aceste lucruri si momente si sa plec spre a doua mea casa, doar ca acum plec bucuros si optimist, zambind spre un nou inceput care simt ca vine acum alaturi de noul an, proaspat, colorat si cald.

Va strang in brate pe toti si sa ne auzim si mai ales sa ne vedem cu bine si zambind. Multumesc pentru tot!

Craciun de Ieper

In 2008 am ramas impresionat de modul cum arata Ieper-ul impodobit pentru Craciun, in 2010 mi-am promis ca il voi vedea din nou. In 2008 erau albastre luminitele, era cumva mai intim, in 2010 sunt albe. Ieper-ului ii mai trebuie doar putina zapada sa fie "locul din vis".

Centrul magnific
Patinoarul este acelasi ca acum 2 ani

Strada

Trebuie sa recunosc ca mi s-a parut putin searbad asa impodobit, dar Ieperul are farmecul lui, asa ca i-am facut pozele pe care le vedeti, urmate de un pahar de vin intr-unul dintre baruri.

Degustare de bere

Am aflat ce stiam de fapt mai demult, si anume ca berea pe care o bem noi in Romania este apa colorata si degeaba. Degustarea la care am participat se referea la Aby-beers adica la berile produse de abatiile stravechi incepand cu multi ani in urma. Fiecare bere are povestea ei, povestea producatorilor. Exista cateva conditii care trebuie indeplinite pentru a fii certificata ca o astfel de bere, una dintre ele fiind reteta traditionala si veche.

Berile belgiene traditionale sunt in general adevarate delicatese care se savureaza asemenea vinului si nu se devoreaza una dupa alta. Cu alcoolizare care incepe de la 5 grade ele pot merge pana la 11-15 grade.

Cele 6 beri pe care le-am degustat cu placere

In final am stat putin de vorba cu prezentatorul "defilarii" multumindu-i pentru expunerea interesanta (in flamanda :D) si apoi am aflat programul si "meniul" urmatoarelor degustari.

Mi-as dori ca fiecare dintre voi sa incerce sa guste o astfel de bere si apoi veti vedea altfel lumea prin paharul aramiu. Daca totusi nu savurati berea, macar savurati viata :).

Degustare de vinuri

Nu sunt un mare pasoinat de vinuri in asa fel incat sa ma pricep "tehnic", cu toate ca imi place sa le beau. Cu toate astea nu am putut sa refuz invitatia lui Bart la o degustare de vinuri cu achizitie. Este drept ca nu am cumparat nimic dar am inteles cateva reguli despre degustare in particular si despre vinuri in general. Nu mai pun la socoteala ca am gustat niste sortimente de vin si sub indrumarea lui Bart le-am inteles sensul. Nu radeti pentru ca vinul si implicit strugurii din care se face vinul sunt fiinte vii in felul lor.

Am inceput cu vinurile albe, seci, din diverse regiuni ale hartii viticole a Frantei, au urmat vinurile roze si apoi rosii la fel de seci. Spre final am trecut la vinurile dulci, o minunatie. Am aflat si cum se alege un vin si cam la ce fel de mancare se asorteaza. Am observat si mi s-a explicat ca vinurile albe se savureaza la rece iar cele rosi la temperatura camerei.

Am inteles care este modalitatea de degustare, si anume se inspira si se admira parfumul deosebit, apoi se agita usor pentru ca vinul sa se oxigeneze si sa isi deschida si mai mult varietatea de miresme si apoi se gusta si se pastreaza pe limba cateva momente pentru a simti farmecul vinului.

Sala de dans

Domnul din imagine mi-a facut o descriere absolut fascinanta a particularitatilor modului de producere a vinului pe care il prezenta, un vin dulce absolut deosebit pe care daca vi-l puteti permite (sticla de inalta calitate costa 30 de euro) vi-l racomand cu caldura asortat cu o prajitura de ciocolata si o fata frumoasa sau dupa masa, la o sueta cu prietenii.

Opera Divina (vin rosu incredibil si putin scump)
Janasse

Recomandari mele pentru o seara placuta le gasiti mai sus, doar nu incercati sa va astamparati setea ci sa va bucurati limba savurandu-le pana la ultima mireasma.

Eu si vinurile am fost astazi prezentati oficial iar cunostiinta a fost deosebit de placuta la fel ca si seara.

+2

Astazi au trecut 2 ani de cand am deschis pravalia Alboodepedrum si trebuia sa zic ceva despre chestia asta, trebuia sa trag o concluzie. "Depedrum" incepe sa mearga de-a busilea dar trebuie sa vedem cum va fii cand va iesi cu prima fata asta pe la 15. As vrea sa spun ca blogul acesta mi-a schimbat viata dar de fapt mi-am schimbat-o singur, pentru ca doar singuri ne influentam existenta. Se apropie si aniversarea de 2 ani in Belgia, vine cu repeziciune si va trece si mai repede, asta pentru ca nu prea conteaza.

Anii acestia, ma refer la cei petrecuti in Belgia au insemnat pentru mine o experienta fantastica, umana in cea mai mare masura, gandindu-ma la multimea de oameni care mi-au trecut prin fata si viata si care m-au facut mai bogat cu cel putin un zambet.

La randul lui blogul mi-a dat ocazia sa cunosc oameni atat de minunati si sa ma cunosc si pe mine intr-un fel si sa ma exprim...altfel.

Ideea este ca timpul trece dar nu trebuie lasat sa-si faca de cap, ci, ma gandesc eu ca ar trebui sa-l folosim si sa ne facem de cap la sanul lui.

De fapt in final acest post nu este o concluzie ci mai degraba un "Bine ai venit!" si un inceput de drum nou si altfel, verde si albastru in loc de alb, gri si negru.

"Suflet drag" mi se pare cel mai potrivit acum de vreme ce "Drum spre tine..." invita la o cana de ceai.

Poet nebun

Cerul acest strain si trist
Se lumineaza peste-artist
Se lumineaza si-i zambeste
Muza il cheama, il doreste

De necaieri incep sa curga
Cuvinte-n versuri ce alunga
Nori negrii de pe cerul plumburiu
Si-aduc in loc un soare aramiu

Iar versul este de pe-acum
Asternut in mintea poetului nebun
Curge incet, far de sovaire
Albul foii de hartie il jupoaie

Isi naste dorintele, ascunse in metafore
Isi coloreaza zambetu-n cuvinte
Si-ntre cuvinte aseaza intelesuri
Si-si culca duios maiastre incantari

Timpurile trec pe nesimtite
Iar pana scrie-a nebunie
Fara odihna, far de-oprire
Zugravind contururi dulci-amaruie

Cantand crampeie puse-n salba
Dintr-o poveste ce se scrie singura
Cu priviri ce spun mai mult
Decat o mie de cuvinte,... si atat

11 Noiembrie

11 Noiembrie, o zi obisnuita de toamna a anului 2010, intr-un oras atat de frumos dar mohorat acum sub rafale de ploaie si vant. Acum multi anii in 1918, aceasta zi punea capat aici in Ieper si in multe alte parti ale Europei rafalelor de gloate care faceau sa para inofensiva toamna si frigul ce vin in Belgia de la Marea Nordului.
Pe 11 Noiembrie 1918 Ieper-ul era ingropat sub muntii de pamant amestecat cu trupurile a mai mult de 60.000 de sodati care au pierit aici, in transeele umede si reci. Englezi, scotieni, neo-zeelandezi, indieni si pachistanezi si multi altii sunt acum cinstiti in fiecare seara la ora 20 printr-un ritual care le canta amintirea.

Ieper de toamna Mesaje pentru soldati, lume si Dumnezeu

Nume in marea de eroi

Intarea in iad, poarta Menen

Poarta Menen era intrarea in oras si totodata calea catre iadul razboiului, dincolo de ea se gasea frontul.

Ieper-ul a parut astazi mai trist decat insasi toamna, udat din plin de ploaia rece dar mai ales de lacrimile fierbinti.

Roluri

Inchid ochii si in minte-mi privesc
In sufletu-mi vesel m-oglindesc
Si ma vad jucand sute de scene
Traind mii de roluri si de-antrene

Calul murg ce-l calaresc in colb
Si drumul ce-mi siroaie orb,
Orb la nevoie,orb la dorinta-mi
De a intorce acasa fiul mamii

Apoi sunt vagabond la capat de lume
Si-mi tar haina plina de poveste
Si capul mi-e plecat si inima e surda
Doara privirea-mi arde-a viata

Soldat ranit sunt mai apoi in santul de noroi
Sub tunetul de batalie si dureri
Ma uit speriat spre poza uda de la piept
Acolo unde-mi ascund sufletul uitat

Intr-un final urc muntele abrupt
Si-mi vad camasa in oglida din parau
Urc si numar sub talpi dulce nesfarsire
Si astept luna, o astept sa ma doboare

Lupta mi-e viata, viata imi este a visa
Iarasi poteca pare a-mi fii aleasa
Mireasa si femeia recunosc intr-insa
Iar roluri, un million pan la final m-asteapta

Vreau sa simt in mine acest tot
Barbat si cavaler la fel iubit, soldat
Si vagabond, aventurier si luptator si zburator
Pe toate am sa le traiesc din plin, pe marea scena ...ca actor

Halloween

De la rusi vine fata, de la americani vine Haloween. Am cautat pe Google cum se scrie pentru ca habar n-aveam. Habar n-aveam ca este Halloween pana n-au venit in seara asta Dragos si fiul sau Tudor sa-mi arate un bostan "prelucrat" pentru eveniment. Am zis sa le fac si cateva poze si apoi am dat-o pe arta frate...

Maestrii bostanieri

Bostanul "operat" Bostan-lumina

Eu personal nu sarbatoresc Halloween-ul dar daca este motiv de baut bere si facut poze...de ce nu... Si Tudor si-a luat partea lui de bomboana, apropos ...Salut Tudor!

Dulce revenire...

Am trecut prin inca un concediu, am trecut deja de el, sunt din nou in locul meu din Belgia care suna atat de ciudat cand il numesc "acasa". Am tot alergat doua saptamani prin Romania si am insirat kilometrii ca nebunul.

Am insirat si prieteni si o multime de oameni in drumurile mele. Ma simt obosit dupa "concediul" asta care numai concediu nu s-ar putea numi. Mi se pare totusi ca indiferent ce as face, ca indiferent cat de obosit m-as simti ma incarca pe loc cu acea energie pe care numai patul meu mi-o poate da, patul si chipul bunicii. Da, bunica cu zambetul ei si cu sclipirea din ochi cand ma vede si cu lacrimile ei cand inchid iarasi poarta dupa mine cand vine timpul sa plec din nou.

Au fost frumosi prietenii mei cand m-au primit cu bratele deschise si cu paharul de vorba plin, a fost frumos si frigul din Brasov, si soarele de dincolo de Tampa.

Oricat de grea ar fi despartirea de tot ce iubesc, la fel de puternica este motivatia cand stiu ca lasand in urma pragul casei fac ce trebuie...

Joi am plecat de acasa si ce mai drum am avut: ore bune cu microbuzul datator de senzatii, experiente si povesti, acelasi aeroport cat o cutie de chibrituri, doar ca acum mai aventuros ca niciodata, iar avionul, zborul, pline de surprize, mai line ca niciodata...

Iata-ma din nou in Belgia, tara verde si frumoasa, asteptand drumul de Craciun si zilele de iarna si drumurile prin lume, asteptand si surprizele placute...